Ce-a fost, ce-a ajuns. Golgheter al Mondialului Mexico `86, virtuos moralist tip ”ei zic, dar nu fac”. Star TV cu pledoarii pentru măști, surprins fără… Sau s-a prins?

Hopa. Devenit de notorietate din primăvară dintr-o altă privință după ce în vara lui 1986 își câștiga faima mondială prin cucerirea Ghetei de Aur la turneul final din Mexic, de astă dată făcând pe virtuosul moralist prin repetate postări pe o populară rețea de socializare cu cicălitorul îndemn de a purta mască, Gary Lineker a fost surprins luna aceasta fără obiectul de decor pe față pe când la cumpărături în incinta supermarketului londonez Marks and Spencer, fostul atacant al lui Tottenham Hotspur și al Albionului, de ani buni moderator de emisiuni fotbalistice pe postul public de televiziune BBC, cerându-și ulterior scuze pentru ceea ce a catalogat drept ”scăparea” sa, și cu mențiunea că a utilizat apoi masca în respectivul magazin, după ce a fost fotografiat fără.

Iată așadar că în zelul autorităților din lung și lat de a încuraja cetățenii să-și demaște cu dovezi semenii care nu respectă normativele din gama pseudo-combaterii așa-zisei pandemii, se ivesc și situații cu efect de bumerang pentru credibilitatea și imaginea demersurilor aplicate de decidenți, existând care va să zică și cazuri în care persoane cu prezență de spirit au inspirația de a semnala că tocmai dintre autorii celor mai susținute pledoarii pentru protocoalele implementate nu sunt de fapt mai mult decât virtuoși moraliști după canoanele ”ei zic, dar nu fac”.

Profesionist model de-a lungul longevivei sale cariere în avanposturi, din 1978 până în 1994 cu treceri de la Leicester City la Everton Liverpool, Barcelona, Spurs și Nagoya Grampus, înscriind 48 de goluri în 80 de apariții pentru Anglia între 1984 și 1992, inclusiv cele 6 de pe platourile aztece, la Mondialul Mexican din 1986, unde a devansat cu o reușită tripleta Maradona – Careca – Butragueno, și model de conduită tocmai pentru că n-a intrat deloc în vizorul arbitrilor, simpaticul tânăr ”salon” de altădată a început în schimb să dea semne clare anul acesta că se apropie de cele 60 de primăveri pe care le va împlini luna viitoare, intrând pe terenul minat din social media al argumentelor pro și contra purtării măștii, preferabil de evitat din postura unei celebrități cu pedigree la vârf în fotbal și implicat din postura de moderator la BBC al unei populare emisiuni sportive cu audiență.

Însă pe Lineker l-a mâncat buricul degetelor, insistând sfătos în scris din aprilie dar mai ales în luna iulie în favoarea purtării măștii, cu atât mai nepotrivit cu cât s-a postat pe baricada grijii ”Fratelui cel mare” a dezbaterii. Căci este deja confirmat din cele mai pertinente și integre surse de informare că purtarea măștii este nu doar ineficientă în așa-zisa combatere a răspândirii coronavirus dar și cât se poate de detrimentală din toate punctele de vedere, însă în special în plan fizico-emoțional, aspecte certificate de știință, medicină, cercetare și sistemul igienico-sanitar, obiectul de decor rămânând totuși obligatoriu în recuzită doar pentru că așa dictează tonul imperativ al ”narațiunii oficiale”, fie și fără pic de justificare.

Dar cum BBC a devenit încet și sigur, clar și precis, un pol de referință al cultivării ”corectitudinii politice”, abătându-se colosal de la linia echidistanței prin prisma căreia ar fi perceput și asociat de publicul larg de pe mapamond, și metamorfozându-se în schimb într-o utilă portavoce și ”trâmbiță” a făuritorilor de ticluite inginerii sociale, și alde moderatori ai săi, oricât de distanțați ar fi fost în trecut de asemenea controversate tendințe obscure în raport cu binele public, au fost înregimentați incremental după aceleași canoane. Îți intră în sânge, și dacă n-ai vrea…

Astfel a ajuns și un altădată admirabil Lineker să adopte din ticurile patetice ale ”Fratelui cel mare”, cu niște sfătoase luări de poziție în scris care nu-i fac cinste, măgăreața devenind și mai mare când a fost dat de gol că doar zice dar nu face, virtuosul moralizator trădându-și crezurile cu care îi îndeamnă pe alții. La supunere, ca o completare cu constatarea adecvată. (foto & consemnare prisonplanet.com)

Mesajele sale? În ordine cronologică, la ceas de primăvară, ”cum poate și exista vreo dezbatere despre necesitatea purtării măștii? Chiar dacă ar conferi o sutime ca șanse în plus de a fi în siguranță. Chiar dacă ar conferi o sutime ca șanse în plus să te împiedice să dai virusul și altcuiva. Chiar dacă ar salva și o singură viață în plus, atunci trebuie că e benefică”.

Apoi, la început de iulie: ”Pare a fi cel mai evident lucru din lume. Nu pot înțelege de ce ar obiecta cineva în legătură cu purtarea măștii. Gest lipsit de durere pentru a te asigura că nu răspândești virusul altcuiva iar în plus măreț pentru a masca o respirație urât mirositoare”. Hopa. Gura a usturoi îi pute.

Și ar mai fi… ”Purtarea măștii, dintre toate cele, este cel mai evident lucru pe care-l putem face pentru a preveni răspândirea virusului, dar și cu cel mai mic sacrificiu în acest sens. Nu-ți trebuie creier pentru așa ceva”. Într-adevăr Gary, ”a no brainer”, chiar nu-ți mai trebuie deloc creier odată ce-ai încuviințat să urmezi obedient și fără filtrul rațiunii turma cea păzită de lupi.

Și ce să vezi, dând pe repede-înainte!? La ceas de octombrie, poate uituc, poate doar cu garda jos, poate erodat de toate aceste manevre, ba cu mască, ba masca jos, poate deja ușor sceptic, sau poate ”întors” și intuitiv de-a binelea că ceva e putred în Danemarca, ”avocatul” pe social media al purtării măștii a fost văzut la cumpărături în rolul celor pe care-i critica odinioară. Iar la cât de rătăcit în tranziția între culoare era, ba chiar abătut, părea a se fi prins. Dar mulți au depășit demult punctul de la care ar mai putea cumva admite că s-au înșelat, mai ales după ce au și luat poziție în spațiul public… 

Cât de ușor îți poți știrbi aura pe seama unor copilării de ciclul primar, mărire și decădere în ochii cunoscătorilor inițiați de la statutul legendei sportive de altădată. Dacă tăcea, filosof rămânea.

Și ar fi pentru a doua oară pe 2020, începutul anului găsindu-l cu steagul sus în favoarea ”diversității” și imigrației, entuziasm pentru care și-a atras critici, la care a reacționat prin a semnala că ar intenționa cazarea unui refugiat, ceea ce bineînțeles că n-a fost dus la îndeplinire.

Așadar faceți cum vă zic eu, nu cum și procedez eu. ”Ei zic, dar nu fac”.

Ca un semn al vitezei schimbării celor lumești pe pământ, în doar cam 3 decenii, de la candoarea frumosului joc cu admirabili golgheteri de ”Mondial” fie și eliminați deja în sferturile de finală de ”Mâna lui Dumnezeu”, la înregimentarea în cenușiul conformist al mediocrității docile până și a unor autentice vedete de altădată, alunecate în postura idioților utili schemelor în derulare.

Vârful de altădată, în tagma lui ”unu la înmulțire”, dacă e să remarci comparativ luarea de poziție ieșind salutar din linia convențională a unui alt fost ”Mondialist”, și încă laureat al turneului final, Thomas Berthold, care n-a înghițit deloc minciunile ”narațiunii oficiale”, implicându-se activ în tabăra celor care vor să descuie minți, să deschidă ochi. Dar nemții sunt prea pățiți din războaiele mondiale ale secolului trecut pentru a mai crede că tot ce zboară se și mănâncă.

Despre implicarea lui Berthold într-o cauză bună, în această legătură.

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Internațional și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


8 + sase =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: