O istorie a kartingului timişorean: 1975-2002

Istoria kartingului, de la lansarea sa din întîmplare şi de la primele viraje ale Timişoarei, în 1975, şi pînă la dispariţia sa pe malurile Begăi, în 2002.

Automobilismul posedă, poate mai mult decît alte sporturi cu motor, acea şcoală de iniţiere în conducere, încă din copilărie, care se numeşte karting. Termenul este foarte popular astăzi, în numeroase ţări el definind o activitate născută dintr-o întîmplare, la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial.

Se spune că prin anul 1944 piloţii şi tehnicienii de pe un aeroport militar american, căutînd un mijloc de amuzament, s-au urcat la comenzile unor cărucioare de transport şi au iniţiat ad-hoc o întrecere: cine conduce mai repede şi mai bine? Jocul a plăcut şi cîţiva dintre competitori s-au apucat după aceea să improvizeze ei singuri cărucioare de sport, folosind pentru aceasta ţevi de calorifer, motoare de la maşini de tuns iarba. Cînd totul a fost gata, cineva a spus: go-kart! (adică du-te căruţă!) Şi aşa s-a născut kartingul…

Dezvoltarea rapidă a kartingului pe plan mondial a determinat constituirea în 1961, la Paris, a unei Comisii Internaţionale de Karting (C.I.K.), care activează în cadrul Federaţiei Internaţionale a Automobilismului (F.I.A.)

În ţara nostră, kartingul şi-a făcut debutul în anul 1961, din iniţiativa unor entuziaşti de la întreprinderile bucureştene T.U.G. şi Tudor Vladimirescu. Pe plan sportiv, activitatea de karting a început să fie dirijată şi organizată de Comisia Naţională de Karting (C.N.K.) din cadrul Federaţiei Române de Modelism, iar primii campioni naţionali de karting au fost Virgil Oancea şi Ion Bobîlneanu, din Sibiu, în anul 1971.

În anul 1974, activitatea sportivă de karting a fost preluată de nou înfiinţata Federaţie Română de Automobilism şi Karting, prezidată de inginerul Victor Mateevici.

Pentru automobilism şi karting numirea domnului inginer Victor Mateevici, care deţinea şi funcţia de Director General al Centralei de Transporturi Auto din cadrul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, ca preşedinte FRAK, a fost mai mult decît benefică.

Dînsul, prin autoritatea conferită de funcţia amintită, a declanşat un proces exploziv, impulsionînd înfiinţarea de echipe în filialele judeţene ale Centralei pe care o coordona. Aşa a apărut puzderia de echipe intitulate ITA Timiş, ITA Caraş Severin, ITA Cetate Deva, ITA Şoimii Cluj Napoca, ITA Electromureş Târgu Mureş, ITA Motorul Baia Mare, ITA Unirea Tricolor Bucureşti, ITA Argeş, ITA Autotransport Braşov, şi altele.

Majoritatea acestor întreprinderi judeţene aveau în subordine şi licee cu profil auto, care la rîndul lor au înfiinţat echipe de karting, unde viitorii conducători auto aveau posibilitatea de a învăţa tainele pilotajului auto încă de la o fragedă vîrstă.

Astfel a luat fiinţă în anul 1975 echipa de karting a Liceului Industrial Auto din Timişoara, echipă coordonată încă de la înfiinţare de domnul inginer Ivan Heigl, nimeni altul decît directorul tehnic al ITA Timiş şi preşedintele clubului Auto-ITA Timişoara, care în anul 1976 a devenit campioană naţională de raliuri la echipe. Cum inginerul Heigl coordona ambele echipe sportive ale clubului, auto şi karting, ideea de a numi în fruntea echipei de karting pe Doru Ţăranu a venit de la reputatul motociclist şi automobilist Grigore Berenyi, o adevărată legendă a motociclismului românesc, un aşa zis Valentino Rossi al Timişoarei.

Doru Ţăranu era un foarte bun mecanic auto, era la acea oră mecanicul şi preparatorul de motoare al echipei de motociclism Steaua Bucureşti. Ţăranu s-a dovedit a fi şi un excelent organizator şi pedagog, care a dus echipa de karting ITA Timişoara în elita kartingului românesc.

Primul campion de karting al Timişoarei a fost Milan Ostoin, care s-a impus la clasa 50 cmc juniori, în anul 1980. În anul 1981 a intrat în scenă Doru Ţăranu, care a obţinut titlul de campion la clasa mare (250 cmc). Timp de 3 ani consecutivi, 1981-1983, Ţăranu a monopolizat clasa mare. Anul 1986 a reprezentat anul de glorie al echipei LIA Timişoara.

–          Doru Ţăranu, campion clasa 250 cmc;

–          Echipa LIA Timişoara, campioană naţională pe echipe. Componenţii echipei campioane: Ioan Heigl (fiul lui Ivan Heigl), Constantin Vînău, Nicolae Kozma, Milan Ostoin, Marcel Venturini, Dan Szaplonczai şi Doru Ţăranu – antrenor.

Echipa LIA Timişoara

În anul 1988 şi 1989 au mai obţinut titlul de campion naţional Ernest Mulner şi Gabriel Moldovan.

Ar fi nedrept să nu amintim şi pe cei care au obţinut titlul de vicecampion naţional: Ioan Heigl în anii 1981, 1982 şi 1983; Daniela Derban în anii 1981 şi 1982; Milan Ostoin în anul 1981; Constantin Vînău în 1985; Marius Tripa în anul 1985; Doru Ţăranu în anul 1985; Claudiu Damian în anul 1988.

Merită evidenţiată şi echipa ITA Timiş, care a obţinut 3 titluri de vicecampioană naţională pe echipe, în 1980, 1981 şi 1982. În concluzie, în perioada anilor 1980-1989, cuplul Ivan Heigl – Doru Ţăranu a adus Timişoarei 8 titluri de campioni naţionali de karting şi 13 titluri de vicecampioni naţionali. Cei 2 au primit în această perioadă şi sprijinul neprecupeţit al profesorului Virgil Mărgărint.

Din păcate, după evenimentele din 1989, Doru Ţăranu a emigrat în Germania iar inginerul Ivan Heigl s-a pensionat iar peste 4 ani a emigrat şi dumnealui în Germania.

Echipa a fost preluată din 1990 de Iaşa Datcu, instructor auto în cadrul LIA Timişoara, care a devenit pilot şi antrenorul echipei. Din păcate, rezultatele echipei nu s-au mai ridicat la nivelul anilor 1980. Totuşi, trebuie amintite locurile 3 obţinute de Iaşa Datcu la clasa 250 cmc în anii 1995 şi 1997, precum şi locurile 3 obţinute de echipa ITA Timişoara în anii 1992 şi 1993 în Campionatul Naţional de Karting.

Doru Ţăranu (stînga), 4 titluri de campion naţional de karting, şi inginer Ivan Heigl, părintele echipelor de automobilism şi karting ITA şi LIA Timişoara, campioane naţionale în 1976 şi 1986

În anul 2000, Iaşa Datcu s-a transferat la echipa Motor Sport Alba Iulia, unde a obţinut titlul de campion naţional la clasa 250 cmc, titlu care nu poate fi contabilizat în dreptul Timişoarei. În anul 2001, Iaşa Datcu, împreună cu fiul său, Alexandru, s-a transferat la echipa Vegas Kart Arad, cu care au realizat locul 3 pe echipe. Şi astfel, în anul 2002, se încheie frumoasa poveste a kartingului timişorean. Şi încă o dată s-a adeverit proverbul românesc „Omul Sfinţeşte locul!”

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Cornel Ţiţ

Cornel Ţiţ
Cornel Ţiţ (1934-2014), născut în 4 iunie 1934 la Arad, decedat în 7 noiembrie 2014 la Timişoara. Maestru al Sportului, titlu decernat în anul 2012. Din copilărie timişorean, a activat aproape patru decenii în automobilism, din care 25 de ani ca pilot, navigator şi antrenor iar alţi 12 ca arbitru, răstimp în care a cucerit 6 titluri de campion naţional de raliuri şi cel de campion balcanic cu lotul naţional, în anul 1977, devenind ulterior antrenor al acestuia, în 1981. De profesie economist, absolvent în 1956 al A.S.E. Bucureşti, şi activând vreme de trei decenii la Consiliul Judeţean Timiş, actualul arbitru internaţional şi membru în Comisia Centrală a Arbitrilor are în palmares şi locul I la grupă şi clasă şi locul 5 în ierarhia generală a Raliului Dunării, etapă în Campionatul European. Seniorul automobilismului timişorean s-a dedicat şi instruirii vreme de 14 ani a aproape o mie de viitori conducători auto la categoria B, fiind patron al şcolii de şoferi amatori Rallye Club, în ultima vreme editând volumul al III-lea al "Anuarului Automobilismului Sportiv din România 1968-2004", al cărui autor este, completându-l cu anii 2005-2009. Regăsindu-se între specialiştii care întocmesc Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România, ediţia a II-a, fostul pilot de raliuri a fost declarat împreună cu braşoveanul Florin Vlad arbitrul anului 2009 în România, în cadrul Galei Campionilor de Automobilism, de la Sinaia, în 4 decembrie 2009, ocazie cu care Federaţia Română de Automobilism Sportiv i-a decernat o plachetă de excelenţă pentru întreaga activitate în arbitraj. Editorialist colaborator al Sporttim, în care a găzduit "Cai Putere": arhiva sa, pe pagina autorului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


5 × patru =