1976: campioana ITA Timiş

Nicolae Cosmescu, autor a 4 cărţi printre care ultima „Cu acceleraţia la planşeu” (2008), rememorează triumful lui ITA Timiş pe ţară, în rândurile sale cu gazda acestei rubrici.

„CAI PUTERE” continuă în acest episod cu rândurile co-autorului Nicolae Cosmescu la o enciclopedie a automobilismului românesc în curs de întocmire la ora actuală cu timişoreanul Cornel Ţiţ, care se numără printre eroii povestirii de la mijlocul anilor ´70. Aşadar publicistul la www.autorally.ro şi www.daciasport.ro semnează o aducere aminte în www.sporttim.ro.

ITA Timiş, o echipă tânără, triumfând la debutul în ´76 în Raliul Banatului, pozând în "Piaţa Libertăţii": M Kaszas, C Ţiţ (căpitan), G. Sârbu, M. Chicin; jos: G. Nistor, V. Bălaş, L. Drăgulescu, C. Bercea

ITA Timiş, o echipă tânără, triumfând la debutul în ´76 în Raliul Banatului, pozând în "Piaţa Libertăţii": M Kaszas, C Ţiţ (căpitan), G. Sârbu, M. Chicin; jos: G. Nistor, V. Bălaş, L. Drăgulescu, C. Bercea

„A fost o dată de parcă n-ar fi fost vreodată, în Timişoara anului 1975…

…an în care s-a reluat campionatul de raliuri al României. La conducerea nou createi federaţii fusese instalat Victor Mateevici, pe atunci şi Director al Centralei de Transporturi Auto. Aşa era obiceiul vremii, să fie puse în fruntea organismelor sportive acest gen persoane, cu funcţii importante în instituţiile de comandă. Pentru automobilism, mişcarea a fost mai mult decât benefică. Mateevici, prin autoritatea conferită de funcţia amintită, a declanşat un proces de-a dreptul exploziv, impulsionănd înfiinţarea de echipe în filialele judeţene ale Centralei ce o coordona. Aşa a apărut puzderia de echipe intitulate cum altfel decât ITA, iniţiale pe care nu e cazul să le decriptez fiindcă semnificaţia e mult prea evidentă. În cvasitotalitatea cazurilor, literele erau urmate de numele judeţului unde funcţiona, iar uneori le era asociat şi câte un cuvânt care să tulbure banalitatea.

Şi cum doritori de a face curse erau destul de mulţi, fie pentru a-şi etala calităţile de piloţi, fie datorită aurei pe care o induce publicului o asemenea postură, fenomenul a luat amploare naţională. Timişoara nu i se putea sustrage. Cu atât mai mult cu cât aici exista o veritabilă tradiţie a sporturile cu motor. Indiferent de numărul roţilor. Romulus Colescnic, angajat la timpul acela al ITA Timiş, este primul care se implică în crearea unei echipe de raliuri în zonă. El va fi preşedintele secţiei de automobilism a asociaţie sportive “Auto” Timişoara, al cărei conducător era ing. Ivan Heigl, care deţinea şi funcţia de Director tehnic la întreprindere. Cei doi îl deleagă pe Corneliu Ţiţ, alt mare pasionat al curselor, cu racolarea celor apţi să alcătuiască noua formaţie, intitulată cum altfel decăt ITA Timiş. Nume ce va face rapid carieră în peisajul competiţional autohton.

Deşi Timişoara este un oraş mare, Ţiţ îi cunoaşte bine pe toţi cei capabili să apere cu succes culorile noii structuri. Alegerea nu este prea facilă, pentru că erau multe nume demne de a fi selecţionate. Aşa ajunge la o formulă de cinci echipaje fixe, cât limita regulamentul, plus alte două-trei zise de rezervă. Colesnic şi Heigl îi solicită şi fixarea unui obiectiv ţintă pentru noua grupare, iar acesta este declinat pe loc: titlul naţional la echipe! O provocare mai mare nici că se putea.

Aceasta a fost geneza ce a favorizat ca la startul ediţiei din 1976 a campionatului, să se consemneze prezenţa unei noi grupări. Cea de care vorbim. O echipă excelent alcătuită, cu misiuni diferenţiate pentru fiecare echipaj în parte. Şi care se va impune de la prima apariţie, ce a avut loc chiar la ea acasă, în Raliul Banatului. O victorie urmată imediat de o alta. Şi tot aşa, pâna la final, când va deveni chiar campioană naţională! O ispravă realizată în primul său an de existenţă! În care, spre deosebire de vremurile de acum, nu “alerga” singură ci se bătea cu multe alte team-uri, uneleapriori superioare. Ca IOB Balş, o advărată selecţionată a…Bucureştiului, în care evoluau cuplurile E. I. Cristea-Gabi Mohora, Doru Gându-Dan Amărică, Vasile Szabo-Corneliu Serghiescu, Alexandru Simion-Nicolae Herişanu şi, pe atunci tânără speranţă Ştefan Vasile, în compania lui Matei Simionescu, şi desigur, IA Piteşti, la momentul acela în căutarea profesionalismului dorit unei echipe de uzină, alcătuită din nume ce deja scriau istoria acestui sport: Ştefan Iancovici-Petre Vezeanu, Mircea Ilioaea-Ovidiu Scobai, Vasile Olariu-Andrei Bellu, Iosif Şanta-Ilie Olteanu şi Ioan Comşa-Mircea Panaite.

O reuşită bănăteană datorată tacticii adoptate: unii mergeau “la terminare”, adică pentru echipă, iar alţii “la bătaie”. Iar dacă aceştia din urmă ajungeau la finiş, ocupau locuri pe podiumul clasamentului scratch. Printre acestia era şi Grigore Berenyi, fost mare motociclist de performanţă, care mai mult “rupea maşinile” decât se clasa. Dar şi dacă îl ţinea mecanica, “venea sus”.

Şi cum o echipă este alcătuită din sportivi, se impune să nominalizăm pe noii idoli ai Timişoarei, care au cucerit un titlu la care nu se accede prea uşor. Într-o ordine oarecare, cele cinci echipaje “fixe” au avut următoarea alcătuire: Mihai Chicin-Corneliu Ţiţ, Virgil Bălaş-Helmuth Untch, Gh. Nistor-Ioan Şelariu, Grigore Berenyi-Romulus Colesnic, C-tin. Bercea-Lucian Drăgulescu. În acel an, în lotul ITA Timiş  au mai evoluat, printre alţii, Mihai Kaszas şi Grigore Zoiade. O trupă ce curpindea, după spusele selecţionerului, “crema oraşului”.

Pentru ca prezentarea să fie completă, şeful acesteia, căpitanul jucător, nu putea fi altul decât cel care o alcătuise, Corneliu Ţiţ. Care, împreună cu pilotul, a şi devenit campion la grupa 1. Fiindcă “au stat în banca lor”. Adică nu au mers de maniera “totul sau nimic”.

Un titlu la care s-a adăugat un altul obţinut împreună cu toţi componenţii formaţiei campioană la echipe. Aceştia au fost cei care au scris prima pagină în Cartea de aur a automobilismului de pe malurile Begăi.

Ce a urmat, e o altă poveste”.

Nicolae Cosmescu, publicist în presa centrală la www.autorally.rowww.daciasport.ro şi autor al cărţilor „Cu acceleraţia la planşeu” – 2008, „250 de curse alături de Michael Schumacher” – 2007, „Scena şi culisele Marilor premii” – 2005, „Formula 1 în era Schumacher” – 2002.

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Cornel Ţiţ

Cornel Ţiţ
Cornel Ţiţ (1934-2014), născut în 4 iunie 1934 la Arad, decedat în 7 noiembrie 2014 la Timişoara. Maestru al Sportului, titlu decernat în anul 2012. Din copilărie timişorean, a activat aproape patru decenii în automobilism, din care 25 de ani ca pilot, navigator şi antrenor iar alţi 12 ca arbitru, răstimp în care a cucerit 6 titluri de campion naţional de raliuri şi cel de campion balcanic cu lotul naţional, în anul 1977, devenind ulterior antrenor al acestuia, în 1981. De profesie economist, absolvent în 1956 al A.S.E. Bucureşti, şi activând vreme de trei decenii la Consiliul Judeţean Timiş, actualul arbitru internaţional şi membru în Comisia Centrală a Arbitrilor are în palmares şi locul I la grupă şi clasă şi locul 5 în ierarhia generală a Raliului Dunării, etapă în Campionatul European. Seniorul automobilismului timişorean s-a dedicat şi instruirii vreme de 14 ani a aproape o mie de viitori conducători auto la categoria B, fiind patron al şcolii de şoferi amatori Rallye Club, în ultima vreme editând volumul al III-lea al "Anuarului Automobilismului Sportiv din România 1968-2004", al cărui autor este, completându-l cu anii 2005-2009. Regăsindu-se între specialiştii care întocmesc Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România, ediţia a II-a, fostul pilot de raliuri a fost declarat împreună cu braşoveanul Florin Vlad arbitrul anului 2009 în România, în cadrul Galei Campionilor de Automobilism, de la Sinaia, în 4 decembrie 2009, ocazie cu care Federaţia Română de Automobilism Sportiv i-a decernat o plachetă de excelenţă pentru întreaga activitate în arbitraj. Editorialist colaborator al Sporttim, în care a găzduit "Cai Putere": arhiva sa, pe pagina autorului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


9 + = doisprezece