Nu campaniei cu megafonul din Jeep și afișul electoral cât blocul turn, nici alegerilor mutând fotbalul

Ci campanii pentru sport. În trecut, nici pe departe n-au reușit să m-atingă, ca și cum n-ar fi existat, dar spațiul s-a comprimat și actuala campanie electorală mi-a invadat deja parcă toți porii.

Căci dacă prin țări mai așezate politica e curvă mai de lux și trage sfori la niveluri mai înalte, cu discreție, și nu întrerupe printre altele nici sportul, lăsând fotbalul să dea cu sfințenie ora exactă, aici e revărsată ieftin și strident, sufocând și ultimul fir de iarbă, în campanie, de alegeri și 364 de zile mai apoi, iar cum fără rezervorul bugetar sportul mai c-ar fi tras în bloc pe dreapta, și curvarii-și permit să înghesuie ora perturbată a arenei jocurilor la trecute fix.

Rupeți rândurile și căutați-vă refugiu, executaaaaaaaarea!

Să trăiți, am înțeles! Liga 1 cea cu look de vino încoa și pelteaua etapei de regulă de vinerea până lunea, s-a tolănit languros chiar de vineri până marți, crăcănându-se duminica. Bine în schimb că în Duminica Mare s-a prestat 90 de minute.

Și nici bastioanele FRF din teritoriu nu pot face care va să zică opinie separată. AJF Timiș bunăoară a mutat etapa de ”D” joia după-amiaza, de la ora 15, presată de lipsa instalațiilor de nocturnă și de arătătorul ceasului tocmai dat înapoi prin ora mâncată omenirii de stăpânii săi satanisto-pedofili, căci în rest n-ar fi problemă, jucătorii amatoarelor de liga a IV-a fiind sportivi profesioniști, fără o slujbă de bază.

Joi ce-mi aduce aminte de ziua peste săptămână în care introduceam buletinele în urnă peste Canalul Mânecii, căci așa-i mulează insularitatea, în a fi cu simț practic, și nu pentru că politica lor ar fi mai evlavioasă și sfioasă decât în Carpați, ba din contră, ceea ce lasă weekend-ul liber micilor delicii lumești, printre care și sportul, cel cu ora exactă.

Însă sportul altora este forță productivă cu arene pline, unde ora exactă chiar contează, pe când sportul mioritic este o gloabă nefrecventată și cu căpăstru politic, iar poate de aceea și mai îndoielnică, înghiontită de colo-colo între culori partinice și încălecată cât să fie trecută puntea imagistică în iluziile deșarte ale oamenilor.

Și-așa gloaba nu mai atrage norodul, putând fi liniștit împinsă și mai mult în umbră, ca toată strălucirea duminicii s-o acapareze asfixiantele alegeri. 24 de ore din 24, despre procente, turuială fără noimă despre un trecut fără viitor, un prezent deturnat și un mâine, poimâine și răs-poimâine pulverizate, o altă zi pierdută degeaba pe vecie de aproape 20 de milioane de suflete, minus o tagmă de prozeliți ai cultului controlului.

Politicul autohton n-a dat însă mult sportului, ba din contră, l-a pauperizat în rând cu celelalte domenii, lăsându-l dependent de gradul de subzistență în care-l ține captiv pe lei tramvai, așa încât nici n-ar avea căderea morală să-l tragă pe dreapta.

Și pentru ce? Să fie pus în scenă un alt simulacru al prezumtivului liber arbitru dat de voința populară în numele unei așa-zise democrații, de fapt o perversă dictatură din Honolulu și până-n pânzele albe!?

Intuind deșertăciunea acestei noi duminici pierdută pentru societate pe 2014, o păcăleală fără margini ce dublează praful în ochi al legitimizării din luna mai, mă întreb câte stadioane și săli de sport nu s-ar construi cu contravaloarea sumelor tocate pentru a-ți lua campania electorală văzul și auzul.

Așadar pe genocidul sistematic al ultimelor două decenii și ceva împotriva nației române, subminată cu tot tacâmul, vezi de exemplu starea școlilor și a spitalelor, săpate prin avariția și trădarea unor simple unelte, se pliază tot mai des desfrâul risipitor din spatele și flancurile păcălicilor și marionetelor, cu ocazia acestor campanii.

Parcă-i văd încă pe tatăl și copiii săi târându-și încovoiați apăsătoarea sărăcie lucie, la un pas de buricul Timișoarei, prin fața unui bloc dominat prin acaparare de un imens afiș electoral. Apăsarea cărăușilor și fățărnicia lugubră a mesajului de campanie cu litere cât casa conferă un contrast suprarealist, exacerbat de dispariția ferestrelor de pe fațada turnului. Banner-ul le-a luat locatarilor lumina și aerul, pe 2 creițari. Niște mari oportuniști, în toată micimea lor, dominând furnicile feudei de undeva de sus.

Parcă-l aud pe instigatorul la tulburarea planurilor duminicale ale omului, revărsând asurzitor și insidios partizanatul politic printr-un megafon, dintr-un Jeep ajuns pe străzi mai chinuite și mai la ”firul ierbii” ale Timișoarei, un instantaneu la fel de suprarealist, desprins parcă din ”Jocurile Foamei”, cu uneltele puterii coborând din lumea lor pentru a racola din districte, dintre asupriți. Îndemnurile sale par cu atât mai absurde.

Parcă le adulmec naivitatea idiotului făcându-se util, 2 binevoitori oameni în etate, decenți, respectuoși și sfioși cu pliantele în mână, oprindu-ne joaca într-un parc al copiilor nu pentru a ne picura din înțelepciunea lor și pentru a-l întreba pe băiețel dacă nu-i e frică nesupravegheat la înălțime în secunda când ochilor tatălui le-a fost sustrasă atenția, ci pentru o interpelare despre campania candidatului Marionețel Păcănelinel Manipulescu. Pare la fel de suprarealist. E un lungmetraj teribil de prost, cu cadre pe aceeași temă, sau ce!? Ceaușescu. Iliescu. Constantinescu. Iliescu. Băsescu. Am ratat vreunul? Căci nici n-am urmărit filmul, nici nu-i cunosc. Mă fâstâcesc constatând că până și într-un parc de joacă, din partea cui nu te-aștepți, porii îți sunt asaltați de toxicitatea politicului, și plasez un nu mult mai suav decât cel trântit în mintea mea.

Și-atunci, totuși, dacă nu pentru mine, măcar pentru cel care vine tare din urmă, eu cu cine votez? Dar nu, căci sunt oricum la fel de condamnați, precum noi toți. Amatorii de sport n-au spirit de frondă însă un nu rămâne nu, cât nu va fi și acesta suprimat prin dictatul aleșilor, ăăă, pardon, lege. Un da este în schimb mereu rezervat și păstrat deoparte pentru sport și a sa oră fixă. Trăiascăăăăăăăă, din toți porii mei, să le-asurzească stația și să le doboare franjuri chipurile văcsuite de pe blocurile decrepite!

 

 

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Mihai Comşulea

Mihai Comşulea
Timișorean născut în ianuarie 1973, fiu de sportiv în orientare turistică. Dus de la vârsta grădiniței la jocurile lui ”Poli”, pe ”1 Mai” și în ”Olimpia”, dar și prin deplasări. Absolvent de ”C.D. Loga” și al Universității ”Politehnica”, promoția 1996, pe când conturam deja 4 ani în presa scrisă sportivă, în ”Sport Vest” și ”Fotbal Vest”, la începuturi despre fotbalul britanic. Experimentat ulterior la fața locului, de la finale pe Wembley până pe cele mai cochete arene. Una dintre cărțile de fotbal, compilate în insulă. Peste ani, colaborări periodice sau punctuale în presa scrisă, națională și internațională, TV și radio. Legitimat din 2005 la gruparea atletică Serpentine RC London, participant activ la numeroase competiții de anduranță și implicat în acțiuni caritabile. Lansator Sporttim.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


unu × = 3