Născut pe 1 aprilie

Atunci când cineva îți spune că este născut pe 1 aprilie, ridici o sprânceană în sus a neîncredere, deoarece propria ta conștiință simte o posibilă alertă de luare la mișto. Căci, se știe, doar e ziua păcălelilor. Helmut Duckadam însă, un om onest față de fotbal și de suporterii săi, i-a păcălit doar pe cei de la FC Barcelona. Cred că și acum, după atâția ani, Migueli, Victor, Archibald, Schuster, dar mai ales cei patru care chiar s-au aflat atunci față în față cu el, Alexanko, Pedraza, „Pichi” Alonso și Marcos, sunt încă nedumeriți cum de au pierdut acea finală de la Sevilla, din 1986, unde aveau mai totul în favoarea lor în a și-o adjudeca.

Ceea ce s-a întâmplat după minutul 120 al acelui meci este de domeniul „realitatea bate filmul”. Portarul nostru a fost atunci încărcat cu o inspirație divină. Cel de Sus parcă i-ar fi spus înainte: „Vezi că pentru câteva clipe, ai verde spre miracol. Să nu ne dezamăgești, nici pe Mine, nici pe tine! Altă ocazie nu vei mai avea”. Și tânărul de pe lângă Arad nu a dezamăgit, acționând cu adevărat dumnezeiește. A apărat 4 penalty-uri din 4, adică 100%, ceea ce nu mai reușise nimeni până la acel moment. Nici Zamora, nici Iașin, nici Banks, nici Zoff, nici Maier, niciun alt portar uriaș al lumii. Ci doar el, Helmut Duckadam din Semlac. Acele clipe nu numai că i-au adus la momentul respectiv lui, echipei și națiunii sale o victorie istorică, probabil irepetabilă, dar avea să intre în nemurire. La foarte scurt timp însă, precum într-un într-un roman cu răsturnări de situație, a trecut de la extaz la agonie, o problemă medicală curmându-i prematur cariera fotbalistică, care în mod normal ar mai fi putut continua din punct de vedere temporal încă pe atât pe cât fusese până atunci. Însă maurul, pardon, șvabul își făcuse datoria.

Era vara lui 1977, când vacanța era la putere în mai toată România, supunând inclusiv fotbalul. Pe-atunci, Agenția de Stat Loto-Pronosport (numele Loteriei din anii comuniști), pentru a-i ține încă racordați pe pasionații de pronosticuri, organiza așa-numita Cupă de Vară, la care participau în jurul a 30 de echipe din Diviziile B și C, repartizate pe grupe geografice. Iar meciurile lor țineau atenția pronosportiștilor în aceste perioade de pauză competițională. Pentru a le face avizaților o idee, publicația loteriei, „Programul Loto Pronosport”, prezenta mai în amănunt aceste echipe. Una dintre participantele ediției din acel an a fost și Constructorul Arad. O echipă modestă de Divizia C, antrenată însă de un nume mare, Nicolae „Coco” Dumitrescu, fost jucător și antrenor al UTA-ei, cu care aceasta câștigase titluri și trăise momente de glorie. Parcurgând acel lot al Constructorului, mi-a atras atenția numele unuia dintre portari, deoarece era neobișnuit, cu rezonanțe germane, Helmut Duckadam. N-aveam să bănuiesc atunci că peste aproape un deceniu urma să intre în istoria fotbalului mondial. Probabil că l-aș fi uitat, dacă în vara următoare nu mi-ar fi reapărut în radar, atunci când cotidianul „Sportul” a publicat transferurile de la UTA, unde se regăsea. Titularul dintre buturi, Silviu Iorgulescu, care cândva apărase și poarta echipei naționale, urma să se retragă, iar celălalt portar, experimentatul Mihai Jivan, avea nevoie de o rezervă. Numai că încet dar sigur, rezerva Duckadam a devenit repede titular, iar Jivan a plecat la Galați în sezonul următor. Timp de patru sezoane și jumătate a apărat Duckadam la „Bătrâna Doamnă”, trăind lupta pentru supraviețuire în Divizia A, dar și viața dură a eșalonului secund. În ambele însă, a fost tot timpul la înălțime. De altfel, la echipa națională singurele sale două meciuri le-a jucat aflându-se în Divizia B, și tot din Divizia B a făcut pasul la Steaua.

Era jumătatea sezonului 1982/83, când echipa armatei nu se mai oprea din „recrutări”, de prin toată țara. Și la roș-albaștri, Helmut a avut de dat o luptă dură pentru titularizare, cu marele Vasile Iordache, și abia după plecarea acestuia s-a înșurubat între buturi. Ajungând la o echipă de prim-plan, și presa, anemică așa cum era în acei ani, a început să-și îndrepte mai mult atenția spre el. Mi-amintesc că într-unul dintre primele interviuri a explicat, printre altele, că numele său se scrie corect fără „h” la sfârșitul lui Helmut și cu „k” la Duckadam, pentru că erau și pe-atunci destui „deștepți” care îl greșeau. Și a venit sezonul de referință, 1985-86, cu finalul neașteptat, din toate punctele de vedere, care i-a adus Cupa Campionilor, campionatul intern, titlul de cel mai bun fotbalist român al anului, dar și sfârșitul carierei de performanță. De-atunci însă a devenit un bun național al României, statut de care, cu mici excepții, s-a bucurat în permanență, inclusiv în prezent, când a ajuns la 60 de ani de viață.

*

CV

Mai, '81. Unirea Sânnicolau Mare - UTA

Mai, ’81. Unirea Sânnicolau Mare – UTA. Duckadam în poarta arădenilor

Helmut DUCKADAM

Născut: 01.04.1959 (Șemlac, AR)

Post: portar

Debut în Div.A: 17.09.1978, CS Târgoviște – UTA 2-0

Debut în cupă: 28.20.1979, Steagul Roșu – UTA 1-0

1977-78         Constructorul Arad                                     Div.C         0/0

1978-79         UTA                                                               19/0           1/0

1979-80         UTA                                                               Div.B         0/0

1980-81         UTA                                                               Div.B         0/0

1981-82         UTA                                                               34/0           1/0

1982-83         UTA                                                               Div.B         0/0

1982-83         Steaua                                                          7/0              2/0

1983-84         Steaua                                                          10/0           3/0

1984-85         Steaua                                                          31/0           4/0

1985-86         Steaua                                                          32/0           4/1

1989-90 p      Vagonul Arad                                              Div.B         0/0

1990-91         Vagonul Arad                                              Div.B         0/0

Total Divizia A: 133 jocuri

Total Cupă: 15 jocuri, 1 gol

A cucerit: 2 titluri (1984-85 și 1985-86), o cupă (1984-85) și Cupa Campionilor Europeni (1985-86), iar în 1986 a fost desemnat fotbalistul român al anului

În echipa națională

Debut: 01.09.1982, România – Danemarca 1-0

Total: 2 jocuri

În naționala U21

Debut: 14.03.1979, România – RDG 1-0

Total: 4 jocuri

În cupele europene

Debut: 19.09.1984, Roma AS – Steaua București 1-0

Total: 11 jocuri

Salvează legătura permanentă.

Răzvan Toma

Răzvan Toma
Nume: Toma. Prenume: Răzvan. Născut: 08.04.1964 (Bucureşti). Starea civilă: căsătorit, tată a două fete. Studii: Institutul Politehnic Bucureşti, facultatea TCM, secţia Maşini-Unelte. Lucrez în presa sportivă începând din 1986, pe când eram student. Atunci am fost colaborator la cotidianul „Sportul”. La 01.04.1990 am fost angajat la acest cotidian care între timp şi-a schimbat numele în „Gazeta Sporturilor”. În septembrie 1991 am devenit membru fondator al săptămânalului „Fotbal Plus”, unde ulterior am ajuns redactor-şef adjunct. În vara lui 1994 am trecut la „Sportul Românesc” iar la începutul lui 1996 am fost membru fondator la cotidianul „Sport XXI”, unde am fost redactor-șef adjunct. În vara aceluiaşi an m-am reîntors la „Gazeta Sporturilor” unde am stat până în 2003, când s-a făcut permutarea redacţiilor „Gazetei” cu a „ProSport”-ului. De la începutul anului 2004 am devenit liber-profesionist, colaborând cu mai multe publicaţii, agenţii, chiar posturi radio şi TV, fiind specialist în domeniul istoriei şi statisticii fotbalistice. Am fost unul dintre fondatorii, în 1991, al Comisiei de Istorie şi Statistică a FRF, al cărui preşedinte am devenit de la sfârşitul lunii octombrie 2011 până în 2014, atunci când a fost radiată de noua conducere. Am scris sau am făcut parte din colectivele care au realizat mai multe lucrări. Pentru „High-Life-ul Fotbalului European” şi „Fotbal de la A la Z” am fost premiat de Asociaţia Presei Sportive din România. Alte lucrări pe care vreau să le menţionez sunt toate anuarele fotbalului românesc apărute după 1990 (la cele de după 2000 fiind coordonator) ca şi „Istoria Fotbalului Românesc” apărută în 2009, cu prilejul centenarului FRF,. De asemenea am colaborat şi la importante cărţi din fotbalul internaţional, precum „A-Z del Futbol Europeo”, „European Football Yearbook” sau “L’Atlas Mondial du Football”. Am fost corespondentul din România al publicaţiilor „Don Balon” (Spania) şi „A Bola” (Portugalia), ca și al agenției Press Association (Marea Britanie).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× 6 = douazeci patru