Orice patron sau finanțator al unei echipe de fotbal dorește să cunoască în amănunt toate aspectele legate de activitatea clubului, dar expresia ”eu dau banii, eu hotărăsc” trebuie nuanțată puțin. Nu întotdeauna patronul ia deciziile cele mai bune, fie din necunoaștere, fie din alte varii motive. El ar trebui să aibă consilieri pe domenii de activitate care să îl informeze corect. În caz contrar, apar disfuncționalități care uneori se rezolvă cu mari eforturi.
În fond, fotbalul este un joc în care poți fi învingător, dar și învins. De aceea este bine să nu se acționeze la nervi și să se ia decizii pripite care mai târziu să producă regrete. În general, patronii unor echipe de primă mărime de la noi și-au câștigat capital de imagine, multe uși fiindu-le mai ușor deschise. Un exemplu în acest sens este finanțatorul echipei Dinamo, Negoiță. Acum vrea să vândă clubul la un preț mic, dar plin de datorii, făcând apel chiar și la Ministerul de Interne. Ce nu știe Negoiță că în toți acești ani tot Ministerul de Interne a controlat clubul prin pârghii neștiute. Imediat după evenimentele din 1989, când s-a cerut răspicat desființarea echipelor departamentale, Cornel Dinu, acest guru al fotbalului românesc, pe atunci ministru al sporturilor, s-a opus cu vehemență. Știa el de ce.
De obicei, meciurile amicale nu au o relevanță majoră, dar când ”U” Cluj pierde cu 2-7 partida cu Arieșul Turda din liga a treia, pare ceva puțin verosimil, mai ales că jocul a figurat la casele de pariuri. Clubul ”U” Cluj a fost recunoscut ca unul de ținută, cu un aer academic, dar la această oră, în conducere sunt persoane care nu răspund acestor cerințe.