Televizoru’

Vineri seară, prin centrul Timişoarei…Pe trotuarul opus văd un prieten pe care nu l-am mai întîlnit de o grămadă de vreme. Fug într-acolo:

„Salut Nelule, mă bucur că te văd după atîta timp! Cred că nu ne-am mai întîlnit de cînd am făcut armata împreună, nu!” zic cu adevărată bucurie în glas. „Da, da, cam aşa! Numai că acum mă grăbesc. Fug acasă să-i văd pe ai noştri cu Croaţia! Da’ ia stai aşa, că tu erai pe vremuri cu hambalu’, nu te interesează meciu’ ăsta?” mă întreabă fostul camarad de arme.

„Păi cum să nu mă intereseze, că am văzut meciuri de la toate Mondialele de handbal din ’67 incoace! Numa’ că la televizorul meu nu prind…nimic! Am încercat la frigider, la fel! Nici la aragaz nu mi-a intrat nici o imagine din Suedia. Ultima speranţă era la cuptorul cu microunde, dar…văzduh! Aşa că o să văd campionatu’ ăsta cu ochii altora, nu neapărat prea competenţi” mi-am spus eu oful pe scut.

„Ştii ceva?” zice amicul. „Hai la mine să ne uităm împreună. Cred că mai am în frigider măcar două beri”.

Politicos din fire am refuzat iniţial, dar pînă la urmă m-am dus. Aşa că pot să-mi trec în palmares încă un campionat mondial de handbal vizionat. Mi-a fost totuşi jenă să-l întreb pe vechiul meu amic pe unde va umbla duminică seara. Sau luni, sau miercuri, sau joi. Ca să-i ies în cale… Am văzut că avea beri destule în frigider…

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


2 + = opt