Ciprian Urican, carte pe atac: „GOOOL 183 moduri de a înscrie”

Miercuri se lansează o carte de fotbal, astăzi discutăm cu autorul ei… Un tînăr antrenor localnic care de pe banca tehnică a unei noi-promovate se duela în sezonul trecut pe scena elitei cu alb-violeţii polişti, lansează miercuri o carte „pe atac”, abordînd într-un registru tehnico-tactic faza ofensivă, ca o binevenită apariţie în spaţiul publicistic. Riguros autodidact, profesionist din noul val, Ciprian Urican nu doar primeneşte astfel perimetrele băncilor de rezervă româneşti, ci şi ordonează metodic, ca la carte, gîndurile unui fotbal scris şi vorbit asfixiat de derizoriu şi diletantism. Plăcută surpriză, lucrarea va beneficia în timp inclusiv de traducere în limba engleză şi publicare în format electronic, e-book, pe portalul Amazon, despre proiectele sale şi fotbal în general Urican destăinuindu-se exclusiv pentru www.sporttim.ro în preziua lansării.

Discutăm aşadar cu un exponent al noului val, pornit de foarte de jos, de la Tehnolemn Timişoara, în vara lui 1996, în Divizia D Timiş, şi care nu doar şi-a croit deja drum pe băncile tehnice ale malaxorului Liga 1, dar care schiţează lansarea unui brand specializat personal, cu ceea ce înseamnă lucrări de specialitate din fotbal, ce ar urma să fie expuse în format electronic, la dispoziţia celor interesaţi, din branşă şi nu numai. “Sunt un tip căruia îi place să studieze foarte mult, atît lucrări de specialitate din fotbal cît şi de management şi structura organizaţiilor, pentru că sunt multe similitudini între organizarea societăţilor economice şi a unui club de fotbal, structura şi sistemele utilizate fiind similare. Încă de pe vremea cînd eram student, profesorul Ion V. Ionescu ne spunea să ne adunăm exerciţiile, să le îndosariem, şi de-a lungul anilor am tot adăugat la dosar, cu ceea ce vedeam interesant în fotbal. Cartea este practic 75% produsul meu, exerciţiile create rezultînd din situaţii de joc la care am asistat şi care mi-au plăcut, pe care le-am notat şi transformat în exerciţiu. Pe măsură ce trecea timpul, am avut la dispoziţie suficiente exerciţii pentru a le îngemăna într-o lucrare iar ca antrenor m-am automotivat să-mi folosesc imaginaţia şi creativitatea pentru a crea exerciţii practice pentru pregătirea echipei”, a explicat Ciprian Urican faptul că “GOOOL – 183 moduri de a înscrie” a “crescut” de fapt în timp. Ulterior, “în vreo 5 luni am finalizat-o, anul trecut”.

Autorul de carte s-a destăinuit că “pasiunea pentru antrenorat mi-a transmis-o profesorul Ion V Ionescu, apoi Mircea Lucescu, din modul de a crea echipe, şi Arrigo Sacchi”, în vreme ce atacanţii care i-au stîrnit imaginaţia sunt “Ian Rush, primul pentru mine, a fost unul dintre cei mai mari, apoi Raul iar un al treilea, actualmente, Wayne Rooney”.

Antrenorul Urican, referindu-se la faza ofensivă, subiect al cărţii sale, a menţionat că “statisticile arată că 65% dintre goluri sunt înscrise din faze dinamice şi 35% din faze fixe iar dintre cele dinamice un procent mai mare de goluri survin din acţiuni derulate într-un timp scurt, cu deplasări rapide şi la distanţa cea mai mică de poarta adversă. În general echipele trebuie să-şi optimizeze capacitatea de a înscrie, prin viteza derulării fazei ofensive, capacitatea de transmisie şi recepţie a jucătorilor. Prin optimizarea duratei acţiunii şi un număr de pase cît mai mic, şansa de a marca este mai mare”.

Întrebîndu-l dacă ne descotorosim ca fotbal autohton de meteahna unei frici ofensive sau dacă fotbalul românesc suferă chiar de o lipsă de inventivitate, Ciprian Urican ne-a replicat că “nu neapărat suntem neinventivi dar tradiţia fotbalului nostru este una de temporizare. Începînd cu Virgil Economu şi continuînd cu alţi autori care au scris cărţi de specialitate, cu toţii spuneau că pasa verticală este de mare importanţă, şi să învăţăm în consecinţă echipele să o folosească, dar aceste aspect doar au fost scrise, pe cînd noi aveam tendinţa să păstrăm mingea, să avem posesia, abordare prin care am reuşit cele mai bune rezultate cu naţionala generaţiei lui Gheorghe Hagi. Dar n-am avut un joc cu profilul fotbal italian, numai pe verticalizare, unde a doua, a treia minge era adresată vîrfurilor, pentru atac. Dar dacă din 10 mingi două ajung să pună atacantul în poziţie favorabilă, după cele 8 mingi greşite trebuie să recuperezi, ori fotbalul românesc nu a cultivat elementul pressing, cu predilecţie pe recuperarea balonului şi în general un efort intens în joc”.

Ciprian Urican ne-a mai spus că pe lîngă scrierea cărţii despre faza ofensivă a îngemănat totodată şi într-un DVD de prezentare exemplele de fotbal ofensiv pe care le-a selectat şi studiat din vizionarea unor meciuri din fotbalul de peste hotare: “DVD-urile pe care le-am folosit pentru studiul fazei ofensive le-am înmănunchiat într-un DVD prezentat la Şcoala de Antrenori în 12 decembrie, cu rezumate exclusiv din fotbalul extern, după ce am studiat 11 DVD-uri cu alte jocuri, la fiecare studiind cîte 6 ore. DVD-ul cu faza ofensivă a avut succes la prezentare, spre bucuria mea, şi am fost felicitat pentru expunere, primind o insignă de argint suflată cu aur iar directorul Dan Apolzan felicitîndu-mă personal. A fost o prezentare bine primită”.

Întrebîndu-l de ce a ales întru compilare a DVD-ului doar aspect din partide din străinătate, antrenorul Urican a explicat că “golurile în sine sunt foarte frumoase şi la noi în campionat dar compunerea, desfăşurarea fazei ofensive le-am văzut acolo… Fotbalul lor este mai coerent! Noi încercăm să ne apropiem de standardele din străinătate, şi mai toţi antrenorii încearcă să-şi educe echipele în ceea ce înseamnă ritmul şi intensitatea de joc din campionatele puternice dar este o problem reală la noi, şi anume că nu avem acea infrastructură necesară, n-avem terenuri bune, de calitate, pentru a pune în aplicare acel fotbal rapid, în ritmul dorit. Puţine sunt terenurile de calitate şi le deţin doar anumite echipe. În al doilea rind, filozofia şi percepţia jucătorului roman este diferită, şi durează să reeducăm fotbalistul nostru. Mai există neajunsul că motivaţia externă este mult mai puternică în cazul fotbaliştilor noştri decît cea internă, volitivă… Toată lumea vorbea că suntem tehnici, dar pe loc – nu în regim de viteză, de intensitate, în criză de spaţiu şi timp, de contact cu adversarul. Încercăm…”

Dacă vine vorba de reeducare, înseamnă aşadar că nişte deprinderi de bază sunt inadecvat insuflate ori recepţionate. “Suferim rău la capitolul juvenil, e deficienţă veche, iar înafara de Academia Gheorghe Hagi, care este un proiect real, cu adevăr mult în el, şi care poate să asigure la un moment dat fotbalişti de valoare, situaţia nu e roză. Dar la Academia Gheorghe Hagi a fost posibil aşa ceva tocmai pentru că totul este construit de la bază, cu o fundaţie solidă, şi nu la voia întîmplării. Lumea nu realizează încă la adevărata valoare ce a ridicat Gheorghe Hagi acolo. Dacă toate cluburile ar putea face la fel, ar fi bine. De exemplu şi Poli a avut în ultimii ani multe grupe performante, chiar campioane, dar şi suferă la condiţiile de performanţă”.

L-am mai întrebat pe Ciprian Urican despre condiţia actuală a antrenorului de fotbal din competiţiile româneşti, unul care, iată, excepţia care confirm regula, rareori ajunge să-şi împărtăşească experienţa acumulată prin rîndurile aşternute într-o lucrare de specialitate: “Antrenorul nu depinde numai de el. Citeam o carte, despre accelerarea tranziţiei, referindu-se la faptul că vii într-o nouă organizaţie, în care cei răspunzători de bunul său mers trebuie să-ţi asigure un suport, să-ţi reliefeze din start cultura şi aşteptările organizaţiei respective, aspect ce trebuie discutate înainte, tocmai pentru ca să reuşească mutarea, şi relativ repede. Cînd este numit, unui antrenor îi trebuie relativ mult timp, peste 6-7 luni, să identifice nevoile patronului, ale jucătorului, ceea ce aşteaptă organizaţia de la el, iar aşteptările să fie fundamentate pe strategii clare. Dar de la a zice pînă la a face e foarte mult, şi pot oferi exemplul în care m-am regăsit, în care se amintea ca obiectiv promovarea dar în prima zi de pregătiri nu mai aveam déjà 14 jucători. În condiţiile unei asemenea diferenţe între aspiraţii şi potenţial, e logic că antrenorul nu mai poate atinge obiectivul dorit. Şi asta este cam peste tot. În primul rînd antrenorii trebuie sprijiniţi, iar cînd sunt numiţi toată lumea trebuie să acţioneze în aceeaşi direcţie, iar fiecare element din organizaţie trebuie ajutat să se dezvolte. Ori dacă ai 4-5 jocuri pierdute, afară, ia-o iar de la zero, şi n-avem continuitate. Un motiv pentru care cei de afară joacă bine este că îşi menţin antrenorii ani de zile. Avînd ca efect rezultatele mai bune…”

Întrebîndu-l dacă suntem fricoşi ca fotbal în general şi în a oferi botezul focului unor tineri de perspectivă, Urican a explicat că “eu unul aş avea teamă să-i folosesc. Ştiam că trebuie să folosesc 2 juniori în teren dar nici nu erau pregătiţi să facă faţă rigorilor, iar atunci am o reticenţă. Însă dacă vrei să faci ceva cu adevărat, trebuie să abordezi ca fotbal lucrurile de la bază, în special pe profil tehnico-tactic, pentru că la fizic oricum lucrezi concomitent, şi să lucrezi cu cap, ţinînd cont de particularităţile morfologice ale fiecăruia în parte. La noi este însă o excepţie cînd la 17-18 ani li se oferă debutul, pe cînd în străinătate sunt aruncaţi în jocuri tari şi la 16 ani, dar ţine de o educaţie şlefuită ani de zile”.

Mai întrebîndu-l şi care îi sunt planurile pe 2012, Urican a admis că “vreau să gîndesc, să ajung să activez în fotbalul din străinătate, unde aş dori cu adevărat să antrenez şi unde cred că ideile mele ar prinde roade. Mi-ar conferi o mai mare siguranţă”. Totodată, autorul cărţii de fotbal le pregăteşte colegilor de breaslă şi o altă plăcută surpriză, o lucrare utilă: “Am creat Jurnalul Antrenorului, un instrument practic, util, indiferent de nivelul competiţiei. Conţine fişa echipelor adverse, fişa personală a jucătorilor, analiza detaliată după jocuri a propriilor jucători, a adversarului, tipurile de antrenamente urmate. Antrenorul poate să-şi ia cu el caietul, să noteze, l-a închis, iar a doua zi îl are la îndemînă, un jurnal personal, centralizat. Este ca o agendă, un instrument practic, nu cu scris pe foi – îl ajută extrem de mult. Jurnalul este déjà trimis la tehoredectare, iar dacă găsesc o variant bună sigur că îl public în Timişoara”.

Ciprian Urican este aşadar în pragul unei lansări oficiale de carte, după ce ani de zile a menţinut interesul cititorilor săptămînalului “Fotbal vest” în cadrul rubricii Colţul specialistului, avînd ca subiect aspecte tehnico-tactice şi de strategie.

Urican n-a mai activat pe banca tehnică de la începutul lunii noiembrie, cînd s-a despărţit de Victoria Brăneşti, pe care o prelua ca antrenor principal în ultimele 7 etape din sezonul trecut al Ligii 1. “Ne-am luat rămas bun cu 4 etape înaintea finalului turului acestui sezon”, a punctat Ciprian Urican despre finalul unui drum, la o grupare dezumfaltă după efortul nereuşit de menţinere în elită, şi ajunsă să evolueze cu o grupă de juniori. “N-a fost deloc uşor în acest răstimp, vreme de aproape 4 ani, departe de soţie şi de fiica mea, de Timişoara… Dar Brăneşti a devenit a doua casă, m-am simţit bine acolo, am iubit satul, oamenii erau aproape de mine”, a mai spus antrenorul care în 1 ianuarie a împlinit 45 de ani, şi care are o fiică, Andra, în vîrstă de 11 ani. “Făceam naveta acasă tot la două săptămîni, îmi asigurau avionul, le vedeam o zi. Dar de cînd am preluat echipa, şi mai puţin timp am avut de aşa ceva…”

„GOOOL – 183 de moduri de a înscrie”, apărută în 116 pagini sub îngrijirea Editurii Gabriel (2010), este prima carte publicată în România după 1989 care tratează pregătirea tactică a jocului de fotbal, la lansarea sa oficială, miercuri după-amiază (8 februarie, ora 17), găzduită de hotelul “Casa de la Rosa” din Calea Urseni 16 B, lângă Calea Buziaşului, urmînd a expune autorul Ciprian Urican şi profesorul Ion V. Ionescu, mentor al tînărului antrenor.

Spicuim din cartea care poate fi achiziţionată la Librăria Esotera din Timişoara, în primul rînd prin introducerea explicativă oferită de autorul Ciprian Urican: „Mi-am propus aici abordarea fazei ofensive, mai precis a numeroaselor posibilitãţi prin care se poate înscrie golul. Golul care, în fapt, evidenţiazã valoarea şi eficacitatea unei echipe. Mijloacele descrise pot fi utilizate atât în antrenamentele pentru copii şi juniori, cât şi în cele ale seniorilor, amatori sau profesionişti. Alegerea şi folosirea acestora rãmâne la latitudinea fiecãrui instructor sau antrenor. Cartea este divizatã în 4 capitole distincte: exerciţii şi combinaţii tactice pentru finalizare, trasee tactice, jocuri tactice si scheme pentru faze fixe. Alãturi de fiecare exerciţiu sau schemã sunt specificate dimensiunea suprafeţei de execuţie, numãrul
de jucãtori, materialele auxiliare necesare şi se descrie modul de execuţie.
Vreau sã subliniez cã argumentele tratate nu sunt pur teoretice, ele au fost
experimentate practic în numeroasele antrenamente pe care le-am efectuat sau le-am vizionat. De asemenea, nu este obligatoriu ca ele sã fie aplicate „mot-a-mot“, fiecare antrenor putându-le da o interpretare personalã atunci când doreşte sã le facã”.

Ciprian Urican, născut la Simeria, în 1967, este absolvent al Universităţii de Vest Timişoara, licenţiat în Educaţie Fizică şi Sport şi masterand cu specializarea „Educaţie Fizică şi Sportivă”. Deţine licenţa A de antrenor al FRF, fiind pe parcursul carierei sale antrenor al selecţionatei judeţului Timiş, „sub 23 de ani”, secretar al Colegiului Judeţean al Antrenorilor Timiş, profesor-antrenor al CSŞ Timişoara, antrenor principal, din 1995, la diverse echipe din ligile a doua şi a treia, respectiv antrenor secund şi apoi principal al prim-divizionarei Victoria Brăneşti, în 2010-2011.

„Cu puncte albe, puncte negre, linii şerpuitoare şi săgeţi, cartea de faţă aduce cu un preţios manual de tactică, accesibil numai celor iniţiaţi. De fapt, ea reprezintă rodul anilor de studiu şi practică ai unui autor pasionat de meseria sa. De când îl ştiu, lui Ciprian Urican i-a plăcut să-nveţe. A cochetat cu jurnalistica, în perioadele în care nu antrena. Iar modul în care a început munca, pornind de jos pentru a urca atent fiecare treaptă, confirmă că aici îi este locul. Vor urma cu siguranţă şi alte cărţi, în paginile cărora experienţa şi informaţiile acumulate vor sta la dispoziţia colegilor de „suferinţă”. şi poate acesta este motivul pentru care la un moment dat, Ciprian a devenit la rându-i, Profesorul…”, a scris despre carte şi autor publicistul Mihai Junea, comentator sportiv la Radio România Actualităţi, în vreme ce profesorul Ion V. Ionescu, sub titlul „Cine ştie, poate!”, a notat că „În vremuri când Cultura de fotbal a specialiştilor o face 24 din 24 de ore, pe toate Canalele şi-n toate Ziarele, „omul care dă banul“, o Carte despre Exerciţiile de antrenare a finalizării, gândită şi scrisă de către Antrenorul-profesor Ciprian Urican, reprezintă o binevenită Oază de refugiu profesional într-un Deşert de inconştienţă verbală stridentă şi agramată care ne bombardează astăzi fără jenă şi milă! S-a scris rar, aproape deloc în ultimii ani, o Carte despre antrenamentul şi jocul de fotbal. Poate şi de aceea Campionatul nostru s-a mutat de pe Teren pe Ecran. Fotbalul paralel, cel vorbit şi strigat, sufocă nemilos fotbalul real! Cartea lui Ciprian Urican, un antrenor care, cu tenacitate şi pricepere, s-a făcut singur, este în primul rând importantă pentru ca ea s-a scris! Apoi pentru că propune Mijloace şi Metode în vederea ameliorării… randamentului de finalizare. În al treilea rând, pentru că abordează succesiv şi-n creştere desfăşurarea Atacului: de la acţiunea individuală la cea de grup, apoi la traseele tactice concepute strategic de către antrenor, încheindu-se cu ingenioase combinaţii la faze fixe! Este, de fapt, cam tot ce trebuie să ştie jucătorii unei echipe atunci când sunt în posesia mingii! Subliniem, insă, ca ştiinţa şi pedagogia fină pe care le are Autorul, constau în aceea, ne-o spune chiar el, că Exerciţiile din carte trebuie înţelese ca Puncte de plecare de la care antrenorii vor porni spre propriile exerciţii! Pare să ne sugereze Ciprian Urican că Exerciţiul de antrenament este reprezentarea corectă a creativităţii şi a talentului fiecărui antrenor! Că, prin urmare, numai acele Exerciţii devin eficace, care sunt născute de Mintea şi Vocaţia antrenorului! Pentru că n-ar putea, de pildă, nimeni copia exerciţiile lui Alex Ferguson pe care apoi să le lucreze întocmai la echipa sa şi să mizeze în felul acesta pe sporirea randamentului efectiv al atacanţilor săi! Exerciţiile nu pot fi copiate, ele pot fi cel mult adaptate sau chiar transformate, până la personalizarea lor totală! Să-i apreciem, în concluzie, cartea lui Ciprian Urican pentru valoarea ei practică, concretă şi concepţională, dar şi pentru că, printre altele, ea ne deschide şi dezvoltă Mintea de antrenor, lucru care înseamnă o cale sigură în eforturile noastre de obţinere a rezultatelor! Fiindcă, vorba englezului, „knowledge is power“ sau, într-o traducere modificată genetic: „cine ştie, poate“!”

Cuprinsul cărţii include în Capitolul 1 exerciţii şi combinaţii tactice pentru finalizare, exerciţii în 1-3 jucători, combinaţii în 4 sau mai mulţi jucători, în Capitolul 2 trasee tactice, în Capitolul 3 jocuri tactice, iar în Capitolul 4 scheme pentru faze fixe, cornere, lovituri libere, repuneri de la margine.

 

 


Acest articol a fost publicat în Exclusiv, Fotbal, Timişene și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


3 + = unsprezece

 


Ultimele articole din categoria Exclusiv: