Baciu, cu tîlc din Hexagon: „Eu, ca strategie, aş sista tot”

Marius Baciu, tînărul antrenor care pe 1 mai va împlini 37 de ani şi care între 2002 şi 2004 a evoluat la Lille OSC, ca start al unui pelerinaj ulterior şi prin fotbalul german şi grecesc, după cei 6 ani petrecuţi la Steaua, a răspuns la conferinţa de presă de luni şi întrebării www.sporttim.ro pe seama reticenţei autohtone de a da credit tineretului local, în ciuda unui evident potenţial de talent, şi a recunoscut că situaţia nu e deloc roză.

Tinerii Tuculea (stînga), Furdean şi Pistol, ultimii doi de la Mureşul Deva, achiziţii cărora Baciu vrea să le insufle competitivitatea şi profesionalismul: "Ai tricoul dacă lupţi pentru el!"

„Majoritatea se feresc şi toţi sunt presaţi de rezultate. Teama este foarte mare pentru că cluburilor care vor rapid rezultate le este frică să dea credit şi să promoveze tineri jucători. Dar vă spun din propria experienţă avută în străinătate, la Lille, că respectivele grupări abordează o altă strategie, în care la 2-3 ani lansează 5-6 tineri ca apoi să-i cedeze pe sume consistente. Au adoptat strategia chiar şi cluburi mai mari, de exemplu Lyon sau chiar şi Barcelona”, ne-a explicat medieşeanul Marius Baciu pe seama problemei că, deşi fotbalul românesc are rezerve de tineri talentaţi, păcătuieşte la a lansa vremelnic şi la a da credit propriilor vlăstare, marşînd în schimb pe meteahna racolărilor de străini „de mîna a doua”.

Baciu, care a pus pe picioare propria şcoală de fotbal, a dat exemplul unui club galonat, cu un antrenor cu nume cu rezonanţă, Mircea Lucescu, în sensul că grupările din această zonă central-est europeană n-au magnetismul de a aduce jucători de prim rang: „Chiar şi pentru dumnealui este foarte greu să-l convingă pe un anumit jucător să vină la echipa sa”.

„Eu, ca strategie, aş sista tot, şi în cîţiva ani aş regîndi altfel”, s-a mai referit Baciu la moda din fotbalul nostru de a achiziţiona jucători străini, continuînd: „Există acum o foarte mare frîntură ca generaţii, de la valoarea celei a lui Hagi la cele actuale. După revoluţie s-a ales praful şi este un haos în fotbalul nostru, în loc ca prin centrele olimpice să reclădeşti bazele. Este şi foarte greu să mai aduci în ziua de azi copilul la stadion… Unii părinţi deja la 6 ani mă întreabă dacă are ceva pentru ca să-l aducă la fotbal, ori este nevoie de timp. Şi în cele din urmă tot foamea face diferenţa, ori dacă are plin frigiderul…

 „Este foarte greu de explicat în ceea ce priveşte reclădirea de la baze, pentru că toată lumea vrea mai întîi rezultat. Ţin minte că eram un jucător de 27 de ani, căpitan de la Steaua, şi îmi dădeam seama acolo, în compania acelor tineri din Franţa, ce lacune tehnico-tactice aveam. Debuchy (n.n.: doiarul Mathieu Debuchy, fundaş al campioanei din Ligue 1 şi cîştigătoarei Coupe de France, ambele în 2011) tocmai venea de la echipa a doua, avea 17 ani, şi m-am speriat ce maturitate avea, cum dădea o pasă… Noi suferim mult de tot şi la antrenori, pentru că la noi la ora actuală primează prietenia, dacă a fost mare jucător – îi dăm post, nu ne interesează ce ştie să facă. Ori este o problemă foarte gravă şi majoritatea cluburilor de la noi are măcar un caz…”

Cazul Debuchy este unul clasic pentru fotbalul francez, doiarul de 26 ani care a evoluat în 29 februarie pentru „Cocoşul galic” contra Germaniei avînd acum o valoare de piaţă de 9.000.000 euro şi un contract în derulare cu „Dogii” pînă la 30 iunie 2015, penetrînd iniţial prin pepiniera locală.

Narcis Laurenţiu (17 ani), de la LPS Banatul, cu care cîştiga în 2011 titlul naţional de juniori B, a ajuns la Făget după ce şi-a încercat şansa la divizionara B vîlceană, urmînd a avea concurenţă serioasă în alţi tineri portari, Rădulescu şi Gavriş

„Rău este că n-are răbdare nici unul să promoveze un copil, doi… Trebuie să fie tare, tare talentat! Uitaţi, Manchester United a luat de la Braşov, a luat copil de 10 ani… Real a luat din România, la 11 ani, părinţii stau în Viena. Aici e rolul scouterilor, ce reuşesc…”, a continuat Baciu cu exemplele.

Baciu a încheiat prin a oferi un alt exemplu, din judeţul de unde-şi trage rădăcinile… „Este cazul Sibiu – o altă experienţă avută, şi unde majoritatea joacă şi acum, structura echipei se află şi azi acolo. Pe Bunea l-am adus de exemplu din Divizia D şi este de bază în A, fără doar şi poate. Este o echipă construită tot dintr-o iarnă, atunci de pe locul 1, era chiar şi Vasile printre ei, sau secundul meu Flavius Boroncoi…” 

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 3, Timişene și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


1 + = zece

 


Alte articole legate de acest subiect: