Controverse la Poli Timişoara. Antrenori vânturaţi de la club?

Benfica, Dinamo Kiew, Panathinaikos, Twente Enschede sau Standard Liege? Unul dintre aceste cluburi ar fi putut deveni vineri la amiază, conform tragerii la sorţi, adversar al alb-violeţilor deja spre finele lunii iulie. Managementul dezastruos al grupării poliste, implicând atât neplata unor dări către stat, ce a atras impunerea unui sechestru de către ANAF DGPF Timiş pe bunuri mobile ale clubului, mai exact drepturile de joc a 24 fotbalişti, cât şi neachitarea unei sume de transfer, ce a alertat Comisia de Apel a FRF în cazul Sepsi – Benfica, a îndepărtat însă Timişoara de dreptul câştigat în teren de a evolua în eurocupe, dar şi antrenori din sectorul juvenil ce tocmai au promovat juniori la loturi naţionale…

În această săptămână, când juniorul polist Bogdan „Rooney” Vâlceanu a răspuns luni unei convocări la selecţionata României, semn al atentei sale modelări peste ani în Centrul de copii şi juniori al alb-violeţilor, antrenorul său până săptămânile trecute la grupa 1997 a început stagiul de pregătire în cantonament la Debrecen, până în data de 22 iulie, în calitate de antrenor secund al Victoriei Brăneşti. Este foarte clar că trecerea lui Octavian Benga pe banca tehnică a retrogradatei pregătite de Ciprian Urican nu este parte a ofertei lui Marian Iancu de a investi în gruparea regăţeană ca satelit polist, lansată în luna mai, înaintea unui joc al ex-prim-divizionarei cu Oţelul Galaţi, ci are de-a face cu situaţia confuză de la clubul polist în ceea ce priveşte contractele unor antrenori din cadrul Centrului de copii şi juniori şi de neglijarea unor asemenea probleme în circumstanţele actuale.

Tavi Benga nu va mai da sfaturi juniorilor de ´97, cu care lucrase câţiva ani buni, ci la Brăneşti

Octavian Benga este de miercurea trecută antrenor secund al Victoriei, părăsind corabia înainte de a i se face vânt într-un fel sau altul, parte a unei tentative momentan ţesută în spatele uşilor închise, de primenire a corpului tehnic prin angajarea unor noi antrenori în cadrul Centrului. Astfel, în vreme ce în privinţa unor angajaţi aflaţi la încheierea contractelor, ca Foale, Preda, Draghici ori Tudoraşcu, se păstrează o stânjenitoare tăcere, Gheorghe Chivorchian a purtat discuţii cu Remus Steop, Roberto Ivan şi Alin Paleacu pentru preluarea unor responsabilităţi în cadrul sectorului juvenil.

Mai multe s-ar putea clarifica începând de luni, 18 iulie, odată cu reunirea in corpore a Centrului de copii şi juniori, dar întrebarea este de ce sunt ţinuţi în expectativă unii antrenori cu câteva sezoane petrecute la club în vreme ce se dialoghează cu alţii tocmai la finele unui sezon în care, cu investiţii minime, sectorul juvenil polist a câştigat în consistenţă şi inclusiv medalii naţionale, una de aur, două de bronz.

În ceea ce-l priveşte pe Octavian Benga, care a pregătit iniţial la polişti, vreme de un an, grupa de 1998, şi care activa cu bune rezultate de peste trei sezoane şi jumătate la cea de ´97, ajungând să-i cunoască şi să aibă grijă de jucători „ca de proprii tăi copii. Ne îngrijim de ei inclusiv când îi doare măseaua”, antrenorul a putut intui că nu ar mai avea parte de zile multe şi bune la club, alegând să nu rateze oferta ivită. Asistând pe viu într-o dimineaţă de duminică din primăvară, pe ploaie, la un joc de campionat din cadrul categoriei 1996, a juniorilor C, cu implicarea elevilor lui Benga, acesta mi-a reliefat migala continuităţii necesare pentru a plămădi noile generaţii, grija la selecţii, unii dintre copiii grupei fiind de loc din Moraviţa, Iecea Mică, Lugoj sau Reşiţa, cum e cazul lui Sergiu Boltaşiu, nepot al fostului jucător cărăşean. Departe de casă, văzuţi de părinţi la finele săptămânii, când vin la meciurile băieţilor…

Benga avea 22 de tineri în lot, dintre care 12 noi legitimaţi, pe parcurs, în ultimii doi ani şi jumătate de selecţie continuă, inclusiv din mediul rural şi judeţele limitrofe. O problemă majoră era cea a programului şcolar, cu ore şi dimineaţa dar şi după-amiaza, după caz, ceea ce lasă puţin loc de manevră, cu antrenamente seara de la ora 19,30. „E complicat iarna, pe întuneric şi frig, plus cu transportul casă – şcoală – teren – casă”, îmi explica atunci antrenorul, care era ajutat benevol în ultimii doi ani de secundul Loredan Dohan, trecut în activitatea sa la începuturi pe la CFR Timişoara şi încercând fără ecou să găsească înţelegere pentru încropirea unei grupe de copii pe neutilizatele terenuri de peste gard, în bătătura umetistă.

Antrenamentele? De lunea până vinerea, zilnic. Sâmbăta, joc. Duminica, liber. Excepţia, acum… Şi Octavian Benga remarca faptul că Poli şi LPS Banatul, cu Ovidiu Vâlceanu la timonă, domină grupa timişeană alcătuită din 12 formaţii la categoria ´96, fiind inclusiv printre cele mai bune garnituri din ţară, însă adevăratele teste şi încercări survin la nivel naţional, când se dă piept cu alte şcoli de fotbal, fiecare cu strategiile şi talentele lor.

Vorbim şi despre acel abecedar al mişcării sportive, tot mai puţin predat copiilor, motiv pentru care Tavi Benga nu vede altă soluţie decât începerea selecţiei la fotbal la vârsta de 6-7 ani. „Având în vedere că activitatea în cadrul programelor şcolare de Educaţie Fizică şi Sport tinde spre zero, antrenorii de copii în diferitele sporturi sunt nevoiţi să le predea micuţilor mult mai multe, inclusiv mişcări de bază. Nici nu mai au naturaleţea dată de jocurile şi întrecerile ce se făceau pe vremuri sau măcar în stradă, la garaje sau bordură, vorba aceea, cum au crescut alte generaţii”. Handicap pornire.

În teren, nişte polişti „legaţi”, care se desprind şi ei rapid, prin roşcovanul cu nas în vânt Bogdan „Rooney” Vâlceanu, număr 16 care îşi celebra golul dându-şi jos tricoul violet şi înfăţişând tribunei maioul cu „PT. MAMA”. Era ziua doamnei Vâlceanu şi băiatul nu a mai repetat figura la 2-0, după ce fusese sancţionat cu cartonaş galben pentru gestul său. Poli Timişoara avea să se impună cu 5-0 în deplasare, prin hat-trick-ul lui „Rooney” Vâlceanu şi „dubla” şeptarului Denis Golda, intrat pe parcurs, în formula 1. Florin Rusu – 3. Ionuţ Miculaş, 23. Sergiu Boltaşiu, 17. Rafael Marghitan, 6. Vlad Lupăştean – 19. Deian Sorescu, 15. Florian Radu, 5. Cătălin Pârvulescu (căpitan), 10. Vlad Stan – 9. Darius Ioan, 16. Bogdan Vâlceanu, cu 12. Răzvan Bercuci, 7. Denis Golda, 8. Ştefan Preda, 4. Alexandru Nebunu, 14. Gabriel Popa, 20. Denis Iambor, 22. Cătălin Avădanei, 21. Dragoş Lazăr pe bancă.

Aşadar un antrenor a ales deja să plece iar alţii ar putea fi debarcaţi, dacă, într-adevăr, tăcerea va persista în jurul lor, toate acestea pe când mai marii polişti reprezintă în aceste zile clubul la TAS, cu dorinţa răsturnării sentinţei Comisiei de Apel în privinţa nelicenţierii clubului. Un fapt e limpede… În vreme ce municipalitatea de pe Bega a finanţat clubul vreme de trei ani cu resurse bugetare de milioane de euro din buzunarele contribuabililor timişoreni, dintre care de regulă nici 10.000 de spectatori nu se regăseau la meciurile din primăvară în cursa spre titlu, în paralel conducătorii polişti nu s-au achitat de obligaţiile ce le reveneau în această asociere, legate de dări către jucători, stat şi cluburi de la care achiziţionau jucători, cu consecinţele de rigoare, tratate cu indulgenţă de UEFA în ediţiile trecute la adresa alb-violeţilor, dar care lovesc acum ca un bumerang, atât dinspre Comisia de Apel cât şi ANAF. Cum vor descurca oare iţele Iancu – în pericol de a fi declarat persona non-grata în fotbalul românesc – şi Chivorchian?

Cert este că ANAF DGPF Timiş a depus sechestru pe drepturile de joc a 24 fotbalişti contractaţi de polişti, şi pentru care clubul nu ar putea da curs unei solicitări de transfer, printre aceştia regăsindu-se şapte convocaţi în lotul pregătit la ora actuală de Uhrin jr., ca de exemplu Bourceanu ori Goga, dintre cei curtaţi de alţi rău platnici din fotbalul românesc, dar şi internaţionali ca Alexa, Cisovsky sau Zicu, plecaţi cu ocazia nelicenţierii alb-violeţilor, însă până şi componenţi trecuţi de ceva vreme sub alte culori, Bonfim fiind unul dintre ei, şi fie chiar şi unul ca Vasile Bogdan Moroşan, un junior polist pierdut în favoarea ploieştenilor într-un alt caz de crasă incompetenţă a celor din vârful piramidei poliste.

Într-un recent drept la replică pe marginea unor articole în cazul nelicenţierii lui FC Timişoara, conform numelui înscris în documentaţia TAS de soluţionare a cazului, directorul de licenţiere Viorel Duru reamintea faptul că gruparea timişoreană a mai fost în două rânduri în sezoane precedente o oaie neagră a fotbalului românesc în ochii celor de la UEFA, în ceea ce priveşte nerespectarea reglementărilor în vigoare, ce relevă cât se poate de clar că mai marii polişti au fost sistematic întârziaţi pe parcursul asocierii cu municipalitatea în privinţa achitării unor obligaţii: „În anul 2008,UEFA a condus un audit de conformitate a documentaţiei de licenţiere prezentate de cele şase cluburi participante în cupele europene în sezonul 2008-2009. Un singur club, CFR Cluj, a avut documentaţia de licenţiere conformă cerinţelor regulamentului. Celelalte grupări, printre care şi FC Timişoara cu patru „steguleţe roşii”, au primit licenţa neregulamentar. Rapid şi Dinamo cu câte trei steguleţe roşii, Unirea Urziceni două steguleţe roşii şi Steaua Bucureşti un steguleţ roşu au urmat Timișoarei în acest, să-l numim astfel, clasament. În consecinţă, am fost amendaţi cu 35.000 Euro şi plasaţi sub monitorizare timp de doi ani, în caz de recidivă urmând a fi amendaţi cu încă 35.000 Euro.

Au revenit în 2010 şi au constatat că, dintre cele patru cluburi controlate, documentaţia financiară a clubului FC Timişoara arăta existenţa unor datorii către bugetul statului rămase restante la 31 martie 2010. Datorită probabil singularităţii acestui caz, UEFA a considerat că nu se impune o nouă sancţionare şi a fost închisă procedura disciplinară. În scrisoarea prin care eram anunţaţi despre închiderea cazului, preşedintele Comisiei UEFA de control financiar a cluburilor avertiza că termenul 31 martie este obligatoriu pentru achitarea datoriilor financiare restante, în conformitate cu Anexa VIII din Regulamentul UEFA de licenţiere a cluburilor.

Coincidenţă sau nu, FC Timişoara a procedat, în martie 2011, la divizarea clubului, prin care datoriile către stat rezultate din stopajul la sursă şi contribuţiile angajatorului, aferente plăţii salariilor până la 31 decembrie 2010, au fost transferate unei noi entităţi cu scopul declarat de a fi compensate cu creanţeale statului din TVA transferate de la un acţionar minoritar al FC Timişoara (BKP Management & Invest SA) către aceeaşi entitate nou creată. Mai mult, clubul avea datorii financiare către un club de fotbal din străinătate, provenite din transferul unui jucător la FC Timişoara în ianuarie 2010, cu scadenţe de plată în iulie şi decembrie 2010. Pentru a nu fi considerată restantă datoria, FC Timişoara a iniţiat un litigiu, în martie a.c.  În ambele speţe, Comisia pentru acordarea licenţei a considerat că au fost respectate cerinţele minime din regulamentul de licenţiere şi a hotărât să acorde licenţa. În calitatea mea de Director de licenţiere, conform prevederilor art. 6, alin 4, lit. c), am înaintat apel împotriva hotărârii de acordare a licenţei clubului FC Timişoara, în termenul stipulat în regulament (voi reveni asupra acestui aspect), motivele invocate în cererea de admitere a apelului, de desfiinţare a hotărârii comisiei de fond şi de refuzare a licenţei clubului FC Timişoara pentru sezonul 2011-2012, fiind existenţa datoriilor financiare restante, la 31 martie 2011, către un club de fotbal şi către bugetul statului”.

Să nu aibă cunoştinţă edilii locali, înfăţişându-se atât de înflăcărat fanilor, din balconul Operei, despre aceste iregularităţi evidente, care au târât Timişoara într-un nou penibil şi nemeritat scandal pentru urbea în sine!? Şi cât stomac ar mai putea avea Timişoara, privind lucrurile la rece, de a mai înghiţi gogoşile şi lăsa nişte incapabili să dea cu oiştea-n gard, dacă Iancu şi Chivorchian nu scot într-un fel sau altul iepurele din joben la TAS, pentru a repara inconvenientul generat?

Pe la alţii, în Occident, există coduri de conduită care, puse în aplicare, au barat accesul unor conducători la cârma unor cluburi, pe motiv de a fi inadecvaţi, necorespunzători, nevrednici, incapabili, inapţi, nemerituoşi în a avea parte de privilegiul coordonării unor entităţi sportive. În fotbalul nostru însă, dacă s-ar pune astfel problema, n-ar mai rămâne mai nimeni, de la vârful piramidei federale şi până la mai nu ştim ce echipă sătească unde boss e Primarul-Factor de decizie fotbalistic-Antrenor-Căpitan-Jucător-Fălosul-Purtător de ochelari Fumurii-Şofer de Limuzină… Ori Iancu s-a înfiripat în fotbal fără know-how-ul necesar acestei discipline sportive dar din aceeaşi sete de putere şi bani, cu tupeu şi ego pe măsura celor ale omologilor săi, ce răbufneau cu un aer atotştiuitor şi josnic la adresa unuia ca ex-internaţionalul Cosmin Contra, care îşi permitea atunci să reliefeze evidenţa absolută despre cine-ce-şi cât se pricepe la sportul rege, iar angajatul său Chivorchian e competent doar în măsura în care pot fi competenţi toţi aceşti Pădureanu din perioada Cooperativei, o Caracatiţă asfixiantă peste ani a fotbalului nostru, de fapt cu aer de activişti stătuţi dar acum recosmetizaţi cu pălării de paie, ochelari fumurii şi tot tacâmul aparenţelor neo-liberalismului corporatist de sorginte anglo-americană ce realmente căsăpeşte omenirea.

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


8 + cinci =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: