Campionatul Național Universitar de Fotbal, un fel de două feluri: studențesc sau de fapt… divizionar?

Concluzia și celei de-a doua ediții a Campionatului Național Universitar de Fotbal, care și-a desemnat recent câștigătoarea, ar fi că întrecerea studențească nu are de fapt autenticitatea și puritatea unei competiții care ar trebui în mod normal să se adreseze mai ales și în primul rând studenților amatori de fotbal, și nu fotbaliștilor divizionari de ligă, fiind pe undeva mai degrabă un alt campionat reunind jucători din eșaloanele 2 și 3 sau mai mici, dar cu atributul că respectivii sportivi sunt și studenți.

Desigur, argumentul că învingătoarea competiției ar reprezenta România la ”Jocurile Europene Universitare” ar închide mai orice gură, și asta mai ales într-o țară precum a noastră, în care obsesia imaginii externe este ca și patologică pe fondul profundelor complexe de inferioritate și a nesiguranței de sine, primând în fața oricăror repere de integritate, dar atunci mai bine s-ar spune pe șleau încă din capul locului că întrecerea studențească internă este doar o simplă sită pentru alegerea reprezentantei ”tricolore” universitare la întrecerea continentală de profil.

newlogo3

Când de fapt sportului universitar românesc i-ar servi mult mai bine în întregul său să stimuleze și încurajeze activitatea la bazele sale prin selecția și căutarea unor potențiale noi tinere talente printre studenți fără legitimare în fotbalul divizionar, primenindu-și astfel apele și conferind competiției o menire semnificativă. Studenții implicați în competițiile divizionare sub egida FRF au slavă Domnului parte de etape de campionat și apariții în Cupa României, pe când Campionatul Național Universitar ar trebui să fie de fapt rezervat exclusiv învățăceilor fără legitimare sau cel mult cu mici portițe pentru alinierea limitată numeric a unor jucători de ligă, oricât de discriminatoriu ar putea părea pentru respectivii studenți-divizionari.

Iar aceste rânduri nu sunt scrise pentru că reprezentantele Timișoarei n-au ajuns în fiecare dintre ediții în faza turneelor finale, ci ca o constatare raportată la ceea ce ar trebui să fie scopul real al sportului de masă, amator. Imaginați-vă procesul de selecție al unor studenți pasionați de fotbal și care n-au ajuns să practice sportul competițional pe dreptunghiul verde, generând implicit o efervescență și un entuziasm deloc de neglijat în rândurile celor mulți, fără legitimații de jucător la posesor. Și nu știi niciodată de unde poate sări un iepure…

Această perspectivă ar putea fi lesne catalogată ca fiind idealistă și naivă, poate chiar puerilă, dar dacă este să încercăm însănătoșirea societății românești prin mișcare și stimularea activităților sportive, atunci ar trebui să ne pese în special de desțelenirea în profunzime a pasiunii tinerilor pentru joc, aidoma unui laborator de creație și căutare de eventuale noi talente, și nu de reprezentarea externă, într-o imagine oarecum denaturată a realității autohtone pe specificul în cauză.

Trecând concret la subiect prin exemplificare, Universitatea Babeș Bolyai a câștigat detașat cea de-a doua ediție prin a dispune cu un 6-0 știrbind din valoarea finalei de Universitatea Lucian Blaga Sibiu, după ce clujenii treceau la zero și în semifinale de Universitatea NEFS București, 4-0, esențial fiind de specificat că studenții de sub Feleac s-au bazat inclusiv pe secund-divizionari din B2, de la ”U” Cluj.

Desigur, orice competiție este pusă în scenă pentru a fi câștigată, dar dacă totul este simplificat și redus la acest scop, fără a lua în seamă contextul aparte al unei întreceri a cărei denumire nu este alta decât Campionatul Național Universitar, așadar studențești, atunci se pierde din vedere tocmai esențialul. Se dă din păcate prea multă importanță prezenței la concursul internațional, în cazul actualei ediții ”Jocurile Europene Universitare” din 11-20 iulie de la Zagreb și Rijeka, asta prin prisma percepției aspirantelor autohtone aliniate la startul campionatului intern, dar și imaginii internaționale, asta prin prisma României și a forurilor tutelare implicate la vârf în organizarea ”Naționalului” studențesc, când de fapt mult mai semnificativă ar fi impulsionarea sportului de masă între învățăceii instituțiilor de învățământ superior. Ar face un bine real tinerilor și societății în general, pe când așa este vorba despre o forțare artificială, trădând superficialul ce asfixiază viața socială din România.

Scriu aceste rânduri pentru că, dacă tot a fost onorat cotidianul Sporttim în calitatea sa de partener mediatic al competiției la prima sa ediție, din 2015, atunci să și aibă un impact real prin reliefarea unor aspecte esențiale legate de buna derulare a acestei benefice competiții studențești, și nu doar să se afle în treabă prin a fi un banal cadru de consemnare pentru conformitate a rezultatelor înregistrate.

Iar dacă aș fi în locul instituțiilor de învățământ timișorene implicate în Campionatul Național Universitar de Fotbal, și anume Universitatea de Vest respectiv Universitatea Politehnica, și mai ales în cazul UPT, din postura sa de partener organizatoric al competiției ținute de FRF și Federația Sportului Școlar și Universitar (FSSU) din cadrul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, atunci aș face negreșit corp comun prin a propune ca stipulare regulamentară de esență predilecția pentru selecționarea și utilizarea studenților nelegitimați la cluburi divizionare. Dacă-i studențesc, atunci pur și simplu studențesc să fie! Și de unde insistența pe acest aspect!? Ei bine, tocmai organizatorii competiției semnalează încă din paragraful introductiv al prezentării cadrului acestui demers că Scopul acestei competitii este cel de promovare a educației sportive în mediul universitar, cultivarea spiritului competiţional şi stimularea performanţei sportive a studenților practicanți ai jocului de fotbal”.

Și nu sunt oare studenții legitimați la cluburi divizionare suficient de stimulați ca performanță sportivă prin participarea în Liga 2 și Liga 3!? Așa încât n-ar trebui să li se confere realist această șansă și acelor mult mai numeroși studenți nelegitimați, să aibă parte de aceste stimulente în propria lor competiție? Sporttim consideră că emulația în jurul acestui campionat ar fi mult mai mare…

Interpretabile sunt însă și alte lucruri, ceea ce a constatat pe pielea sa echipa Universității de Vest Timișoara. Care, prezentându-se cu punctaj maxim și golaverajul 17-2 la ultimul joc din seria vestică, în deplasare la Universitatea Constantin Brâncuși Târgu Jiu, a constatat ulterior că criteriile de departajare pentru calificarea la turneul final s-au păstrat aceleași ca la ediția din anul 2015, deși sistemul competițional a suferit modificări de la un sezon la altul și unele stipulări nu s-ar mai fi pretat.

Mai exact, departajarea la egalitate de puncte pe baza rezultatelor directe între pretendentele la calificare, în uz în 2015, avea atunci sens în ideea în care faza preliminară prevedea partide tur-retur, așadar cu egalitate de șanse în privința terenului propriu. De astă dată, trecându-se de la serii de 4 formații în 2015 la grupe de 5 în 2016, s-a apelat la întâlniri fiecare cu fiecare cu câte două meciuri afară și în deplasare, conferind astfel un avantaj în plus în ceea ce privește găzduirea partidelor decisive, situație în care departajarea pe baza rezultatului direct n-ar mai fi trebuit în mod normal să fie cap de listă.

Mai mult, întrebând la FRF înaintea deplasării la Târgu Jiu care este până la urmă criteriul de departajare, UVT a fost înștiințată prin viu grai, telefonic, că nu se ia în considerare rezultatul direct, ci în primul rând golaverajul.  Derby-ul s-a jucat, Universitatea ”Constantin Brâncuși” s-a desprins la 3-0, UVT a revenit la 3-2 iar gorjenii s-au redistanțat la 5-2, fără ca ulterior federalii de la competiții să-și mai asume specificația anunțată că golaverajul ar avea întâietate în fața rezultatului direct. Verba volant, scripta manent. Iar nici măcar gazdele nu erau foarte sigure pe situație la ora meciului, încurajându-se la 3-0 pentru înscrierea altor goluri, necesare la diferența de golaveraj.

S-a uitat însă esențialul, și anume că nu este totul numai și numai să învingi, triumful final cu orice preț, ci mai ales, în acest caz al întrecerilor studențești, să participi. Și mă întreb unde este oare gloria unor victorii cu 4-0 și 6-0 într-o fază finală națională!?! Anul trecut, în Final6, la Timișoara, ”Constantin Brâncuși” cucerea ediția inaugurală prin a dispune de clujeni cu 4-0, gorjenii clasându-se ulterior pe locul 5 la competiția europeană de profil, axați pe jucători divizionari de la între timp defuncta CS FC Caransebeș, iar anul acesta, într-un turneu final anunțat inițial a se derula undeva la Buftea sau Mogoșoaia și strămutat între timp sub Feleac, Universitatea Babeș Bolyai și-a luat revanșa și biletele pentru aceeași Croația, cu un total de 10-0 acasă, și pe Cluj Arena, în meciurile pentru medalii, cu bronzul la gâtul celor de pe Jiu, după un 2-2 cu eșec la lovituri de departajare în semifinala cu sibienii și un 3-0 în meciul pentru locul 3 cu Universitatea NEFS București.

Așadar unele lucruri se mai pot schimba de la o fază la alta în timpul aceleiași competiții, dar alte stipulări regulamentare între timp de fapt redundante de la un an la altul pot fi în schimb conservate…

Unii ar putea suspecta aceste rânduri de partizanat local și subiectivism, dar nu este cazul, unghiul de abordare având de-a face cu esența competiției și, pe undeva, cum semnalam anterior, cu onoarea adresată Sporttim în 2015 de a activa ca partener mediatic al competiției. Iar acesta este un punct de vedere luând echidistant în calcul aspectele de bază ale unei asemenea inițiative adresate sportului universitar. Aș spune chiar, deși poate părea o exagerare, că abordarea Universității Politehnica Timișoara de a căuta și selecționa dintre studenții nelegitimați în fotbal ai feluritelor sale facultăți, dintre care a și fost îngemănată echipa aducând cu o ciucă a bătăilor în seria vestică, a fost mai aproape de o victorie principială și morală a spiritului studențesc, decât triumful oarecum lipsit de glorie al clujenilor.

Dar nu doar cei de sub Feleac au apelat la fotbaliști inclusiv din Liga 2, ci și gorjenii s-au axat în jocul decisiv cu UVT pe jucători de la Pandurii II Târgu Jiu, și nu puțini la număr, iar unii chiar ajunși și în Liga 1, ba convocând cu respectiva ocazie și alți studenți ai Universității ”Constantin Brâncuși” prestând o activitate divizionară la grupări din Câmpulung Muscel sau Cisnădie. De prisos de adăugat că un mare semn de întrebare plana și asupra aspectului că 7 dintre componenții oltenilor erau implicați cu mai puțin de 48 de ore înainte, contravenind unor regulamente, într-un meci de Liga 3 sub culorile ”satelitului” Pandurilor, în condiții de deplasare…

România este însă mai ales și în special țara lui ”merge și-așa”, motiv pentru care absolut toate aspectele punctate mai sus trec la capitolele ”câinii latră, caravana trece” respectiv ”nebuniile cronicarului frustrat și pierzându-și vremea”. În fine…

Pentru conformitate, de reamintit ca o paranteză că și anul trecut ajungeau în faza finală reprezentantele din Cluj, Sibiu și Târgu Jiu, pe-atunci calificându-se și UVVG Arad, UPB București și UAIC Iași, pe când în 2016 a pătruns în schimb UNEFS București.

Regulamentele ar putea fi îmbunătățite într-o clipită, dacă ar prevala viziunea și bunăvoința, dar pare extrem de greu de crezut într-o societate în care trebuie doar să te uiți în jur pentru a realiza cum merg lucrurile. Într-o nesănătoasă combinație de inerție și artificial.

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Sport Universitar și etichetat cu , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Fotbal: