ACS Poli, echipa care tot revine. De la -14 dar și în meciuri

A pleca din start cu o uriașă penalizare în premieră ca mărime de -14 și a evita totuși cumva retrogradarea directă, iată o reușită a lui ACS Poli mare în propria-i accepțiune cât adjudecarea unui trofeu, și pe bună dreptate, dat fiind situația în care se afla. A venit din urmă, inclusiv după un start ratat cu 4 eșecuri, izbutind în acest al doilea sezon al Ligii 1 cu play-out ceea ce nu reușea în primul Petrolul, pornind atunci de la -6.

Astfel, într-un context general, la o privire de ansamblu a întregului sezon, regulat plus în play-out, ACS Poli este poate cea mai merituoasă participantă cu excepția campioanei FC Viitorul, grație acestei capacități de a reveni și a nu se da bătută în fața unor circumstanțe dezarmante. A fost trupa care a venit mereu din urmă.

Ionuț Popa a întors foaia cu un neașteptat de bun bilanț al lui ACS Poli în deplasările din campionatul 2016/7, 20 4 6 10 20-34 și 18 puncte, net superior celui al predecesorilor săi pe banca trupei în Liga 1

Iar acest aspect a devenit valabil, odată ce pe parcurs a prins tot mai mult curaj, și în cadrul meciurilor în sine, repetând isprava chiar și la căderea cortinei peste play-out, duminică seară la Mediaș, contra unei echipe de care n-a fost astfel întrecută în toate cele 6 directe din elită, revenind de la 2-0 în minutul 24 la 2-2 în minutul 81. A fost trupa care a venit din nou din urmă.

Aceasta reprezintă o mai adecvată reliefare a izbânzii timișorenilor de a evita cele două locuri ale retrogradării directe la care erau condamnați dar se pare că n-au fost și sortiți, și nu evidențierea aspectelor că abia au egalat spre final într-o deplasare în care aveau nevoie de victorie respectiv că salvarea le-a venit printr-un gol căzut în cel de-al patrulea minut de prelungiri într-un joc disputat în paralel.

Cu alte cuvinte, ACS Poli întreprinsese deja suficient de mult, și asta nu pe căi bătătorite și menajându-se, ci dovedind ceva în plus chiar și în Cupa Ligii și Cupa României, pentru a-și permite și un 2-2 pe terenul celei care era liderul Ligii 1 în seara de 11 decembrie, cu numai 6 etape rămase de jucat din returul sezonului regulat. Era de-ajuns pentru a fi fost deja destul de elocventă în privința trecerii examenului și pentru a mai lucra puțin și jocul rezultatelor în favoarea ei, fie și în prelungirile rundei finale din play-out.

Adică era mai mult decât suficient că nu pierduse nici la tabla matematicianului, deși pe reprezentația timișorenilor la Mediaș stătea scris cu groase cifre de-o șchioapă numărul 50, ca meciuri jucate în acest sezon. Mi s-a replicat inclusiv de persoane direct implicate în lumea arenelor și care cu certitudine ar pretinde că înțeleg sportul pe îndelete că marele număr de partide acumulate în picioarele penalizaților n-ar fi un motiv de invocare a oboselii și implicit rotundul 50 n-ar fi nu știu ce, alegând eronat să exemplifice prin mai numeroasele borne stagionale ale unui Messi ori Ronaldo, dar asemenea conexiuni comparative nu și-au de fapt nici un rost, cazul în speță legându-se de o grupare oarecare, dintr-o întrecere oarecare, în care era din start surghiunită la chinuirile evitării retrogradării, putându-se implicit considera cel mult o trupă de pluton.

Pentru care, și cu toate circumstanțele binecunoscute, numărul 50 este deja mult, mult prea mare. În condițiile în care oricum acel 40 din dreptul aparițiilor strict în campionat, tur-retur plus în play-out, este nepotrivit de mare pentru toate formațiile din grupa a II-a valorică a elitei din fotbalul românesc. Nu se joacă atât în La Liga, Serie A ori Premier League pentru evitarea retrogradării, iar acest aspect trebuie adresat, măcar într-o retușare a imbalansului numeric ca meciuri jucate între trupele calificate în play-off și cele rămase de căruță în 7-14. Patru apariții în plus, cu toate grijile aferente pe final de sezon, e mult, mult…

Mai ales prin prisma acestor fațete trebuie remarcată reușita timișorenilor de a mai și conserva ceva de la un joc la altul, și anume aceeași poziție de baraj de pe care abordau runda de duminică și pe care au păstrat-o la potou, și nu doar de a tot reveni din urmă, în continuă urcare.

Căci făcuseră oricum deja destul în 39 de meciuri din Liga 1 pentru a ajunge în postura de a mai spera cu șanse reale la salvare, iar în plus și mai mult decât atât, luând lucrurile altfel, Mailat chiar și egalase pe terenul unei trupe ce aborda ultima etapă a sezonului regulat acasă de pe un loc de play-off, gol de 2-2 fără de care ACS Poli n-ar mai fi fost în poziția de a evita retrogradarea directă. Colac de salvare croit așadar cu mâna ei sub forma unui ”X” trudit și nu a unui ”2” cusut cu ață albă pe un teren neutru pomenindu-l prin denumirea sa pe un fost mare talent care se răsucește probabil în mormânt la ce preș pentru felurite descinderi cu cortul din fotbalul carpatin a ajuns arena din Trivale.

Nu era de-ajuns că astfel timișorenii mai mult nu pierduseră în deplasările din play-out decât să piardă, într-un raport 4:3!? Ba bine că nu, sugestiv fiind și aspectul că într-un clasament strict al jocurilor disputate în play-out au devansat mai toate partenerele de întrecere, cu excepția neînvinsei din Iași și a buclucașei FC Voluntari, ieșită subit din forma manifestată în zona 7-14 și ce a dus-o la cucerirea cu câteva zile înainte a Cupei României.

În plus, și mai sugestiv, totalizând punctele adjudecate de trupele din play-out atât în sezonul regulat cât și în faza grupei a II-a valorice, ACS Poli le-a devansat binișor pe contracandidatele directe la evitarea locului 13, de retrogradare, de exemplu pe Pandurii cu 6 puncte iar pe Concordia cu nu mai puțin de 7 puncte acumulate în iarbă.

Și astfel am ajuns la cei din… Chiajna. Cu care e clar că, ironizând amara realitate a mersului lucrurilor, nu poți să te pui, fiind de felul lor dintr-un alt film, și care, prin victoriile smulse în ultima săptămână de pe tronsonul final, au răsturnat la loc și la mustață ierarhia ce le pria prin prisma situației de la încheierea sezonului regulat, cu nu mai puțin de 6 puncte avans față de Pandurii și 11 în comparație cu ACS Poli, semnând astfel a doua salvare la rând de la retrogradare de pe ultimul loc sigur din play-out, respectiv a cincea consecutivă în sezoane cu mari senzații de vertij.

Cu asemenea evadatori nu poți să te pui, cum remarca și marcatorul Alexandru Popovici după remiza din județul Sibiu, și anume că nu prea e ceva deloc în regulă în legătură cu trupa ilfoveană, așa încât totul se rezuma la axa sportivă a lucrurilor, într-un duel la distanță Pandurii – ACS Poli. Copleșiți de penalizări, timișorenii și-au scos pe de altă parte pe undeva pârleala pe seama discutabilului sistem competițional și al criteriului cu înjumătățirea punctelor după sezonul regulat, ce le-a prins bine precum evadatoarei Concordia în primăvara trecută, penultima înainte de play-out, și astfel ACS Poli a stors maximum din ceea ce putea smulge în condițiile date, adică o nouă șansă la baraj.

În catastiful ei, deja meciurile cu numărul 51 și 52. De care s-a agățat tot venind din urmă, și în ansamblu, și punctual. Căci dacă în primele cazuri din sezonul 2016-2017, cât era rău la apă, cel mai adesea a cedat avantajul, de exemplu risipind spre final puncte după ce conducea și acasă, cu CFR Cluj, și afară, tot două și la Mediaș, dar și în Gruia, de la 0-2, precum și în returul din februarie pe teren propriu cu Gaz Metan, în schimb mai apoi și în special în play-out cel mai adesea a revenit pe tabela de marcaj.

Cu Concordia în minutul 90 pe ”Dan Păltinișanu”, 1-1 prin Șeroni la încheierea sezonului regulat, iar ulterior, în 7-14, la Botoșani, 1-2 de la 1-0, la Dunăre, 1-3 de la 1-0 la mijlocul părții a doua, iar cu ieșenii de la 0-1 acasă la pauză: 1-1. Pentru a nu mai adăuga și victoriile perseverenței până la capăt, 3-2 acasă cu craiovenii de la 1-2 în minutul 81, 1-0 cu FC Viitorul tot în ultimele zece minute, 2-0 la Chiajna în ultimele nici tot atâtea minute și 1-0 cu Gaz Metan în minutul 89, plus o egalare în returul din toamnă la Pandurii, 2-2 prin Doman în minutul 60.

Însă duminică, la Mediaș, a fost pentru prima oară în acest campionat ca timișorenii să revină de la două goluri handicap și să nu piardă, mai mult decât suficient așadar, cum am reliefat deja, pentru o indiscutabil merituoasă evitare a retrogradării directe, deloc intuită în aceste rânduri înaintea startului luat în etapa a doua pe 30 iulie 2016, când subestimam că ACS Poli nici măcar nu va ajunge la un punctaj nul după sezonul regulat. E clar că duminică ar fi putut porni altfel decât cu tot acel plumb în bocanci și practic de la 2-0, scor care n-ar fi fost exagerat nici chiar aproape dublu în aceeași repriză I, însă la urma urmei a transpirat pentru a nu pierde prin cuplări pe rutele Mailat – Popovici și viceversa, iar o remiză în deplasare rămâne o remiză în deplasare fie și când ai nevoie de victorie.

Dar iată ce poate genera forța disperării, inducând implicit acum și reușita evitării retrogradării directe ca dovadă din partea trupei lui Popa că la o adică și-ar fi meritat până la urmă locul prins în vara trecută, după picaj, pe seama insolvenței Rapidului, trăgând apoi de ea cum a putut, mai cu dexteritatea psihologică a lui Popa, mai cu câte o exploatare favorabilă a situației din teren, dar mai ales cu o zdravănă doză de dârzenie și abnegație. Șuntarea la a doua examinare a locului 13, iar în acest caz în condiții net mai vitrege din start, cu acel -14, echivalează cu un triumf în sine, aidoma unui mare ascendent moral, favorabilă postură din care ACS Poli va aborda barajul pe axa Timișoara – Arad și în contextul în care UTA Bătrâna Doamnă n-a fructificat în sezonul de primăvară un culoar ce părea totuși pe alocuri prielnic pentru prinderea promovării directe de pe 2. Și care a încheiat returul prin a încasa câte două goluri în ultimele două apariții fără succes la Șiria, cu un punct cules din 6 posibile, ultimul triumf fiind semnat, paradoxal, tocmai în Timișoara, pe ”Dan Păltinișanu”, 3-0 cu ASU Politehnica, în urmă cu două săptămâni.

Anul trecut, pe 8 iunie, arădenii risipeau cu 3-0 încă din prima manșă de la Voluntari bruma speranțelor legate de promovarea în Liga 1 via-baraj, pe când acum au ceva nițel mai mult de așteptat pentru a se regrupa și trupa lui Ionuț Popa după un draw și o menținere pe poziții cât o mare victorie. Conturată fie și fără sud-americanul problemă, ca un bun exemplu la eventuala perfectare și a altor asemenea cooptări după ureche de peste mări și țări, combătute în aceste rânduri de ani și ani de zile.

Unii sunt însă mai buni ca alții, după cum a remarcat și Popa în urma remizei de pe Târnave, ”am văzut un Eric care a jucat fantastic și mai slab la Târgu Jiu, am văzut un Gaz Metan care a jucat bine dar nu așa și la Târgu Jiu. Dar nu noi am gestionat situația, ci Dumnezeu. Căci după cum au fost celelalte meciuri, nu speram… Toată lumea știa, toți cei cu care am vorbit, toți cei care cunosc și joacă la pariuri, știau ce va fi la Pitești, la Voluntari – Chiajna. A fost minunea lui Dumnezeu, îi mulțumesc, a fost aproape de noi. Îi mulțumesc doar lui Dumnezeu și atât”, încheind apoi mai împăciuitor, ”mi-aș dori ca UTA să promoveze și Poli să rămână”, după ce scosese parțial securea războiului declarativ pe relația sa directă cu clubul de pe Mureș. Și iată că tocmai divinitatea invocată prin semne de brazilianul problemă a fost adoptată verbal de Popa la final drept cheie a ieșirii din cotloanele unui fotbal cu cooperative totuși încă mereu reșapate cum și cât se mai poate, acum prin Ilfov.

Urmează așadar un alt eveniment fotbalistic al vestului pe ruta Arad – Timișoara, cu o reprezentație și pe ”Dan Păltinișanu”, dispută cu mult mai interesante conotații de moment decât insignifiantul aspect al degradării tot mai vizibile a principalei arene de pe Bega, unul de fundal și de ordin general, însă semnificativ în marea schemă a lucrurilor, în condițiile în care gazonul gazdă de circumstanță a roșu-albilor este pe arena Șiriei, ca bun exemplu unde ai putea la o adică ajunge, încetul cu încetul.

Iar cum nu doar ACS Poli a luat un balon de oxigen în Liga 1 de fotbal, ci și alte formații din Timișoara au bifat o primăvară cu reușite la titlu, Ripensia în Liga 3, rugbiștii păstrându-și laurii Superligii după un sezon în care s-au pregătit pe vreme rece și pe… sinteticul de la ”Dan Păltinișanu”, voleibalistele de la Agroland câștigând Divizia A2 și promovând în elită, unde au fost invitați chiar și omologii de la CSU UVT prin retragerea Caransebeșului, baschetbaliștii de la BC Timba dar și fetele de la CS SCM Timișoara triumfând în Liga I și intrând în cea națională, Informatica învingând în Cupa României și smulgând bronzul în campionat iar pe semicerc mai apărând o formație feminină în Seria B a Diviziei A, concluzia ar fi că sportivii de pe Bega au mișcat cu folos în sezonul 2016-2017 prin a păși în față, cu avansări în grad, luând-o de-acum cu mult înaintea ruginitei și restrânsei infrastructuri locale de profil, o rușine pentru capitala Banatului.

Care nu doar că ar fi trebuit oricum demult să miște dar este acum obligată să întreprindă ceva, și cât mai convingător.

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1 și etichetat cu , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


4 + patru =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: