Nimeni și nimic? Dan negru în cerul gurii

La tragedia unor apropiați, un om se poate cufunda în șuvoaie de lacrimi și o profundă deznădejde, dar s-ar putea și lăsa năpădit de intense trăiri induse de percepția injusteții, și într-adevăr, cât de nedrepte pot fi multe. Năpădit s-a lăsat pare-se și Dan Negru, timișoreanul care nu mai are nevoie de prezentări, exagerând la modul absolut în ceea ce ar fi trebuit să fie un solemn mesaj împietrit de durere la vestea înălțării la îngeri a unui semen despre care a punctat că îl leagă ani buni, și cu atât mai sobru în acest caz. Cel urcat în ceruri, Cristi Cârlan, vicepreședinte al CSA Steaua.

Pentru a scoate probabil și mai abitir în evidență binevenita însemnătate pe care diriguitorul stelist a acordat-o susținerii unor discipline precum hocheiul, scrima, atletismul sau înotul, dar ”până și bobul”, citându-l cu acuratețe pe istericul fardat de serviciu în a hlizi masele, Negru a derapat prin a se folosi total nepotrivit de un izbitor contrast, ”o țară în care nimeni nu vede nimic în afara fotbalului”, nemeritată palmă pe adresa atâtor iubitori ai sportului românesc, tot mai descumpăniți în timp de becalizarea la care taman mass-media ”centrală” a contribuit cu vârf și îndesat, iar timișoreanul fix din acest ieftin circ mediatic de pe Dâmbovița își adapă vanitatea și orgoliul.

O asemenea aberație a putut să emane ”marea vedetă” de televiziune la plecarea în ceruri a unui semen implicat în lumea arenelor, pentru a nu mai pomeni de totala cădere în derizoriu a ceea ce ar trebui să rămână un act sacru, cel al scrierii unor gânduri pioase într-un cadru adecvat la înălțarea unui om la îngeri, și în tot cazul nu pe o indescriptibil de mizerabilă și dăunătoare ”mare” rețea de socializare, fără a-i aminti denumirea, una de foarte tristă amintire în viitorul omenirii, ăla care a mai rămas…

Dar timișoreanul nu ne miră deloc, având reflexul probat peste ani de a-și manifesta repetitiv limitele mai mult decât evidente, conservate ”dintre blocuri”, ca nuca-n perete, vector într-o tot mai alungită acoladă a celor plecați de pe malurile canalului Bega pentru a se sulemeni ”pe sticlă” în capitală și care sunt ferm convinși, rod al imaginației și închipuirilor, că ar fi oarece mari soli, ambasadori și exponenți pe cinste ai Banatului ”la centru”, un motiv de fală și mândrie a Banatului fruncea, niște autentice repere valorice, niște veritabile bastioane ale integrității morale. Aș… Te chircești jenat în dosul unei canapele – asta dacă te-a lovit cumva totala neinspirație de a te lăsa agățat din greșeală în centrifuga spălării pe creier de pe micul ecran – la ridicola impetuozitate fără margini a guralivului ”de divertisment”, o moară stricată. Un bufon și-un măscărici, o gură cât o șură, unul dintre pulverizatorii de prim rang ai neuronului atâtor compatrioți care mereu nu înțeleg ce li se întâmplă, într-un desfâu al superficialității de platou, o ”trompetă” pe gustul indiscutabil al atâtor conaționali.

Un alt deserviciu de imagine pe adresa Timișoarei, asocierea cu asemenea ”mari” fii de toată isprava, iar ignorantul nu e fudul destul dacă nu și semnalizează, în crezu-i implacabil că le-ar știi pe toate, că ar trebui neapărat ca tocmai el să-și dea cu părerea. Acest ”mare” formator de opinii, suficient de ras pe creier pentru a-i veni ca o mânușă postura de a întreține îndobitocirea maselor, iar mass-media este vârf de lance al multifuncționalei unelte de propagandă și manipulare, derapând nonșalant și unde nu-i fierbe oala, în ciorba sportului. ”O țară în care nimeni nu vede nimic în afara fotbalului”, citat dintr-un clasic în viață, iar acesta este într-adevăr nivelul discursului.  

De prisos de repetat, deplorabil în a-l etala în contextul trecerii în neființă a unui apropiat, și în cadrul unei absolut detestabile rețele de socializare, latrină pe post de emițător, spune-mi pe care ziduri scrijelești, pentru a-ți spune cât te duce capul. Dar parcă toate indiciile concură la fidela conturare a portetului-robot al României actuale, o tragedie a conștiințelor, un abis moral, posedată într-o psihoză colectivă și disonanță cognitivă, induse inclusiv de ”divertismentul” cu trombon și cât mai multă isterie, regăsită direct proporțional în cotele de ”rating”, termen pentru a fi, nu-i așa!?, în… ”trend”.

Atâția și atâția oameni care trec drept etaloane ale societății carpatine, dar care de fapt ar avea nevoie de smerenie și educație, pentru a nu mai pomeni despre educația sportivă, a cincea roată la căruța unei țări în regres demografic și cu buletinul medical la apă, vivat farmaciile! Făcându-și insidios reclamă pe mai toate ”canalele” de divertisment sau nu. Cine să le și facă însă educația sportivă, în debordanta lor agitație de-a fi în prim-plan!? Măcar să le fie în schimb bătut obrazul ăla gros, fardat și tot mai plin de sine. Te mai și scârbești constatând penibilul în formă repetată, te mai și sesizezi notând că fițuici cu vad preiau de pe ”marea” rețea de socializare rândurile celui în speță, titrând cu litere de-o șchioapă de parcă nu plecarea unui om în ceruri ar conta, ci ”suferința” pseudovedetei cu ”nimeni” și ”nimic” sub buricul degetelor. 

A fi o binecunoscută figură publică nu asigură automat și dreptul de a-ți aroga aere atotștiutoare indiferent de evantaiul tematic, lansând nedospite judecăți de conștiință în necunoștință de cauză, ci din contră, obligă din plin, în ton cu popularitatea de care ai parte, pesemne mult prea mare în raport cu nivelul real de cultură al celui în cauză. Dar destule au fost deja situațiile în care măștile s-au tot prelins, aramă dată pe față. N-are Negru căderea de-a lectura consumatorul de presă via-rețele sociale despre aproape mai toate dintr-un spațiu mioritic alterat și viciat inclusiv de jalnicul show-biz carpatin, ci să se maimuțărească în continuare, îi șade bine, cu părerea de rău că se știe că e din Timișoara. Mucles, saltimbanicule, și încasează-ți teancul înoielnic, clovn ce te crezi oarece voce de referință a țării, un papagal captivant în percepția puerililor.   

Cotidianul Sporttim a prezentat negreșit pe principala coloană a paginii I a publicației, încă din ziua lansării sale, strict doar consemnări din afara fotbalului, în poziția știrii de prim-plan succedându-se pe rând la conducere articole dintr-o sumedenie de ramuri sportive, mai puțin fotbalul, un exemplu demn de urmat, aplicat cu toate riscurile de rigoare, la urma urmei împotriva unor interese tipice domeniului mediatic și a tendințelor îndelung exersate în jurnalele generale de sport.             

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


opt − 5 =