Religia secolului XXI şi „zeii”

După oribilele atentate din Paris, de la redacţia Charlie Hebdo, Europa se află în faţa unor ameninţări islamist-fundamentaliste tot mai perfide. Londra se aşteaptă la tot ce e mai rău, iar Franţa stă sub teroarea ameninţării. Fie că este vorba despre  răni mai vechi, cum ar fi intervenţia în Irak, în Pakistan sau Libia, fie de interzicerea vălului, mesajul adresat creştinilor „cruciaţi” este acelaşi : pentru fundamentaliştii islamici America şi Europa înseamnă Diavolul. În numele lui Allah, orice crimă nu numai că este permisă, dar şi încurajată. Nevroza a cuprins, deopotrivă, guvernele ţărilor europene şi opinia publică. Aşa că nu e deloc de mirare că omul de rând percepe islamul ca o religie a terorismului, fără a face necesarele distincţii între fundamentalismul terorist şi imensa comunitate de religie islamică pentru care terorismul înseamnă crimă.

De câte ori se vorbeşte despre religiozitate sau despre destinul  credinţei într-o lume din ce în ce mai laicizată, fraza de îndată citată este cea a lui Malraux, conform căreia “Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. Uzitată până la abuz, sentinţa  a devenit o formulare de-a gata cu ajutorul căreia  scriitorul, omul de cultură şi ministrul gaullist  este învestit cu aura unui  ambasador  şi apărător al credinţei. Lucrurile sunt ceva mai complicate fiindcă despre ce religie în mod particular este vorba nu se poate deduce în sine din simplul enunţ. Noi, europenii, înţelegem prin “religios” creştinismul bimilenar. Dar asta înseamnă, oare, că evreul, hindusul ori musulmanul sunt  refuzaţi de mileniul religios ce, iată, a împlinit deja 15 ani? Iată un o posibilă interogaţie în faţa acestei somaţii apocaliptice pripit asumate de numeroşi teologi sau credincioşi creştini. De ce pripit asumate? Pentru simplul şi elementarul motiv că nu se ştie  sau se ignoră în ce context a fost rostită şi care este continuarea ei. Mult citata frază a lui Malraux este extrasă dintr-un interviu acordat unui jurnalist suedez şi reprodus în revista L’Expression din 25 mai 1955 care se termină astfel: “Cred că datoria veacului următor, în faţa celei mai teribile ameninţări pe care a cunoscut-o umanitatea, va fi aceea de a-şi integra zeii “.

Mă întreb tot mai mult cum toţi aceşti “zei” se pot integra în inima unei Europe măcinate de o febrilitate tot mai accentuată : pornind dintr-o Turcie tot mai puţin laică, continuând prin Kosovo, trecând prin Bosnia-Herţegovina, apoi printr-o Franţă tot mai islamizată şi ajungând într-o Mare Britanie atât de metisată în rase şi zei?

Salvează legătura permanentă.

Marcel Tolcea

Marcel Tolcea
Profesor universitar, scriitor, jurnalist. Membru fondator al Societății Timișoara, director fondator al publicațiilor „Sport”, „Sport Vest”, „Fotbal Vest”, „DeWest”. A publicat cărți de poezie, de critică literară, simbolism, comunicare și jurnalism. Rubrici în/la revista „Orizont”, Radio Analog, Radio Campus, Plai cu Boi, TVR Timișoara, Radio Timișoara ș.a. Pagina de blog: La Tolce Vita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× noua = 9