Antrenori din Timișoara pe locurile 1 și 2 în Liga 2, din Timișoara și selecționer pentru România

Nimeni nu-i profet în țara lui nu-i vorbă-n vânt. În plus, la toată vânzoleala și agitația din zilele noastre, în care tot mai mulți oameni ajung parcă tot mai departe de locurile natale, un curent și chiar modă în sine, a-ți derula activitatea într-o altă comunitate ține de parametri normali, constatarea devenind de-a dreptul banală.

Iar și amatorii de fotbal care și-au plimbat pașii peste ani pe arena ”Dan Păltinișanu” nu pot să nu constate în aceste săptămâni că foști jucători de prin părțile locului cu profil defensiv în violetul Timișoarei fie și-au detașat ușurel echipele pe care le antrenează în fruntea eșalonului secund, Liga 2, fie tocmai au debutat la cârma formației formațiilor, selecționata națională de seniori. Pentru Timișoara fotbalistică este un motiv de mândrie dar dă și de gândit, și sper că încă se mai exersează totuși această îndeletnicire.

Sibienii cu Pelici – foto la cârmă sunt pe primul loc cu vedere spre Liga 1 iar dunărenii cu Alexa la timonă pe 2 în Liga 2, pe când România încheie diseară de la ora 19 în Danemarca preliminariile Campionatului Mondial, condusă de pe bancă nu de neamțul Daum ci de timișoreanul Contra. Lăsând însă puțin mai la urmă mândria locală, încep prin a puncta ceea ce ar fi de rumegat.

Căci este cât se poate de limpede că Timișoara nu excelează ori prosperă în arena sportivă, atât în planul infrastructurii de profil disponibile în capitala Banatului cât și în ceea ce privește competitivitatea și performanțele în sine, ba din contră, chiar se chinuie mai mult sau mai puțin să asigure în special din banul public dar și din fonduri private necesarul material, logistic ori financiar pentru formațiile pe care și le-ar dori mai aureolate.

Dacă ar sta mai pe roze din toate punctele de vedere, atunci poate și-ar și permite să beneficieze de talentul unor asemenea tineri în căutarea gloriei prin alte locuri, dar mai ales n-ar ajunge să concluzioneze cu mâhnire pe seama nevalorificării în beneficiul propriei comunități a potențialului uman local, ajuns să-și etaleze calitățile în favoarea altora, uneori adversari în arenă.

În formarea și instruirea de altădată a tinerilor care și-au luat cu folos zborul s-a investit direct și indirect și de către comunitatea locală, așadar un rezervor de talente, dar care pe de altă parte cel mult a bătut pasul pe loc dacă nu chiar a regresat în domeniul sportiv, deșertăciune cu atât mai mare cu cât printre cei cu care se afișează actualmente prin principalele grupări etalon ale urbei nu se mai regăsesc aproape deloc nume și personalități de referință ale arenei de pe Bega. O criză de identitate și dezrădăcinare, în absența unor veritabile repere valorice cu apartenență locală.

Se risipește așadar talent și potențial uman local mai mult cu gândul la importuri și circumstanțiale înlocuiri de compromis, hrănindu-se iluzii deșarte dar de fapt perpetuându-se ”exporturile”, cu cazuri concrete de fotbaliști cedați pe nimic chiar și de la vârste relativ fragede. Situație însă doar firească, într-un raport cauză-efect, ca parte a acestui cerc vicios, în care, așa cum punctam mai sus, cei rămași pe meterezele locului au limitările și viziunile lor, nu ceea ce s-ar dori cu adevărat, ci ceea ce a mai rămas în urmă.

Nu este oare suspect faptul că, de exemplu prin prisma prim-divizionarei de fotbal a Timișoarei, nici unul dintre localnicii curtați și ajunși prin alte părți nu și-ar găsi locul în sfera grupării de pe ”Dan Păltinișanu”, la fel cum și alți tineri bănățeni cu know-how dobândit pe dreptunghiul verde peste hotare nu prea ajung să activeze la vârf în propriul oraș, dar pâinea și cuțitul sunt invariabil în mâna unor persoane mai degrabă de prin alte zone!? Ba bine că nu este foarte politizat și influențat mai totul.

Dacă prin competență și eficiență s-ar obține rezultate adecvate iar sportul local chiar ar însufleți comunitatea, atunci nici semnele de întrebare ale unui asemenea subiect nu s-ar mai îngroșa, însă câtă vreme și de dată mai recentă tineri ca de exemplu Dragomir au fost ca și pierduți anapoda în favoarea altora dar Timișoara a investit totuși din banul public fie și măcar un leu pentru formarea lor, atunci înseamnă că responsabilii implicați și rămași să vegheze la destinele și bunul mers al lucrurilor doar umplu ca un privilegiu personal vidul rămas.

Se lucrează în pierdere, ce mai!, o defectuoasă gestionare a prețiosului potențial uman, mic eșantion din arena sportivă trăgând o mai fină paralelă liniei pe care județul Timiș contribuie consistent de decenii bune la bugetul național fără a recepționa dinspre ”centru” alocația cuvenită. Nu un beneficiar, ci o furnică, dar nici nu poate fi problema altora buna gospodărire a propriului talent sportiv.

Exemplele sunt sugestive. Toți acești tineri antrenori și toți acești potențiali seniori titulari de mâine ajung lesne prin alte părți și pentru că managementul sportiv este în mare suferință în arena timișoreană, al cărei potențial nu este egalat prin performanțe, ci sistematic tocat. Iar în unele cazuri risipa se produce prin rularea banului public, că tot este subiectul de permanentă actualitate și cu concluzii pe cazuri concrete ce dau perfectă dreptate la tot ceea ce a scris Sporttim an de an și cuvânt cu cuvânt.

Cosmin Contra, care în decembrie va împlini 42 de ani, poate doar spera să prindă și ca selecționer recent învestit și abia debutant joi seară la Ploiești pe banca reprezentativei României cele 73 de apariții ca ”tricolor” cu două turnee finale continentale la activ, și spun poate doar spera pentru că s-a înhămat în a-și urma și trăi visul în tocmai cel mai delicat moment al naționalei din ultimii peste 30 de ani, în condițiile în care e oricum extrem de greu de navigat într-o țară plină ochi de selecționeri care mai de care. În plus, nici nu și-a probat continuitatea pe băncile tehnice ale echipelor de club într-o carieră de antrenor restrânsă la deceniul în curs, cel mai mult activând la Petrolul, încât să devină peste noapte calul de cursă lungă pe o turnantă cu totul diferită, cea de selecționer.

E un timișorean care n-a fost însă profet la cârma prim-divizionarei de pe arena din preajma blocului în care a copilărit, ci a fost trimis la plimbare de unul cu extrem de multe kilograme în plus de prin părțile capitalei tocmai pentru că avusese temeritatea de a se exprima. Iar intervențiile telefonice pe posturi sunt doar apanajul iluștrilor și plenipotenților conducători, investitori și vizionari de carton, veritabile puțuri ale gândirii mioritice. Și se știe cine le-a dat acestora nas de prin ”centrul” non-provincial unde ora exactă bate fals iar înrâurirea lucrurilor cu impact negativ la nivel național este canalizată după cum suflă vântul și alandala, la fie ce-o fi, după noi potopul, ba mai exact după cum interesele o cere. Unul sfătos care-mi vine-n minte are de exemplu ticul bonom de a-și repotrivi ochelarii mai sus pe nas.

Timișoreanul Contra e noul selecționer al României iar din generații apropiate Alexandru Pelici și Dan Alexa sunt ușurel distanțați după mijlocul turului cu formațiile pe care le antrenează la 7 respectiv 4 puncte pe locurile de promovare directă din Liga 2 în elită. Dacă AFC Hermannstadt și Dunărea Călărași vor copia o ascensiune gen Juventus și Sepsi, rămâne de văzut în următoarele 27 de etape, însă cert e că tinerii din Timișoara, prin adopție în cazul lui Alexa, de loc din Caransebeș, și-au testat deja abilitățile de tehnicieni capabili a făuri o promovare în primul eșalon, Pelici în iulie 2011 cu Voința Sibiu iar învingătorul de sâmbăta trecută de pe ”Dan Păltinișanu” în 2015 cu ACS Poli și ceva mai recent cu Rapid, de fapt chiar anul trecut. În plus, altfel desueta finanțare publică a sportului din jocuri de echipă este pare-se mai bine unsă prin respectivele părți decât în capitala Banatului.

Pelici va împlini 44 de ani în ianuarie și a strâns deja în cele aproape 15 sezoane de antrenorat borne de reper pe băncile echipelor a 9 localități în general din zona centrală a țării, în unele dintre ele și revenind, cum este cazul la ora actuală la Sibiu, însă n-a activat vreodată la un club de pe Bega, iar Alexa, care la finele acestei luni va împlini 38 de ani, este în mod cert mai înțelept după fiertura cu nod în gât și în tot cazul nu cu mult mai îndelungată decât cea a lui Contra pe ”Dan Păltinișanu”, căutând acum să canalizeze Dunărea spre ceea ce nu reușea Călărașiul tot de pe locul 2 în 2016.

Și n-ar fi vorba nici pe departe strict numai despre acești trei tineri antrenori, așa cum subiectul nu s-ar putea limita doar la arena fotbalistică, de exemplu tot sâmbăta trecută de la ora 16, pe când Dunărea lui Alexa începea să curgă spre victorie la Timișoara, vicecampioana preluată pe semicercul masculin de timișoreanul Vlad Caba își croia acasă în sala ”Rapid” întâiul succes pe teren propriu din noua ediție, contra alb-violeților de pe Bega, Caba având deja în portofoliu adjudecarea unui trofeu continental în jocul cu mingea mică, EHF Challenge Cup, dar cu… HC Odorhei.

Faptul că toți aceștia își găsesc rapid și fără probleme noi angajamente le atestă abilitățile, fiind doar de presupus că le-ar surâde să activeze și acasă, dar într-un cadru propice și la un nivel competitiv pe seama propriilor aspirații. Ori Timișoara sportivă are destui conducători sau executivi circumstanțiali și parașutați în fenomen încât să nu poată crea respectivul cadru adecvat performanței, capac la toate fiind și bolnăvicios dependentă de banul public, ceea ce duce invariabil la patetice și triste finișuri în lacrimi, precum săptămâna aceasta, când cu veștile pe relația Primăria Timișoara – Curtea de Conturi, cât se poate de previzibile încă din ziua zero.

Dar de pomană îmi biciui sezon de sezon buricul degetelor în a încerca să dau de gândit și să ajustez pe cât posibil mentalități, căci ignoranța și prostia sunt la putere.

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1 și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


sase + 7 =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: