Artimon, din Centru:”Ne asumăm riscul de a nu fi Făt Frumos”

Alin Artimon, coordonator al Centrului de copii şi juniori, a anunţat astăzi după-amiază, într-o şedinţă în plen la nivelul pepinierei poliste, restructurarea grupelor de vârstă ale sistemului juvenil şi permutările de antrenori, cu Robert Fruşa, fost la generaţia ´92, absolventă, preluând 1993-´94 ca unică grupă, Contescu, de la ´93 la 1995-´96, Roberto Ivan, cooptat la club la grupa de ´97, Antonio Foale, de la ´94 la 1999-2000, Ovidiu Preda la 2001-´02 şi Iulian Prodana la anii „mici”, 2003-´04 şi 2005-´06. Sorin Vlaicu rămâne „pe loc”, la ´98.

Comasarea unor grupe este justificată în opinia coordonatorului Centrului, care admite că în cele circa 5 luni de activitate în pepiniera polistă a simulat mental o multitudine de variante pentru reorganizarea sa, prin absenţa mai ales la categoriile mai mici de vârstă a unui fond numeric şi valoric larg de copii.

Desigur, întrebarea e dacă s-a ales momentul ideal pentru comasarea grupelor şi permutarea antrenorilor, astfel încât nici unul dintre cei care au activat în sezonul trecut de la 1993 până la ´97 nu se va mai regăsi la timona echipelor lor, tocmai într-o vară mai mănoasă pentru sectorul juvenil timişorean ca niciodată… Artimon, care luna aceasta va împlini 40 de ani, a oferit explicaţiile şi argumente în sprijinul restructurării.

Ca altă noutate, clubul alb-violet va înscrie în viitoarea ediţie de campionat doar o garnitură la cea mai mare categorie de vârstă, a juniorilor A, ´93-´94, spre deosebire de cele două care au ajuns în semifinale în vară, de 1992 şi ´93, şi tot numai o garnitură la juniori B, ´95-´96, tot spre deosebire de două formaţii în sezonul trecut, doar juniorii C beneficiind de largheţea regulamentului de a avea două grupări înscrise în competiţie, şi anume cea de 1997, antrenată de Roberto Ivan, respectiv de ´98, pregătită de Sorin Vlaicu.

„Ca principiu, am încercat să stimulăm calitatea, să adunăm copiii cei mai buni, şi în această idee am efectuat modificările, preluând ca formă de organizare concepte de la cluburile mari”, a explicat Alin Artimon, care a subliniat în cazul lui Cristian Contescu faptul că i s-a repartizat o nouă grupă formată din generaţiile 1995 şi ´96 incluzând unii juniori ce s-au regăsit în selecţionata judeţeană Timiş U16, născuţi în 1995, pe care i-a condus cu succes la titlul naţional în ediţia inaugurală a competiţiei.

„O discuţie a cărei finalitate se regăseşte în deciziile luate am avut cu conducătorii clubului încă de când am venit la Poli, în iarnă, când am expus viziunea mea în privinţa formei de organizare a Centrului, aşa cum o văd eu, dar nu am stabilit nimic dinainte, ci acumulând informaţii şi documentându-mă pe marginea a numeroase antrenamente şi meciuri ale tuturor grupelor de vârstă şi analizând în aceste 4-5 luni toate aspectele activităţii noastre, am hotărât să aplicăm aceste schimbări. Principiul de bază ţine de stabilitatea postului antrenorului pe grupa de vârstă şi nu pe grupul de jucători”, a continuat Alin Artimon în timp ce urmărea pregătirile grupei de 1997 a Centrului, în paralel cu cele ale echipei a doua, şi care a expus câteva motive pentru care „vrem să nu existe continuitate şi vrem ca antrenorii să lucreze cu o anumită vârstă de jucători, nu o grupă”, şi anume: „În primul rând dispare relaţia antrenor – părinte. În al doilea rând dispare posibilitatea ca un antrenor să se fixeze asupra unui anumit tip de jucător, în al treilea rând, eventualele greşeli în procesul de instruire al juniorilor pot fi corectate mai apoi de ceilalţi colegi din Centru şi nu în ultimul rând calitatea antrenamentului creşte. Sunt foarte multe aspecte şi n-am căutat nicidecum să copiem ceva anume, un model vestic, ci să găsim cea mai bună formă de organizare pentru Centru. Este necesară şi o condensare a efectivului de copii şi juniori din cadrul Centrului, în condiţiile în care generaţiile mai mici decât 1998 sunt destul de modeste. Care ar fi aşadar justificarea a 20 dintre ei?”

Artimon opinează că „este modelul cel mai potrivit, în cadrul căruia antrenorii dau randament maxim, raportat la o aceeaşi vârstă a juniorilor. Numai la noi, în România, se mai lucrează aşa, la grămadă”, şi a exemplificat în favoarea comasării a doi ani în cadrul aceleiaşi noi grupe de vârstă prin evoluţiile în cadrul echipei campioane naţionale de juniori A, pregătită de Robert Fruşa din jucători în marea lor majoritate născuţi în 1992, a doi atacanţi din generaţia 1994, şi anume Emanuel Ardelean şi Bogdan Pleşcan. „Este o dovadă că pe parcursul unui întreg sezon ar fi practic imposibil să nu ajungi să-i foloseşti pe toţi juniorii, şi pe cei mai mici dintre ei”. La întrebarea dacă progresul unui junior talentat n-ar fi frânat de existenţa pe acelaşi post a unui coleg în noua grupă provenind din celălalt an, titular la rândul său până acum, Artimon a explicat că „se stimulează concurenţa. Ce presiune ar avea 6-7 juniori buni din cadrul unei grupe relativ restrânse valoric că mai pot pierde primul unsprezece!?”

„Cristian Contescu a folosit în mare parte de-a lungul sezonului 12 jucători la echipa de ´93. Este aproape imposibil să completezi grupa, şi atunci ce este mai bine, să rămână în acea formulă sau să aduci, să o contopeşti cu 8-9 juniori de ´94? Şi ce s-ar fi întâmplat dacă plecau 4-5 juniori? După calculele noastre, generaţia 1994 are o perspectivă apropiată de cea de ´93, şi poţi să formezi un lot. Dacă faci şi socoteala că la ´94 au jucat de fapt 3 juniori de ´95, realizezi că nu erau prea multe soluţii. Decât să ţii o grupă de ´93, în 12 juniori şi portarii, şi restul să nu îi ai la un nivel la care te aştepţi, iar la ´94 să te bazezi pe 8-9 juniori, soluţia cea mai bună ni s-a părut să adunăm copiii cei mai buni în ´93-´94. Nivelul jucătorilor se va vedea după un an de zile şi ne va indica dacă am făcut mutarea bună”, s-a referit Artimon la cea mai mare grupă de vârstă din cadrul clubului, ca unică echipă reprezentantă a lui Poli Timişoara în ediţia 2011-2012 a juniorilor A, sub conducerea lui Robert Fruşa, care, a întărit coordonatorul Centrului, îşi păstrează astfel categoria de vârstă la care a activat şi în ediţia recent încheiată cu un triumf. Unii juniori din generaţia 1993 vor activa şi la echipa „satelit” a clubului.

Fostul antrenor principal al prim-divizionarei, revenit în sezonul trecut într-o nouă capacitate la alb-violeţi, n-a exclus însă creşterea numerică a fondului de juniori din club, în funcţie de rodul procesului de selecţie: „Dacă în timp vom reuşi să recompletăm grupele, dacă reuşim să aducem dinafară 7-10 copii la o categorie de vârstă, ce mă poate determina să nu adaptăm din mers , în situaţia în care structura cu antrenorii pe grupe de vârstă rămâne”.

Artimon are încredere că în noua variantă organizatorică „antrenorii vor avea o mai mare concurenţă, va creşte nivelul de antrenament şi instruire. Şi Academia de fotbal Gheorghe Hagi funcţionează pe aceleaşi coordonate”.

Întrebat dacă momentul ales pentru restructurarea pepinierei clubului este prielnic, la puţin timp după ce cele mai mari două grupe ale Centrului au sfârşit drept medaliate naţionale, şi cu grupa de ´98 cucerind „bronzul”, după principiul să nu schimbi ceva care merge bine, Artimon şi-a susţinut fără echivoc planul de reorganizare: „Indiferent de moment, o schimbare poate fi binevenită şi necesară în orice moment şi în orice domeniu… Ştiu că vom deveni inamicul public numărul 1 pentru părinţi dar ne asumăm riscul de a nu fi Făt Frumos. Şi antrenorii au nevoie de provocări noi, la fel cum juniorii au nevoie de stimuli noi! Au reuşit ca grupuri de jucători dar ne interesează mai mult să creştem individualităţi şi vrem să stimulăm în mod pregnant acest aspect”.

„Ţinta nu sunt cupele şi medaliile, ci creşterea individuală a jucătorilor de calitate, iar dacă valoarea grupului s-a impus inclusiv în finală, în schimb dacă ar fi luaţi fiecare jucător în parte, Viitorul Constanţa – cu siguranţă – nu sunt sub noi în plan valoric. Poate greşesc dar nu s-au dovedit a fi inferiori, individual vorbind. Prefer să nu câştigăm trofee dar să progreseze individual, pentru că nu e ca la seniori, unde primează punctele puse în joc. Şi ar trebui la urma urmei să ne gândim dacă nu cumva selecţionerii loturilor de juniori de la Bucureşti, chiar şi cu scăpările lor, n-au argumente în favoarea a nu convoca atât de mulţi juniori din Centrul nostru, raportat la medaliile cucerite…”, şi-a expus Artimon strategia şi îndoielile.

Coordonatorul Centrului spune că permutările de antrenori de la o grupă la cele nou create s-au realizat şi într-o aceeaşi zi, marţi, sau de pe-o zi pe alta, şi că în ciuda tuturor schimbărilor procesul de instruire n-a avut de suferit iar clubul este în grafic cu timpul pentru startul preconizat la 9 septembrie. „Am început pregătirile la 18 iulie şi urmează acum să-şi definitiveze loturile, în mare parte ştiind ce juniori au la dispoziţie. Urmărim să rămânem într-o formulă restrânsă numeric dar superioară valoric. Iar noua organizare ţine şi de structura campionatului naţional republican, cu fiecare categorie concepută pe câte doi ani, ´93 şi ´94, şi aşa mai departe, iar când am întocmit caietul de licenţiere pe Centru, am făcut pe 2 ani. Trebuie să ne şi adaptăm la ceea ce se întâmplă nu numai în fotbalul nostru, dar în fotbalul mare”, a explicat Artimon, care a amintit ca model al formei de organizare pepiniera Barcelonei, Masia, respectiv cele de la Partizan sau Ajax, despre a cărei generaţie 1994 a dat exemplu explicând că are 3 grupe valorice, fiecare cu antrenorul şi stafful său, dar în cadrul cărora, dacă juniorii ratau două teste consecutive sau retrogradau două grupe la rând sfârşeau prin a părăsi centrul.

În privinţa despărţirii de Octavian Benga, fost la generaţia 1997 şi a cărui grupă a fost preluată de Roberto Ivan, Artimon a explicat că antrenorul juniorilor C „l-a rugat pe domnul Chivorchian să-i permită să meargă asistent la Victoria Brăneşti şi nu l-a propus nimeni pentru necontinuarea colaborării”, iar în ceea ce priveşte şi o a doua recentă despărţire, de Cesar Ciprian Tudoraşcu, revenit în urmă cu 2 ani din fotbalul juvenil italian, în care tocmai se reîntoarce la pepiniera Veneziei după ce a pregătit grupa de ´95 a poliştilor, una cu juniori regâsindu-se în selecţionata judeţeană triumfătoare pe ţară, „am avut o discuţie în care s-a arătat nemulţumit cu partea financiară”.

„Toţi antrenorii Centrului au fost astăzi anunţaţi în plen despre deciziile noastre iar la sfârşit i-am întrebat dacă sunt probleme şi nimeni nu a spus nimic. Vizavi de noua organigramă l-am întrebat în prealabil doar pe Sorin Vlaicu, <Unde te vezi?>, şi mi-a spus că la grupa sa, de ´98. La vârsta de 13 ani perfecţionarea tehnică este primordială şi acesta este un obiectiv realizat foarte foarte bine de Sorin, ceea ce reliefează importanţa de a lucra la o anumită grupă de vârstă. Este un antrenor cu un profil ce se pretează acestei caracteristici şi e bine ca unul ca Vlaicu să-i aibă pe mână la vremea acumulărilor tehnice. Va lucra 2 ani cu ei”, a mai spus Artimon.

Deşi nu se mai regăseşte la cârma unei grupe, după ce a activat la juniorii născuţi în 1996, Nova Draghici preia un rol pentru a dezvolta individualizarea tinerilor. „Din nou, este în ideea că nu titlurile de campion sunt cele mai importante, ci formarea jucătorilor de o certă perspectivă, şi în acest sens va lucra în plan individual, cu juniori de la diverse grupe, având un rol mai degrabă mobil. La început de săptămână, în funcţie de planurile şi ciclurile de pregătire ale fiecărei grupe, vom decide în ce zi e important să fie Nova Draghici la o grupă sau cealaltă. Mai sunt antrenori care au Interliga, şi-atunci e necesară prezenţa lui acolo”.

Artimon a dat un termen de un an de zile pentru a se trage primele concluzii pe marginea modificărilor făcute şi a noii tente oferite organizării Centrului, admiţând că „numai timpul ne va da dreptate sau va infirma deciziile luate”. Vom reveni cu alte consideraţii pe marginea acestei teme.