Cazul ”pozitiv” România – Norvegia sau sportul posedat. Pur comunism: tirania ocultă în tot și-n toate, fără granițe ori limite ale controlului. Realitate refuzată publicului, virus a cărui existență nici n-a fost de fapt încă dovedită științific. Farsa cu denumire oficială ”Program Strategic Covid-19 de pregătire și răspuns”, SPRP, expiră în 31 martie 2025 cu tot cu modificarea genetică a omului

Adesea răsună în discursul public românesc vorbele ”vrem o țară ca afară”, adoptate cu neabătută convingere și cu fervoarea unei năzuințe, dar și cu riscul unei naivități cu-atât mai mari în admirația gură cască pentru anumite nații pe sprânceană, auzindu-se nu de puține ori remarci precum ”iată cum e la ei, așa au procedat, deci asta trebuie că e, e cea mai bună dovadă”, remarcă exersată mental în spațiul lesne impresionabil al discuțiilor din Carpați deja cât încă era proaspătă și fierbinte vestea ce a răzbătut dinspre Norvegia în legătură cu o drastică decizie de interes pentru lumea sportului luată de Ministerul Sănătății din Oslo, căpătând aproape instantaneu aura unui truism indubitabil în flecăreala mediatică din capitală. Tipică superficialitate românească fără personalitate, această preluare grăbită pe repede înainte, parcă pentru hrănirea unor convingeri adaptate ca fiind adevăruri incontestabile, a fost aplicată și în jurul hotărârii parvenind din spațiul scandinav, cu sfătosul clișeu pueril și fără replică ”păi uite ce exemplu dau ei, asta da!”, când de fapt semnele și indiciile legate de o hotărâre precum cea a guvernului din țara nordică relevă cu totul altceva pentru cei în cunoștință de cauză în privința mersului real al lucrurilor. Despre care, mai jos. Dar mai întâi, banalele nimicuri de fațadă și la vedere…

Care va să zică, pe scurt, Ministerul Sănătății de la Oslo n-a permis deplasarea sâmbătă a reprezentativei naționale de seniori a Norvegiei la București pentru jocul oficial de duminică seară cu România, din penultima etapă a grupelor Ligii Națiunilor, pe motiv că în preziua călătoriei un fotbalist din lotul ”vikingilor”, Omar Elabdellaoui, a fost depistat ”pozitiv” la ”testare” și ”izolat” de colectiv, iar antrenamentul de vineri al nordicilor anulat, decizia interdicției de călătorie fiind astfel explicată de secretarul de stat în respectiva organizație guvernamentală: “Considerăm că orice contact direct cu o persoană depistată pozitiv cu COVID-19 trebuie să intre în carantină pentru 10 zile. În caz contrar, o altă decizie ar încălca legile Norvegiei privind carantinarea persoanelor infectate cu COVID-19”.

Procedură a guvernului norvegian ca o mânușă cu mingea ridicată la fileu pentru acei decidenți din autoritățile carpatine mânați de tendința de a adopta, implementa și menține măsuri de un nivel asemănător celor aplicate în țara nordică, cu un grad ridicat al supralicitării combaterii epidemiei încă nedeclarate oficial în 2020 în România.

Viziune a guvernanților din capitală oțelită cu sofismul că altfel nu s-ar putea, deși absolut nici o dovadă probată științifico-medical nu certifică pe de-o parte vreo utilitate a setului impus normativ de măsuri restrictive, iar pe de altă parte nici toate cele diseminate public anul acesta despre SARS-CoV-2 și Covid-19 cu insistentă repetiție, într-o ”narațiune oficială” luată drept veridică pe pilot automat de o populație vag informată și în orice caz major manipulată prin dezinformare din sursele mass-media la care eronat se limitează a se raporta, însă cu care s-a familiarizat peste ani din comoditate intelectuală și cu impresia că altele oricum nici n-ar exista, dar la o adică nici n-ar putea fi cumva credibile.

Ei bine, precum în viață, aparențele cel mai adesea înșeală, și cu atât mai mult într-o eră a tehnologiei tot mai avansate, în care modalitățile de influențare și persuasiune pe adresa publicului s-au rafinat și sofisticat peste puterea de înțelegere a omului de rând, cei care controlează pârghiile de informare a maselor deținând așadar și o colosală putere decisivă în înrâurirea lucrurilor, de unde că mai nimic nu este de fapt ceea ce pare prin spusele decidenților manevrați sau mânați de mari interese, interese legate covârșitor de implementarea unor anumite inginerii sociale, în general nu în concordanță cu așteptările colective și individuale ale celor din popor.

Politici sociale care necesită influențarea psihologiei maselor prin factorul cheie al ajustării percepției celor cărora le sunt adresate, manipularea percepției omului de rând fiind covârșitor hotărâtoare în implementarea cu succes a ingineriilor puse la cale de puțini pentru cei mai mulți.

Iar evenimentele din anul 2020 au fost puse pe roate cu ajutorul esențialului ingredient al atragerii publicului larg în trapa percepției că ar exista un virus ”periculos”, cu cât mai bine ambalat în discursul oficial ca fiind ”mortal”, cu atât mai însemnat gradul de control atins de inițiatori prin frica indusă maselor.

Captive psihologic noii amenințări și condiționate ca atare să se adapteze treptat noilor realități, fără a detecta apariția unei mai mult sau mai puțin ușoare deturnări colective a percepției semenilor spre un alt tipar comportamental uman, cu alte atitudini, repere și reflexe, din puncte de vedere între timp modificate, rezultat al transformării sociale vizate de potentați fără chip.

Care au exploatat din plin temerile existențiale primare ale omului de rând modern, trăiri lăuntrice legate de supraviețuirea fizică, și au declanșat aidoma unei baghete magice un resort al periculoaselor amenințări la adresa sănătății individuale și colective, cu numele de cod SARS-CoV-2, căutând obținerea unui efect maxim pe liniile impresionării populației și alinierii sale pe traiectoria tendințelor prestabilite, printr-o subtilă inoculare a fricii, care să se perpetueze imperceptibil pe durata implementării diverselor inginerii sociale. Perpetuare prin abila întreținere a iluziilor însămânțate deja în conștiința colectivă.

Căci așa-zisul ”nou” virus nu este decât strict o unealtă de parcurs din vastul arsenal al deținătorilor puterii din umbră, cât pentru a atrage temporar atenția populațiilor, dar mai mult și mai ales pentru a le distrage atenția prin diversiune vizavi de o mare schemă oneroasă a lucrurilor, net mai larg plan de acțiune neîmpărtășit celor mulți și în cadrul căruia actualitatea de moment constituie doar o etapă tranzitorie. Dar cu semnificația sa pentru cei care au gândit-o.

Elefantul se devorează pe bucăți, din aproape în aproape fiind și implementarea acestei transformări societale ca vehicul în sine spre destinația finală din agenda complotiștilor, de la transhumanism în sus cu controlul totalitar absolut a tot ceea ce mișcă sau nu. Metamorfoză a cărei eficiență și reușită în perspectiva desăvârșirii planului suprem depinde tocmai de mânarea treptată a maselor de la o bornă la alta, fără bruște schimbări radicale care ar putea genera în rândul publicului reacții adverse intereselor păpușarilor, întârziindu-le implicit parcursul. Nici Roma antică n-a fost cucerită într-o zi iar sforarii din spatele ușilor închise au toate pârghiile și resursele la dispoziție pentru a înrâuri favorabil lor lucrurile de o manieră incrementală și în regim de temporizare, asta spre deosebire de firimiturile din poala maselor ca și dezarmate și susceptibile atât decăderii cât și servitudinii obedient docile.

Manipulare de manual, se urmărește condiționarea populației într-o conformitate uniform amorfă în raport cu protocoalele legiferate, pregătind-o pentru înghițirea următoarei găluști, în cazul de față a acceptării vaccinării în masă, în principiu obligatorie dar și aceasta drept o treaptă strict intermediară, de natură practică și nimic mai mult, țel în vederea căruia pregătirea psihologică implică zugrăvirea în tente cât mai întunecate a situației cauzate de periculozitatea coronavirusului, dar și esențiala promisiune a unei viitoare reveniri la normalitate.

”Stadiu al lucrărilor”, cu pomenirea tot mai frecventă a apariției vaccinului pe piață, în care în linii mari omenirea se regăsește în momentul de față pe scara diabolicului plan ascuns, scenariul fiind aproximativ asemănător de la țară la țară și relativ concomitent prin prisma factorului timp, cu variațiile de rigoare date de circumstanțe și particularități totuși diferite în funcție de contextul pe plan intern din fiecare națiune în parte.

Iar un exemplu că sceneta e transnațională a răzbătut și în weekend din Norvegia, cu privire la lumea sportului…

Căci faptul că Ministerul Sănătății norvegian a pus astfel problema racordării deciziei la o legislație adoptată în prealabil fără a ține deloc cont de eventuala apariție în timp a unor asemenea absurde consecințe, precum a-ți bloca în țară pentru un fotbalist așa-zis ”pozitiv” grupul propriei reprezentative pasibile astfel de penalizări de natură sportivă pe plan internațional, nu înseamnă nicidecum că respectiva hotărâre ar avea măcar un grad notabil de virtuozitate, nici atât altceva, sau că legile croite ar fi fost și cele mai potrivite pentru combaterea pe linie epidemiologică a așa-zisei răspândiri a coronavirusului, ci dezvăluie cu totul alte semne și indicii, spre descifrare mai jos.

La o primă vedere fugitivă, se dovedește prin pățania naționalei Norvegiei cât de departe s-a putut deja merge în direcția greșită cu politicile de combatere a ”inamicului invizibil”, însă sâmburele problemei este mult mai adânc inseminat în profunzimea complexă a unor urzeli bine camuflate și deopotrivă disimulate.    

Și constă într-o dezagregare controlată și greu verosimilă a celor tradițional și clasic rânduite în bunul mers al lucrurilor în fiecare națiune în parte, demontare puțin câte puțin cu nuanțele de rigoare de la caz la caz, aplicată pe plan intern de naivi idioți utili sau cai troieni dresați într-un anumit mod pentru a implementa în teritorii planul deținut și cunoscut în detaliu strict de păpușarii transfrontalieri ai survolării întregului mapamond ca într-o palmă.   

Sâmbătă s-a mai slăbit un șurub la angrenajul identității unei națiuni mai greu de pus cu botul pe labe, Norvegiei în speța de față i s-a mai tăiat într-un fel vântul din pânze, drept cale de atac fiind aleasă linia sportivă, tehnicile perfid zămislite din exterior de constantă erodare a celor firești implicând ducerea la îndeplinire a știrbirilor de potențial și perturbării vieții interne prin intermediul cozilor de topor ”din cetate”, gradată decădere și descompunere cu mâna celor din interior. Ce poate fi mai abil decât atât?

Iar matrița șablon este universală, repetăm, cu variațiile, circumstanțele și particularitățile caracteristice fiecărui context național în parte, coordonarea a ceea ce este de fapt o imperceptibilă implozie controlată în arcul peste ani fiind de natură globală, vector al globalizării.

Poate părea ceva abstract și în orice caz incredibil pentru neinițiații neavizați, însă chiar se întâmplă zi de zi sub nasul și ochii lumii, că-i vine sau nu să creadă, nații și nații pe un același Titanic luând încet și sigur apa deversată de forțele transfrontaliere interesate de deturnarea în derivă a cursului omenirii, unele țări pe un palier mai sus pus și cu respectivele complicații particulare de caz, altele pe nivele inferioare, dar toate în aceeași împrejmuire, amenințată de vârtejul implacabil.

Iscat prin constrângerea subtilă sau nu a guvernelor de a crea în exercițiul simulării experimentale a unei situații de criză în actualul 2020 un sistem de răspuns care vizează transformarea societății, dar nu pe baza unei amenințări reale a sănătății populației, ci folosind iluzia unui pericol prefabricat pe pielea oamenilor ca formă de justificare a țintitei transformări societale. Pe cale de conturare la o privire în jur, cu aspecte cotidiene pe care acum nici un an mai nimeni nu le-ar fi putut lua serios în calcul, dar și fără a bănui la ora actuală că n-ar urma într-un fel sau altul să mai dispară vreodată. Procesul este ireversibil dat fiind calculul cinic aplicat de conspiraționiștii fără granițe prin forțarea strecurării machiavelice a unor politici de învăluire cu malefice scopuri bine dosite de generare a unei profunde schimbări infiltrate spre bazele fiecărei societăți, dezideratul setoșilor de control absolut punând mare preț pe caracterul simbolic al demersului, încărcat de crezuri nu neapărat nedivulgate: ”ordine din haos”.

Iar haosul este pe cale de detectabilă amplificare, alimentat și prin pârghiile unui asiduu război psihologic de demoralizare incrementală a maselor, puțin câte puțin după tactici exercitate și verificate în regim de conflict pe pielea prizonierilor de război, puși în fața faptului împlinit de a se adapta și plia constrângerilor condiționate, într-o acomodare de nevoie la noile necesități, oricât de inconvenabile.

Care va să zică cuplarea condiționată a populației la ”noua normalitate” ca scop în sine de moment al elitelor secrete, țel ascuns mai presus de răspunsul unui anumit guvern la o situație de criză indusă. Răspuns care nu are în vedere protejarea sănătății populației, intențiile suprapuse de pe cele mai înalte paliere ale Babiloniei umane fiind legate de implementarea sclavagismului de rit ultramodern, sub carâmbul tehnocrației.

Șablonul este așadar universal iar coordonarea, globală, ceea ce constată românii pe propria piele în țară, corelat cu ceea ce aud, află sau vizionează dinspre alte țări, exemplificat și din Norvegia, neputând fi altfel tradus decât sub forma unui totalitarism în afirmare, dar cu potențial de agravare a situației, iar cei care au trăit anii anteriori momentului decembrie 1989 pot și înțelege mai exact nuanțele derapajelor pe alocuri necontrolate ale puterii. Rezumat concis într-o singură idee, oricât de exagerată ar putea părea la prima vedere, asistăm pasivi și rătăciți în obositoare detalii de nimic la conturarea unei oprimante dictaturi mondiale fascist-bolșevice și cu tendințe spre tiranie totală, în noul mileniu mai intens resimțită în 2020 ca niciodată prin derularea cu mai mare repeziciune a unor evenimente detrimentale omului și de o mai semnificativă încărcătură negativă.

Iar toate cele sub acoperirea unei manipulări ca la carte. ”Virusul” este de fapt doctrina ideologică în sinistre tente fără milă pentru democrație și valorile profund umane, Covid-19 este scuza paravan din dreptul căreia masele sunt împinse spre pauperizare, dezumanizare și țarcul experimentelor de tot felul. Și în tot cazul poporul român ”mulțumește” Ministerului Sănătății norvegian pentru a le fi dat astfel implicit apă la moară lui Arafat&Co pe seama combaterii ”dure” a unui virus a cărui existență, asta-i realitatea refuzată publicului, de fapt nici n-a fost încă dovedită științific…

Manipulare ca la carte în sensul că, în primul și în primul rând, nu s-a realizat izolarea completă a virusului, ceea ce nici nu poate implicit dovedi existența sa, raportarea fiind făcută la o generare computerizată ficțională, dar nu cu greutate științifică. Și este de știut că s-a pus la bătaie o recompensă cu multe zerouri pentru dovedirea existenței virusului mult invocat în 2020…

În al doilea rând, de ce se efectuează ”testările” cu un test, RT-PCR, care nu testează pentru un virus, prin conceperea sa neavând menirea și scopul în sine de a detecta infecții virale și rolul de diagnosticare!? A precizat-o repetitiv însuși autorul invenției, laureatul Kary B. Mullis, contrariat peste ani de utilizarea creației sale în scopuri pentru care nu fusese gândită, asta pe relația cu o altă mare scamatorie pe pielea a zeci de milioane de locuitori ai planetei, găselnița HIV – SIDA. Iar situațiile sunt similare în cercul peste timp…

Răspunsul este cât se poate de logic și evident, tocmai datorită caracterului vag al acestui bau-bau iluzoriu al anului 2020, iluzia existenței sale fiind întreținută prin testarea pentru SARS-CoV-2 cu un test care nu testează de fapt pentru virus. Iar cu rezultatele sale fals pozitive, dovedite în acest sens în număr mare cu mărturisiri de rigoare, este și mai mult întreținută iluzia existenței unuia.

În al treilea rând, de ce oare numeroase certificate de deces întocmite la trecerea în neființă a pacienților din diferite cauze generate de afecțiuni cronice au fost atribuite și bolii Covid-19? Un răspuns firesc ar implica aspectul că nu s-ar risca nota forțată a măsluirii unor asemenea documente dacă SARS-CoV-2 chiar și-ar face simțită prezența, ceea ce l-ar impune de la sine în statistici, fără a fi necesară ”balonarea” și ”umflarea” cifrelor.

Și de ce oare s-ar oferi stimulente financiare pentru a se diagnostica un caz SARS-CoV-2, practică uzitată în unități spitalicești din SUA? Dacă chiar ar exista un ”nou” coronavirus veritabil și autentic, de ce s-ar mai apela la investiții stimulative în detectarea sa sub formă de diagnostic? La fel, s-ar evidenția de la sine. Ori sumele răsuflate și date publicității la vremea respectivă au fost elocvente, 4.600 de dolari pentru diagnosticarea unei pneumonii, 13.000 pentru aceleași simptome dar asociate bolii Covid-19, și chiar 39.000 de dolari pentru cazurile de intubare, o întreagă delicată și controversată particularitate separată în sine a protocolului de tratament, dat fiind rata ridicată a deceselor survenite drept semn că induce consecințe contrarii, o condamnare la moarte. De ce s-ar plăti așadar pentru asemenea diagnosticări, dacă ”letalul” SARS-CoV-2 s-ar ”impune” de la sine!? 

Deși aspecte de specialitate de acest gen sunt subiecte tabu în ”narațiunea oficială” repetată papagalicește de mass-media, culmea ironiei este că, în mod paradoxal, aceleași aspecte decisive mai apar totuși pe alocuri, într-o formă sau alta, menționate fie și în treacăt și printre rânduri, negru pe alb, în publicații oficiale guvernamentale de profil din unele națiuni ale lumii, ca rezultat al unor cercetări, documentări și studii de specialitate, prin consemnarea lor brută, așadar fără analizarea sau evidențierea lor, ceea ce ar induce și implica indirect mărturisirea unor contradicții și incompatibilități vădite. Iar exemplele s-au tot adunat în aceste luni…

Asemenea mențiuni nu apar însă doar în înscrisuri, răsuflând tot dinspre autorități pe alocuri și la modul verbal, semn că, precum pe ambalajul produselor comercializate, ingredientul nociv sau toxic fiind enumerat explicit în descriere, populației i se și dezvăluie din când în când, voit sau nu, indicii care ar declanșa un semnal de alarmă pentru orice persoană avizată sau atentă la detaliile actualei stări de fapt. În acest sens, a devenit de notorietate publică remarca lui Anthony Fauci, director al Institutului Național al SUA pentru alergii și boli infecțioase, care a admis într-o transmisiune directă că testul PCR efectuat prin depășirea a 35 de cicluri devine implicit irelevant dat fiind raportarea la celule moarte, fără potențial de infectare, ceea ce nu înseamnă însă că în practică testarea s-a rezumat la a nu fi depășite cele 35 de cicluri, Sistemul Național de Sănătate din Regatul Unit efectuându-le de exemplu și cu 45 de cicluri, aspect menționat.

Iar tot dinspre abordarea insularilor, răzbate în cazul celor peste 50.000 de cazuri declarate de deces cu Covid-19, conform documentelor oficiale ale Oficiului Național de Statistică, aspectul înscris negru pe alb că decesele survenite cu comorbidități din orice alte cauze într-un interval de 28 de zile de la efectuarea unui test pozitiv sunt cele publicate pe liste prin adăugarea unui asterisc, așadar totul la vedere și asumat, bineînțeles, pentru cine ține să nu uite că are ochi să vadă. Cele peste 50.000 de decese n-ar fi așadar nici pe departe peste 50.000 de decese, aspect semnalat în înscrisuri publice oficiale. Mură în gură. Fiind de prisos de reamintit, la modul general vorbind, că s-a mărturisit și neajunsul a numeroase rezultate fals pozitive ale testelor…

Iar capac la toate și tot la modul general, nu există nici pe departe vreo dovadă științifică probată la nivel mondial că orice virus ar și cauza neapărat o boală, aspect care niciodată nu a fost încă dovedit cu adevărat. Se îngroașă așadar semnele de întrebare în jurul existenței în sine a ”noului” virus, suferința umană indusă în acest an având un numitor comun în incapacitatea respiratorie legată de insuficientă absorbție a oxigenului în sânge, incapacitate putând rezulta dintr-un evantai de cauze, cu sensibilitatea electromagnetică în creștere a oamenilor pe lista suspectelor de serviciu, sub asediul tehnologizării forțate a vieții pe pământ.

Însă mai nimeni nu se mai îmbolnăvește mai nou de nimic pe lumea asta în afară de Covid-19, prezent la deschiderea frigiderului, în cămară, sub capacul toaletei, în spațiile publice deschise cu ”distanțare socială” și mai ales când naratorii de pe prompter ai propagandei oficiale turuie papagalicește din micul ecran. A dispărut cancerul, inimile n-ar mai fi și mai bolnave, iar mai presus de toate a dispărut și strănutul, banala răceală, furată peste noapte de SARS-CoV-2. Așa pare, vizionând pe micul ecran.

Oră de oră cu ”breaking news” se trage parșiv preșul de sub picioarele unei populații prizoniere a se încărca negativ cu o ”narațiune oficială” care i-ar face să roșească până și pe cei mai înverșunați ideologi nord-coreeni, și deloc de mirare că a dispărut din caleidoscopul înfierării televizate a suspecților de serviciu ”exemplul negativ” Coreea de Nord, asta tocmai pentru că a fost întrecut deja cu mult la capitolul propagandă mincinoasă, cenzură, dezinformare prin omisiune și o întreagă acoladă de încălcări ale deontologiei jurnalistice din partea celor care-l aveau în cătare, corb la corb nu-și scoate ochii. Oră de oră în care pe toate meridianele și paralelele se scurge văzând cu ochii sângele vieților oamenilor de rând, induși inițiatic în mrejele oculte ale psihopaților chitiți pe posedarea desăvârșită a societății.

Scopuri ascunse care necesită o impecabilă ecranare, drumul spre iad fiind pavat cu cele mai bune intenții iar ”Fratele cel mare” având toată grija și considerația pentru binele ființei umane, de unde și predilecția prostituatei favorite, de lux și de serviciu la foc continuu a sforarilor, mass-media, de a deversa constant repetiția acelorași minciuni sfruntate în direcția publicului deja lesne de dus de nas, repetiție la nesfârșit și cu picătura chinezească, minciuna prinzând rădăcini fără a putea fi combătută. Și asta pentru că decadența spirituală în care s-a alunecat are în tolba săgeților otrăvite și răsturnarea completă a valorilor și polilor de reper, binele imersat în rău și viceversa, adevărul în minciună și viceversa, frumosul în urât și viceversa, iar lista e mai lungă, așteptând completări.  

Istoria de fapt doar se repetă ciclic, preluările de manual de la înaintași insinuați în egală măsură pe nesimțite dar în forță la putere fiind utilizate la ora actuală cu o impetuozitate la scară mare pentru cimentarea falselor teze ale ”narațiunii oficiale”, cu cât mai mare minciuna, cu atât mai credibilă pentru un număr tot mai ridicat de oameni, reflex propagandistic exersat cu zel și folos de naziști.

Comutați între canalele de știri TV românești la ore de maximă audiență și paranoia e în floare, concluzia indubitabilă la ascultarea truismelor despre nimic neputând fi alta decât că trebuie că bântuie vreun virus ”amenințător” din moment ce toți o spun, ceea ce bineînțeles că nu înseamnă că ar și exista în realitate doar pentru că se tot repetă clișeele aceluiași străveziu scenariu.

Pe undeva, mass-media este chiar mai iresponsabilă decât decidenții care îi strecoară sub nas marjele ”narațiunii oficiale” covidiene, în sensul că pe de-o parte își trădează din start autentica menire de căpătâi pentru care ființează, aceea de a verifica ”brutul” și ulterior a disemina echidistant și obiectiv realitatea factuală, de fapt obturată, ecranată și răsturnată, și nici n-ar putea fi altfel în condițiile în care părtinirea și selectivitatea premeditată sunt printre tarele ”profesioniștilor”, iar pe de altă parte s-a erijat într-o chiar mai mare apărătoare înverșunată a tuturor versiunilor mincinoase deversate fără pic de ancorare în realitate decât însăși autoritatea statală în sine.

Sunt unele posturi mai zeloase decât altele în a trâmbița fără cârtire ”narațiunea oficială”, gen realitateaplus, digi24, b1 sau TVR1, așadar până și postul public național, canale întrecându-se pe sine în a concura pe o listă neagră de lux a întreținerii dezinformării românilor pe linii selective și îmbrățișând corolarul ideologiilor racordate corectitudinii politice actuale, de exemplu cu un supliment de îndoctrinare din partea TVR1, emisiunea ”breaking fake news”, duminica de la ora 19, un soi de ”știri false” strigând cât le ține gura ”Știri false! Știri false!”

În seara jocului inter-țări anulat România – Norvegia, o tematică a jumătății de oră produsă de Marian Voicu legată de ”Vaccinul anti-COVID între dezinformare și soft power. Zeci de companii din întreaga lume sunt implicate în producerea vaccinului anti-COVID. Miza nu mai este doar științifică ci și economică și politică. Vaccinul a devenit un instrument de soft power, unele state fiind implicate în campanii de dezinformare și propagandă”. Și să ascultați Dumneavoastră ce mai aveau la gură invitații în direcția ”adepților teoriilor conspirației”, cum persiflant sunt etichetați, desconsiderați și discreditați puținii cei care refuză înghițirea mincinoasei ”narațiuni oficiale” amintind și de propaganda ceaușistă.

S-au referit în termeni care nu doar că nu le fac cinste, dar îi deconspiră în privința negării realității, disonanței cognitive, lipsei de discernământ, rațiune și mai ales cunoaștere factuală a inconvenabilului adevăr al lumii în care trăiesc și onor profesor universitar Andrei Țăranu, de la SNSPA, și lector Ruxandra Moroti, de la UMF Carol Davila și medic primar la Institutul Matei Balș.

Care or crede oare dumnealor în libera circulație a persoanelor? Neîndoielnic, răspuns afirmativ. Dar oare în cea a informației? Puțin probabil.

Căci dacă ar naviga în worldwideweb pe portaluri oficiale guvernamentale, așadar ”surse de încredere”, sau pe portaluri asociate anumitor organisme și comitete recunoscute internațional și preocupate cu vârtoasa implementare a unor inginerii sociale ale mileniului trei, așadar alte ”surse de încredere”, atunci ar putea constata pe de-o parte că organizațiile sus menționate mai și strecoară negru pe alb câte-un indiciu la vedere ca semn fără perdea a ceea ce întreprind, și care semn ar fi luat la o adică la bani mărunți de cei eronat catalogați drept ”adepți ai teoriilor conspirațiilor”, când de fapt a publica de către surse oficial autorizate asemenea informații implică aspectul că nici n-ar mai fi vorba despre o conspirație în sine, care ar presupune completa trecere sub tăcere a planurilor ascunse, ceea ce nici măcar nu mai este cazul, iar pe de altă parte ar constata și că informația este într-adevăr disponibilă, accesibilă și ”în libertate”, încă așa, numai ignorant să nu fii, numai cu idei preconcepute și încastrate în prejudecăți să nu trăiești.   

QED. ”Breaking fake news” a fost de fapt un ”fake news” în toată puterea cuvântului prin abordarea aplicată în seara duminicii de 15 noiembrie delicatului subiect Covid-19, iar asta pe un post public național, al ”tuturor românilor”. Sub forma unei completări a ”narațiunii oficiale”, de parcă n-ar fi suficientă oricum. Și întâmplarea face, căci lumea e totuși mică, și chiar fără a apleca urechea, să afli cât de ”foarte selectiv” este postul public național de televiziune în triajul nu epidemiologic ci al personalului invitat în vremurile curat murdare ale ”războiului” cu inamicul iluzoriu, invitat în ideea că se merge la sigur, pe liniile deșănțatei propagande unilaterale care nu comportă o dezbatere în sine, ci strict truisme fără pic de acoperire, justificare, evidențe, probe și argumente de natură științifico-medicală, igienico-sanitară și din cercetare. Ilustru de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, doxă în medicină.

Așa încât ar știi toți acești vajnici apărători ai stărilor de ”urgență” și ”alertă” că musai e conform turuielii autorităților.

Argumentația în contradictoriu ar fi inutilă, existând o agresivitate a celor ferm și indubitabil convinși de periculozitatea Covid-19, și asta în condițiile în care nici nu s-a abordat subiectul și mai delicat al vaccinării. Delicat sau de-a dreptul mortal în timp?

Care vaccinare cum ar putea fi oare efectuată dacă nici măcar nu s-a obținut codul genetic al virusului? Pe ce baze așadar? Nu sunt necesare la câtă creativitate emanată din joben este răspândită la nivel mondial pe pielea populațiilor…

Cu măsurile de protecție de rigoare, a se citi exonerarea producătorilor de orice obligații legale în raport cu cei injectați. De ce o asemenea prevedere, dacă într-atât de mare ar fi grija pentru om și într-atât de asurzitoare propaganda repezită a lansării vaccinului pe piață? N-ar trebui să fie sigur și-atât!?

Cert este că avertizează în privința efectelor secundare, asociate simptomelor de răceală, ca un indiciu că te poți alege cu ceea ce nu aveai în primă instanță, unul în zece fiind vulnerabili conform aceleiași înștiințări. Caracteristicile mai consemnează că sunt administrate de două ori, la două săptămâni ca interval de timp, repetarea fiind anuală, alte aspecte care nu doar că dau de gândit, dar sunt elocvente din cele mai rele motive. Așadar condiționare în ”noua normalitate”, și nu independență, ci dependență. Cât despre restul particularităților mai controversate…

Să spunem așa și doar atât, în termeni populari, că vaccinul va deschide Cutia Pandorei: omul nu va mai fi om. Iar vaccinarea va fi de fapt cât se poate de obligatorie, dat fiind modul coercitiv, condiționat și prin șantaj emoțional – vizând ostracizarea socială a individului care se împotrivește vaccinării – în care este gândită schema ”convingerii” populației.

Căreia i se va mai tot da din timp în timp bombonele, să fie cuminte și ascultătoare, ba un Crăciun poate liber, ba una, ba alta, după care ”jap!” altă reglare a condiționării din aproape în aproape, fie o ”înțepătură”, fie alte surprize-surprize, plus suzeta de rigoare și utilă turmelor infantilizate, pentru păstrarea unei solemne tăceri stoice. Iar surprizele vor fi pe cale de a se înteți și amplifica până la încheierea ”crizei” în derulare, pe numele său complet și integral ”Program Strategic Covid-19 de pregătire și răspuns”, abreviat SPRP, cu termen de expirare 31 martie 2025 conform documentelor Băncii Mondiale, World Bank. Dar până atunci necesară este ”izolarea” asimptomaticilor, conform unei alte fracturi de logică emanate din puțul gândirii în aceste luni ale rătăcirii totale, cum că ”n-au virusul dar l-ar putea transmite, un pericol pentru alții…” 

Nu s-a auzit pare-se despre sistemul imunitar al omului, dar ființa umană modificată genetic este într-adevăr în cărți. Și într-adevăr conspirația s-a încheiat, căci mai totul este la vedere, cu asteriscul că ”teoriile conspirației” nu sunt câtuși de puțin teorii, ci realități ale unei lumi dominate de trucuri ambalate în ”narațiuni oficiale”, terminologia denumită ”teoria conspirațiilor” fiind emanată de organizații ”de bine” tocmai pentru a fi coborâtă în derizoriu și discreditată prin persiflare orice dezbatere sub formă de dialog care ar ridica semne de întrebare vizavi de versiunile mediatice servite publicului prin manipulare propagandistică pe marginea unor fapte, evenimente sau întâmplări de natură ascunsă. 

În ”războiul” cu ”noul” virus, conform ultimului comunicat oficial al Grupului de Comunicare Strategică a Guvernului României, publicat în ziua jocului de fotbal anulat România – Norvegia, duminică 15 noiembrie, ”6 pacienți decedați nu au prezentat comorbidități, iar pentru 1 pacient decedat nu au fost raportate comorbidități până în prezent”. Șase…

În sport, UEFA a anulat meciul România – Norvegia, în grupa patrulater disputându-se duminică seară doar Austria – Irlanda de Nord 2-1 (0-0), după ce oaspeții insulari deschideau scorul în ultimul sfert de oră. Naționala din țara alpină s-a detașat pe locul 1, cu 12 puncte din 15 posibile, față de cele 9 ale norvegienilor. ”Tricolorii” încheie parcursul complet în seria Ligii Națiunilor miercuri de la ora 21:45 pe Windsor Park din Belfast, în compania ”verzilor”.

Păpușile de lemn rusești, unele în altele… Așa cum sportul este unul dintre numeroasele sectoare de activitate sabotate și subminate la ora actuală în viața socială, așa și în lumea arenelor fiecare disciplină în parte are suferința sa sub restricțiile impunerilor curente. Spicuiri din consemnări Sporttim pe marginea meciurilor nejucate în alte ramuri sportive… 

Lume a sportului, lume a rugbiului, trezește-te și adulmecă tirania. Autoritățile te mint, Covid-19 e un truc iar cura de grijă e mai toxică decât ”virusarea”. Champions Cup și Challenge Cup cu sferturi, semifinale și finale cu spectatori în Europa, plus noi grupe din 11 decembrie, SCM Timișoara gratulată de FRR pentru neprezentare. Foștii campioni, nici un joc de peste două luni…

Președintele Academiei Mondiale de Științe și Tehnologii Biomedicale, carte despre virusul modificat genetic în laborator: ”Crearea unui vaccin, extrem de puțin probabilă”. În schimb asta e ”fake news”, și anume întreaga ”narațiune oficială”, o ”pLandemie” da capo al fine: 640 de doctori europeni organizați pentru a investiga supralicitarea crizei de către autorități

FRH o ia razna de tot. Șocantă bătaie de joc la adresa sportului, campionat compromis: neprezentări, excludere, ”amenzi”. Ierarhia Ligii Zimbrilor, denaturată de… teste. Se mai și joacă totuși, Poli învinge pe teren

Volei la ”masa verde”, nu la fileu. Câte 5 din 6 jocuri în primele turnee ale Diviziei A2 feminine Est și Vest, nedisputate… 3:0 din pix. Jos pălăria CSM Sighetu Marmației, da sportului și sosit în 7 din Maramureș, deși prizonier al vânătorilor de ”cazuri”

 

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Internațional, Liga 1 și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


doi × 7 =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: