Veniți să-l vedeți pe Roti!

Bate un vânt răcoros, de toamnă ce stă pitită după mijlocul de septembrie. Toate privirile sunt ațintite spre colțul terenului, unde are loc încălzirea. Se apleacă și îți verifică șireturile la ghete. Încet, meticulos. Trei-patru minute la stângul, încă pe-atâta la dreptul. Se ridică încet. Nu e vorba de vârstă, ci de efort. Tenis azi-dimineață, o miuță pe teren mic cu o seară înainte. Își ridică privirea pe teren și trage în piept aerul. Pe margine, galeria cântă neîncetat. Acum, suporterii sunt chiar la mijlocul tribunei, așa că zgomotul e uniform distribuit pe mica arenă. Își amintește că așa era și pe ”1 Mai”, în ’80, când Commando Viola nu exista, iar suporterii aveau ”sediul” la mijlocul tribunei a doua, în spatele unei vechi plase de sârmă, obosită și strâmbată ca vai de mama ei de atâta agitație. Că nici atunci druckerii nu erau îngeri. Dar el, el era tânăr, avea 18 ani și o viață în față! În fine, nu prea e timp de nostalgie, că începe meciul și mânjii ăștia din echipă trebuie struniți. Nu cu biciul, că nu e cazul, ce naiba!, doar n-o să le pretindă la liga a cincea să dea o pasă de 60 de metri cum dădea el, pe vremuri, dar nici prea mult zăhărel, că știm cum e generația facebook, dă unul un gol și postează a doua zi pe site, către ”yubi”: ”am dat-o k Ronaldo, papusha”… Începe meciul și se vede că nu prea e în apele lui. Hm, poate nu trebuia să exagereze cu tenisul și înaintea meciului… În fine, nu mai contează acum. Portarii ambelor echipe visează frumos și scorul rulează pe tabela ultramodernă ca un film suprarealist. Ce chestie, tabelă de tabelă la liga a cincea! E 0-3 la un moment dat, dar galeria cântă fără oprire. Și ”Zi cu soare…”, și ”Fie să se nască…”, și ”De la noi la Napoli…”. Pe vremea lui era numai ”Zi cu soare”, pe melodia vechilor Beatles, ”Yellow submarine”… Se face 1-3, dar ai lui ratează un penalty. Lumea oftează în tribune, dar el nu zice nimic, nu face nici un reproș. Păi, doar a ratat și Hagi, la Steaua, și câți alții!… Și Timofte la mondialele din Italia, uau, cât a durut atunci!… Aici e liga a cincea… În ultimele 20 de minute se termină benzina la ambele echipe. Oaspeții câștigă cu 5-3. Nu e mulțumit deloc, deși a contribuit la două goluri cu pase năucitoare pentru ăilalți. A mai avut și altele, dar la primire nu erau Gabi Balint, Lăcă sau Guși-gol, și e mai greu. Asta e… E prima înfrângere după patru victorii, dar nu contează, galeria cântă în continuare. Toată echipa se aliniază în fața suporterilor și cântă împreună. Unul, două, trei cântece! Așa ceva pe vremea lui nu s-a pomenit dar, uite, lucrurile se schimbă și nu întotdeauna în rău… Gata, e vremea de mers la duș. Mâine e o nouă zi.

Duminica trecută, pe 16 septembrie, am fost la meciul ASU Politehnica – Racovița, din campionatul județean Timiș, seria a III-a. La ASU Politehnica evoluează, cu numărul 5, Iosif Rotariu. Pe 27 septembrie, împlinește 50 de ani. Dacă vreți să vedeți un mare fotbalist, unul dintre cei care nu au păcălit niciodată sportul și viața, veniți pe ”Știința”.

Salvează legătura permanentă.

Ovidiu Forai

Ovidiu Forai
Ce generaţie sunt: Născut la 15 aprilie 1969, în Timişoara (fiu al luptătorului cu acelaşi nume, multiplu campion al României şi participant la JO 1952 - Helsinki). Ce am studiat: Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara (1988-1993) și, mai nou, Istoria, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Marea calitate a unui inginer, m-a învăţat un profesor, e să ştie unde să caute. Prinde bine și la istorie, și la sport!  Ce treabă am în presă: Colaborator la Radio Timişoara (1991, am intrat prin concurs!), apoi, din acelaşi an, colaborator la cotidianul „Timişoara”. Şef al secţiei Sport la „Timişoara” între 1993-1998, redactor la săptămânalul „Focus Vest” (1999-2001), apoi colaborator până în prezent; redactor-şef şi redactor-şef adjunct la cotidianul „Ziua de Vest” (2002-2004). Aşadar, peste 20 de ani de dat cu plăivazu’ şi tastele. Cu ce mă laud: „Jde” mii de articole, desigur, toate bune şi foarte bune, pe bune (); în plus, iniţiator şi realizator al proiectului „Cel mai bun fotbalist din Estul Europei” (1996-2004), titulatură aflată pe site-urile oficiale ale sportivilor laureaţi. Daţi pe Google „Shevchenko” şi „Focus Vest” şi o să găsiţi premiile noastre! Ce mai fac pe lângă presă: Din 2005, lucrez ca inginer în cadrul concernului german Continental (din 2009, sunt inginer de calitate la Contitech Romania SRL). Şi chiar îmi place ce fac... Ce cărţi am scris: Povestiri din mondo-sport, Timişoara, Editura Helicon, 1999; Croazieră pe planeta Fotbal, Timişoara, istorie şi analiză, Editura Eurostampa, 2002; Viaţa ca o tablă de şah, reportaje, Editura Brumar, 2008; Un castel cu vinuri vechi, portrete, memorialistică, Timișoara, Editura Brumar, 2009; ultima, și sper că nu cea din urmă: Biserica Sfântul Gheorghe, prima Catedrală a Timișoarei - monografie istorică, Timișoara, Editura Ariergarda, 2015.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ opt = 15