Ovidiu Forai

Ovidiu Forai
Ce generaţie sunt: Născut la 15 aprilie 1969, în Timişoara (fiu al luptătorului cu acelaşi nume, multiplu campion al României şi participant la JO 1952 - Helsinki). Ce am studiat: Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara (1988-1993) și, mai nou, Istoria, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Marea calitate a unui inginer, m-a învăţat un profesor, e să ştie unde să caute. Prinde bine și la istorie, și la sport!  Ce treabă am în presă: Colaborator la Radio Timişoara (1991, am intrat prin concurs!), apoi, din acelaşi an, colaborator la cotidianul „Timişoara”. Şef al secţiei Sport la „Timişoara” între 1993-1998, redactor la săptămânalul „Focus Vest” (1999-2001), apoi colaborator până în prezent; redactor-şef şi redactor-şef adjunct la cotidianul „Ziua de Vest” (2002-2004). Aşadar, peste 20 de ani de dat cu plăivazu’ şi tastele. Cu ce mă laud: „Jde” mii de articole, desigur, toate bune şi foarte bune, pe bune (); în plus, iniţiator şi realizator al proiectului „Cel mai bun fotbalist din Estul Europei” (1996-2004), titulatură aflată pe site-urile oficiale ale sportivilor laureaţi. Daţi pe Google „Shevchenko” şi „Focus Vest” şi o să găsiţi premiile noastre! Ce mai fac pe lângă presă: Din 2005, lucrez ca inginer în cadrul concernului german Continental (din 2009, sunt inginer de calitate la Contitech Romania SRL). Şi chiar îmi place ce fac... Ce cărţi am scris: Povestiri din mondo-sport, Timişoara, Editura Helicon, 1999; Croazieră pe planeta Fotbal, Timişoara, istorie şi analiză, Editura Eurostampa, 2002; Viaţa ca o tablă de şah, reportaje, Editura Brumar, 2008; Un castel cu vinuri vechi, portrete, memorialistică, Timișoara, Editura Brumar, 2009; ultima, și sper că nu cea din urmă: Biserica Sfântul Gheorghe, prima Catedrală a Timișoarei - monografie istorică, Timișoara, Editura Ariergarda, 2015.

Să curgă golurile și berea!

Da, pentru că începe Campionatul European, vine căldura, ne-am calificat, deci astrele s-au aliniat cum nu se poate mai bine. Ba, mai mult, s-a tranșat și chestiunea lui Alibec, merge la festival chiar dacă are mâna ruptă de multișor și nici nu a lăsat-o să se vindece, nici nu s-a operat. Dar, bravo lui, a marcat în amicalul cu Ucraina și și-a securizat locul. Avem Alibec, avem Andone și Keseru, mai rămâne să dăm goluri.

Acuma, nu știu dacă o să facem mare brânză sau nu în Franța. Eventual, acolo, cât să pui pe o felie de pâine. Mai toți amicii mei sunt sceptici din punctul ăsta de vedere și le cam împărtășesc opinia, deși ar fi fain să mă înșel. Impresia pe care o am eu despre naționala noastră e că nu prea ai de unde să o apuci, e ca un vas fără toarte, dacă îl lași unde e, stă ok, dacă îl îmburzi, riști să pice, dar nu știi în ce parte. Mi-e teamă că vom juca același fotbal fad, defensiv, fără sare și piper, ținând de 0-0 și sperând la un 1-0 norocos. Iordănescu nu-și va trăda principiile de o viață. Nu va risca, mai ales după ploaia de goluri încasată de la Ucraina.

Cu ce vom rămâne după acest turneu? Foarte simplu: oboseală și prilej de taclale până-n toamnă pentru noi, respectiv o amintire de neșters pentru o generație de fotbaliști dintre care trei sferturi nu ar fi fost nici în lotul de 50 acum 20 de ani. Mă gândesc numai la faptul că un super-fotbalist cum a fost Iosif Rotariu a strâns sub 30 de selecții la națională, în timp ce … x, y, z (nu-i numesc, să nu le stric acum bucuria calificării) l-au depășit cu multișor, chiar dacă nu au și nu vor avea vreodată valoarea ori abnegația lui. Dar, asta e, fotbalul nu înseamnă numai statistică, și poate că e bine așa, altfel unde și-ar mai face loc neprevăzutul? Sau tupeul, după caz. Supărat că a fost lăsat în afara lotului de selecționer, aproape anonimul Ivan de la Craiova a început să arunce cu critici, exprimându-și public teribilismul de puști bosumflat: ”Cum să merg în Franța ca spectator? M-aș umili. Nu merg în Franța și nici la televizor nu știu dacă mă uit”. Uau, și transmit ăștia de la televiziuni meciurile dacă tu nu te uiți? Ești sigur că da? Să nu deschidem aparatele aiurea și să dăm peste vreo telenovelă… Din păcate, dacă de la un puști de 19 ani nu poți cere înțelepciune, părintele său a dat drept cu oiștea în gard: ”Nici nu-mi vine să mă mai uit acum la Euro. O să fie vai și amar cu România! Iordănescu vine cu coada între picioare”. Normal. Da’ dacă juca fii-su, ei!, era altfel, luam cupa, băteam Germania în finală cu 7-0, iar Iordănescu ajungea mareșal…

Mda, dacă nu m-a luat Iordănescu nici pe mine, credeți că ar fi cazul să anunț public că refuz să mai privesc la meciuri? Că așa-i trendul, se pare… Nu știu cum stăm cu fotbalul, vom vedea, dar iată că sezonul neroziilor nu se termină niciodată.

Mai contează? Cum ziceam, vine vara, să curgă golurile și berea!

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.