Rîsu’ – plînsu’

După ce s-au „schimbat modificările” la Federația Română de Handbal, lumea a trecut la treabă. Iată care sunt problemele arzătoare ale zilei…

– dacă cluburile trebuie să plătească din propriul buzunar cîte 5.000 pentru antrenorul naționalei (!?)
– cîți străini vor avea voie să fie trecuți pe foaia de arbitraj la un joc intern oficial (problemă, se pare, nerezolvabilă odată și-odată într-un mod normal!?)
– creșterea numărului echipelor din prima divizie de la 12 la 14 (!?)
– suspendarea jucătorilor care nu se prezintă la acțiunile echipelor naționale (!?)

– întreruperea, pentru nu mai puțin de șapte săptămîni, a meciurilor din divizia secundă feminină (!?)

Care ar trebui să fie problemele arzătoare ale… mandatului celor din funcție:

– creșterea numărului de jucători legitimati angrenați în competiții, la toate nivelurile de vîrstă. Acum nici măcar veșnicul argument al lipsei sălilor nu prea mai „ține”…

În 1970, anul celui de-al treilea titlu mondial al handbalului masculin românesc, existau în țară trei încăperi în care se putea juca handbal: Floreasca, Olimpia-Timișoara și cea din Cluj. Acum, fiecare județ se poate lăuda cu cel puțin 4-5 săli… Deci nu ăsta e principalul motiv…

Problema este că printre nenumărații antrenori emeriți sau diferiți alți instructori de specialitate, nu se găsește nimeni să facă un program destinat atragerii copiilor, în primul rînd, spre handbal, așa cum se întîmplă în majoritatea țărilor europene unde acest joc este considerat cît de cît important.

De exemplu, în Franța activau în 1996 un număr de 210.000 jucători legitimați, pentru ca în 2013 în aceeași țară să se depășească pragul istoric de 500.000 jucători oficiali!

În Ungaria, federația a început, printre altele, programul „Handbalul în școală”, ajutînd cu materiale și logisitică școlile interesate. La prima acțiune s-au înscris 136 de școli din toată țara, dintre care au fost primite, în primă instanță, 50, funcție de mai mulți factori: numărul de elevi, specialitatea (sau nu) handbal a profesiorilor care activează acolo, dotarea (sala, echipamente).

De remarcat că instituțiile de învățămînt au fost alese mai ales din zone unde handbalul nu este foarte popular, urmînd ca anual cîte 50 de școli să facă parte din program. Nota bene, profesorii care se vor ocupa de tinerii jucători vor avea contracte plătite de federație! Exemple ar mai fi, așa că nici ăsta nu e un motiv de a nu face absolut nimic…

Oare să ne întrebăm cînd se va dubla simpatica cifră a celor vreo 5.000 de handbaliști și handbaliste care activează astăzi în România? Ar trebui și alții să se întrebe și să treacă – urgent – la treabă, înainte de a interzice accesul străinilor pe plaiurile noastre!

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ unu = 2