Caricaturi! ”Io mi-s Sporttim”, bis. ”Fotbalul, Cooperativa și pinaltiurili”

O nouă caricatură în rubrica ”Io mi-s Sporttim”, din josul coloanei dreapta în pagina I a cotidianului…

Fotbalul, Cooperativa și pinaltiurili

Fotbalul, Cooperativa și pinaltiurili

Pasionați din sânul fenomenului sportiv dar și mai fini observatori de pe margine apreciau în cursul ultimilor ani că ar fi mai benefică o descrețire a frunților cititorilor români de presă, ca șansă și stimulent în plus de a-i readuce în preajma arenelor și implicit al cuvântului scris despre acest domeniu, dat fiind asaltul mediatic căruia i-au fost supuși sezon de sezon prin titluri ”bombă” musai cu majuscule și cât mai cifrate, prin mondenități triviale, prin încrâncenare partizană și câte și mai câte. Așa încât smulgerea fie și unui zâmbet doar schițat în colțul gurii ar fi oricum un plus, ca o alternativă, mai ales că românului îi rămânea cel mai adesea aliat, ca ultim refugiu, umorul, tot mai ieftin ce-i drept în timp, și deviat spre ironia cinică. Iar cum realitatea factuală pune pe tavă, slavă Domnului, întâmplări și personaje, să mai și facem haz de necaz.

De ce prin caricatură?

În primul rând pentru provocarea în sine de a diversifica paleta creativă din paginile Sporttim. Cuvintele rămân neîndoielnic de căpătâi în presa scrisă însă fotografiile și înregistrările video au câștigat imens teren în acest mileniu, uneori un clișeu fiind mai sugestiv decât zeci de propoziții, așa încât de ce nu și o schiță grafică, preferabil cu o picătură de haz, trăgându-și seva din cotidianul fenomenului sportiv!?

Apoi, pentru că tot mai mulți sunt protagoniștii arenelor sportive care parcă înadins se înscriu la cuvânt în a deveni subiect al unei caricaturi, pe fondul politizării fenomenului dar și al tendinței de a declasa jocul în sine, în plan secundar, în favoarea tuturor superficialităților cu putință, zise și nespuse, dinaintea și în urma evenimentelor. Bufonerii. Completate de gama intereselor adiacente și tangențiale gravitând în jurul borcanului cu miere al sportului.

Respectivele personaje devin caricaturale în ridicolul afișat dar și sapă cu fiecare inadecvare în plus la rădăcinile sportului. Al cărui spirit autentic ar mai putea fi așadar și altfel apărat, tot din penel.

În fine, pentru că fie și printr-o asemenea infimă picătură în Sporttim, spiritul autentic al caricaturii trebuie conservat și protejat în niște vremuri în care până și acest fin eșantion al existenței umane a fost subtil canalizat în timp, dintr-un punct de manevră, ca vehicul de sacrificiu, pentru a genera o problemă inevitabil cauzatoare la un moment dat a unei reacții, căreia să i se găsească prompt și o soluție, toate laolaltă ticluite de aceiași păpușari. Iar soluția are deja reverberații majore până și în România, sub forma insinuării ”fratelui mai mare”, care, inevitabil, la un moment dat, va forța îndreptarea armelor până și înspre bietele… caricaturi.

Așadar nu doar sportul și ”vedetele” sale, tot mai mult doar un carusel al publicității corporatist-comerciale, au alunecat de ceva vreme, și din această cauză, spre stadiul de… caricatură, la fel cum mediatizarea sportului tinde să devină tot mai caricaturală, cu titluri cât casa despre anumite partenere ale sportivilor și nu numai cu ale lor buze și părți intime supradimensionate chirurgical, niște veritabile caricaturi umane, dar nici măcar caricaturile în sine, dacă scrutezi de-acum celebrul caz parizian, nu mai par a putea pur și simplu rămâne la stadiul menirii lor firești, și anume de a atinge cu haz până și ultimul fir de păr de pe planetă, fiind în schimb folosite de machiavelice minți din umbră ca tematice unelte de manevră și focoase pentru instigarea la învrăjbire în masă, indiferent de numărul inițial al victimelor, niște marionete pe post de hârtie igienică, respectiv de repercusiunile ulterioare, ba din contră, căutându-se maximizarea impactului, pentru stoarcerea solidară a cât mai multor lacrimi.

Caricaturale sunt de fapt și ridicolele înscenări cusute cu ață albă ale tuturor acestor machiavelisme plănuite și făurite de aceleași diabolice minți din umbră, înscenări cu sutele și miile, mai mici sau mult mai celebre, de decenii și decenii, dar aproape zilnice în acest deceniu al apropierii secerișului, precum caricaturale sunt și narațiunile perdelelor de fum de adormit copiii de creșă, răspândite prompt mai apoi pe toate canalele mediatice majore de aceiași regizori invizibili, povești lesne înghițite de turmele anesteziate și așteptând cu sufletul la gură următorul ”breaking news”. Fără a se șopti mai nimic, bineînțeles, despre izbitoare coincidențe, ca de exemplu, în acest caz, cine oare cumpărase cu doar o lună înainte celebra revistă de satiră, sau despre interzicerea accesului familiei anchetatorului ”sinucis” la rezultatele autopsiei ori mai ales despre Maurice ”Sine” Sinet, caricaturist al aceleiași publicații căruia i se solicita în 2009 să-și ceară scuze iar apoi era dat afară, acuzat fiind de ”incitare la ură rasială” și anti-semitism. Ce mai libertate de exprimare pe lumea asta, dar mai ales câtă ipocrizie!

Așa încât, într-un mileniu III devenit o caricatură în sine, mai e loc și de caricaturi naturale și cu tematică concertată fără excepții într-un ziar chiar de sport, și nu de promovare prin sport a promiscuității și mondenităților. Cât s-o mai putea și cu vorba fără excepție slobodă, căci ”fratele mai mare” chiar veghează ca libertatea de exprimare să fie redusă complet la stadiul de glumă, una nesărată însă.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1 și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


9 − trei =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: