După cum scriam și cu alt prilej, anul 2015 a fost încărcat cu mult rău. Amenințări de război din mai multe zone ale globului, amenințări de o altă recesiune economică, criza refugiaților care va avea efecte nefaste pentru viitorul continentului nostru într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, decizia din iunie a curții supreme SUA care face pipi pe valorile familiei, recenta nenorocire din Clubul Colectiv ale cărei efecte nefaste nu se mai opresc, ca să nu mai amintesc că mi-am pierdut și eu fratele. Nu o să fac chiar o trecere în revistă amănunțită, însă sinuciderea unui fost sportiv de anvergură era exact ce mai lipsea din acest lung șir de năpaste petrecute în acest tronson temporal. Evident, este vorba de Lucian Bălan, care pe 12 noiembrie și-a pus capăt zilelor după o viață tumultoasă a cărei ultimă parte a avut un traseu care nu mai voia să se oprească din cădere.
Când am auzit știrea despre dispariția lui Bălan, mi-au venit rapid în minte imagini de după ce Duckadam a apărat la Sevilla a patra lovitură de departajare și Steaua câștiga spre surpriza tuturor Cupa Campionilor Europeni. Ceva la care noi românii nu îndrăznisem să sperăm vreodată. Nu sunt deloc stelist, dar prețuiesc acea performanță mai mult decât destui oameni angajați astăzi la gruparea roș-albastră. Revenind la acea imagine, mi-amintesc figurile pline de bucurie amestecată cu uluială ale acelor băieți îmbrăcați atunci într-un neobișnuit echipament alb cu dungulițe roșii pe alocuri, exact culorile marei rivale interne Dinamo. Bunul meu simț îmi spunea în acele momente că pentru o asemenea performanță toți cei care au stat la baza ei ar trebui să rămână de-a pururi pe un piedestal de unde nu ar fi trebuit să li se miște niciun fir de păr până la ceasul când urmau să-și ia adio de la această lume. Ce imagine idealistă, atât de diferită de realitatea dură! Din păcate pentru el, Lucian Bălan a fost un simbol al neîmplinirii din generația aceea de aur a Stelei. În afara câtorva ani de după încheierea carierei sale fotbalistice, în ceilalți care au urmat toate știrile despre el întristau pentru că îi prezentau decăderea. Nu mă voi apuca să-l judec pe Bălan, pentru că nu am acest drept, iar pe de altă parte există acea vorbă românească conform căreia „despre morți numai de bine”. Însă această apelare la o intoxicație voluntară cu medicamente a fost modalitatea lui finală de a se răzbuna pe multele neajunsuri din viața sa. Indiferent de situație, este trist din toate punctele de vedere că a ajuns într-o asemenea stare.
Sărăcia, stresul, nesiguranţa zilei de mâine, bolile incurabile ca și decepțiile sentimentale sunt stările care pot duce la sinucidere. De cele mai multe ori sinucigaşii au mai multe tentative, pe care psihologii le consideră a fi modul lor de a cere ajutor. În destule situații, sinuciderea a putut fi prevenită, atunci când nefericitul apăsat astfel a primit ajutor din partea unui medic specializat. Ne amintim că Bălan a mai avut o tentativă în urmă cu cinci ani. Din nefericire el nu a fost singurul fost fotbalist care a ajuns la o asemenea decizie. Mi-am mai amintit de încă cinci cazuri autohtone, de jucători cu mare sau măcar o anume notorietate.
Dan Coe (născut 08.09.1941 București / decedat 19.10.1981 Köln). Poate cel mai celebru asemenea caz. Fostul simbol rapidist și unul dintre cei mai buni fundași români din anii 60, a primit de la autoritățile comuniste dreptul de a pleca în 1980 în Belgia, hotărând însă să nu mai revină în țară. Mai mult, a și avut o atitudine critică la Radio Europa Liberă asupra mai multor aspecte din România, care a creat mare disconfort mai marilor PCR. La scurt timp, managerul imobilului l-a găsit spânzurat în fața ușii apartamentului din Köln, unde locuia. Oficial s-a considerat că s-a sinucis, însă au fost multe speculații având în spatele lor destule argumente că ar fi fost omorât. Dumnezeu știe.
Vasile Chitaru (născut 05.01.1959 Bacău / decedat 04.12.2003 Bacău). Cel cunoscut sub porecla de „Zira” a fost un mare talent al fotbalului băcăuan, extremă, atrăgând atenția celor de la Dinamo care l-au transferat pentru un sezon. De-atunci avea mari probleme cu disciplina și cu consumul băuturilor alcoolice în exces, ceea ce i-a adus o mulțime de suspendări (de aceea și Dinamo l-a ejectat imediat). Niciuna dintre acestea însă nu a l-a potolit în vreun fel spre paguba lui care a fost nevoit să își încheie prematur cariera, ajungând chiar fără venit și dependent de alcool ceea ce l-a transformat într-un antisocial. Într-o zi, s-a aruncat de la etajul 4 al blocului în care locuia.
Doru Andreicuți (născut 1960 Bistrița / decedat 27.05.1999 Bistrița). Acest fundaș dreapta este mai puțin cunoscut la nivel național pentru că aproape întreaga carieră și-a petrecut-o la echipa orașului natal, Gloria Bistrița, în Divizia B. A evoluat în doar 13 partide la nivelul Diviziei A, pentru Steaua. Și el avea probleme cu alcoolul, sfârșind în același mod ca și Chitaru, aruncându-se culmea tot de la etajul patru.
Surian Borali (născut 15.06.1960 Constanța / decedat .01.1989 Galați). Fundaș dreapta crescut la FC Constanța, unde a și debutat în fotbalul mare. După un timp s-a mutat la Galați, mai întâi la Dunărea CSU iar apoi la Oțelul, participând la acea celebră victorie în fața lui Juventus din Cupa UEFA. Având origini tătare, se îndrăgostise de o româncă din Galați cu care ar fi vrut să se căsătorească. Familia sa însă nu a văzut cu ochi buni această legătură, cutumele comunității nepermițând căsătoria cu cineva din afara ei. Din acest motiv, Surian s-a spânzurat.
Costică Ștefănescu (născut la 26.03.1951 București / decedat 20.08.2013 București). Un nume importat al fotbalului românesc, multicâștigător de trofee cu Steaua dar mai ales cu Universitatea Craiova, căpitan al echipei naționale, iar mai apoi antrenor la mai multe echipe. Suferind de cancer pulmonar, slăbise excesiv, motiv pentru care se afla internat la Spitalul Militar din București, aruncându-se de la balconul camerei în care se afla.
+
CV Lucian BĂLAN
Născut: 25.06.1959 (București)
Post: mijlocaș
În Divizia A
Debut: 26.11.1978, FC Baia Mare – „Poli” Tim. 0-2
1978-79 | FC Baia Mare | 16 | 1 |
1979-80 | FC Baia Mare | 28 | 5 |
1980-81 | FC Baia Mare | 26 | 2 |
1983-84 | FC Baia Mare | 33 | 2 |
1984-85 | FC Baia Mare | 27 | 2 |
1985-86 | Steaua | 28 | 2 |
1986-87 | Steaua | 23 | 1 |
1987-88 | Steaua | 24 | 1 |
1988-89 | Steaua | 12 | 1 |
1990-91 | Steaua | 15 | 0 |
Total: 232 17
A cucerit 4 titluri
În Cupa României
Debut: 28.02.1979, Chimia Brazi – FC Baia Mare 2-0
1978-79 | FC Baia Mare | 1 | 0 |
1979-80 | FC Baia Mare | 1 | 0 |
1981-82 | FC Baia Mare | 4 | 1 |
1983-84 | FC Baia Mare | 1 | 0 |
1984-85 | FC Baia Mare | 3 | 0 |
1985-86 | Steaua | 5 | 1 |
1986-87 | Steaua | 2 | 0 |
1987-88 | Steaua | 5 | 0 |
1988-89 | Steaua | 3 | 0 |
1990-91 | Steaua | 2 | 0 |
Total: 27 2
A cucerit 2 cupe
În străinătate
1989-90 | Beerschot VAV,Antwerp (1 Belgia) | 11 | 1 |
Real Murcia (2 Spania) | 17 | 0 |
În cupele europene
Debut: 15.09.1982, FC Baia Mare – Real Madrid CF 0-0
Total: 20 0
A cucerit câte o Cupă a Campionilor Europeni și o Supercupă a Europei
În echipa națională
Debut: 08.04.1987, România – Israel 3-2
Total: 1 0
În echipa olimpică
Debut: 04.02.1987, Italia – România 2-2
Total: 6 0
În naționala U21
Debut: 12.10.1983, România – Italia 0-1
Total: 5 0