Daniel Stanciu, pe scările tribunei 0 de pe ”Dan Păltinișanu” la ACS Poli – Metalul Reșița. Va păși în sus, la al 6-lea său club prim-divizionar în acest deceniu?

La doar câteva zile de la despărțirea de Dinamo după o foarte scurtă și dezastruoasă perioadă la alb-roșii din Șoseaua Ștefan cel Mare, Daniel Stanciu a asistat sâmbătă la meciul ACS Poli Timișoara – CS Metalul Reșița, jucat în ultima etapă a turului în faza play-off din B2, în care alb-negrii mai au de disputat numai 4 partide.

Și a făcut-o din tribuna 0 a stadionului ”Dan Păltinișanu”, de pe scările nivelului inferior al principalului sector acoperit de pe arena timișoreană. Nu însă în compania vreunui oficial al grupării gazdă, limbajul corporal, locul de pe care a asistat la partidă și mimica sa dând senzația unui intrus mai degrabă testând apele.

Daniel Stanciu

 

Nu este însă deloc exclus ca, fiind fără angajament după cele doar două luni și ceva de sezon într-o funcție managerial executivă pe plan sportiv la Dinamo București, Stanciu să-și calculeze următorul pas. Iar în sensul în care Ion Timofte e cu demisia pe masă din funcția de manager sportiv la ACS Poli, lucrurile par a se lega.

Timofte, un fost internațional român cu 9 sezoane succesive de experiență internațională acumulată la două celebre cluburi din Porto, pare a se fi lămurit pe deplin în privința parcă veșnicelor metehne și reflexe cu iz de imixtiune ce au complicat de fapt peste decenii drumul grupării gazdă pe ”Dan Păltinișanu” pentru a aduce măcar un titlu național pe malurile Begăi, și a făcut deja pasul, printr-o semnătură, iar un potențial loc vacant la un club momentan în ascensiune și cu vino încoa poate constitui o variantă agreabilă pentru destule persoane roind în lumea fotbalului carpatin.

Stanciu simte fără doar și poate magnetismul Timișoarei, unde atingea vârful ocupării locului 2 în Liga 1 cu FC Timișoara la finele sezonului 2010/11, iar senzația cu care se despărțea de cei de pe ”Dan Păltinișanu” de Ziua Femeii, în 2012, și anume că ”rolul era un pic nedefinit, nu mă mai simțeam OK”, cu certitudine că s-a estompat de-atunci binișor de tot.

Rămâne de văzut dacă focșeneanul va activa și la un al doilea club de pe malurile Begăi, ACS Poli, aflat pe punctul unei a doua promovări în Liga 1 în primele sale 3 sezoane de activitate, după ce în perioada precompetițională din martie 2012, pe când SC FC Timișoara se pregătea de pe locul 2, după Gloria Bistrița, de un retur fără drept de promovare, se despărțea din rolul de team-manager de gruparea de pe ”Dan Păltinișanu”.

Se pare însă că ideea cooptării lui Stanciu la viitoarea prim-divizionară ar fi agreată pe coridoarele pe care se țes din nefericire lucrurile într-un fotbal mioritic cu aere de profesionism și abordări diletante, iar astfel s-ar recrea și un binom care a mai activat de pe alte poziții și până în primăvara lui 2011, când Dan Alexa cârmea corabia lui FC Timișoara din linia mediană, cu banderola de căpitan pe braț. Întrebat fiind, ”Chirurgul” reprofilat s-a referit deja printre rânduri zilele trecute în termeni apreciativi la ex-managerul general al roș-albilor bucureșteni, iar aceste speculații s-au tot încins de fapt odată ce, prin decembrie 2014, devenise tot mai străveziu că Stanciu va ajunge de la ASA Târgu Mureș la Dinamo, întrebările fiind pe-atunci lansate în sens invers.

Că Alexa a fost parolist și cu capul pe umeri în a da în iarnă… din umeri la speculațiile cum că l-ar urma pe Stanciu la București, indică în schimb acum că managerul și antrenorul s-ar putea alătura în Banat.

Nici mai marilor cu pâinea și cuțitul în mână la ACS Poli, cărora cu certitudine nu le surâdea abordarea fără românisme a unui fost fotbalist profesionist cu 9 ediții la cel mai înalt nivel în fotbalul occidental, care bineînțeles că i se impregnase în ADN, nu le-ar strica planurile să aibă în propria bătătură un manager sportiv care a acumulat experiență în acest rol deja la 5 cluburi prim-divizonare în acest deceniu, așa încât nu va mai fi de mirare dacă Daniel Stanciu va fi înfățișat cândva într-o conferință de presă de prezentare.

Doar că prezentările nu și-ar mai prea avea rostul. Dan Alexa a schițat deja pe scurt profilul unui ”bun manager”, iar unii neutri au la rândul lor o imagine, cât de cât. În primul rând, Daniel Stanciu a dat dovadă în acești ultimi ani de un cras oportunism, care, din păcate în România zilelor noastre, are trecere drept o trăsătură pozitivă, plecând de la Timișoara pe când pușculița nu mai zornăia deloc iar omul din Giulești era tot mai încorsetat și pupăcioșii de steme în piept se fofilaseră deja precum șobolanii în perspectiva viiturii, liniei moarte distingându-i-se punctul terminus tot mai clar la orizont. Promovarea în 2014 în Liga 1 cu AS FC ASA Târgu Mureș 2013 s-a adăugat la CV dar nici acolo mariajul n-a durat mult, despărțirea efectuându-se după turul actualei ediții, pe când ardelenii ajunși între timp lideri erau undeva sub podium, iar continuarea la Dinamo a fost un previzibil crah de pomină, cu rezultate în 2015 pe măsura discontinuității de la o grupare nu degeaba vecină cu ”Urgențele”. Ar mai fi, bineînțeles, și episoadele FC Vaslui și Steaua.

Iar apropo de Steaua, în al doilea rând, Stanciu are deja la dosar mai multe derapaje conflictuale piperate inclusiv cu injurii în jurul terenurilor, stârnind parcă mânia altora în a-l pune la punct și având un culoar favorabil să copieze profilul MM-ist și traiectoria sportivă a unuia dintre actualii pușcăriași de așa-zis lux al penibilei noastre societăți. Daniel Stanciu se deda la așa ceva și în calitate de oficial, pe banca tehnică, al fostei reprezentante a Timișoarei în primele două ligi, descinderea sa teatrală cu Ambulanța la ”Urgențe” în Arad pe 30 septembrie 2011 semnând o pagină neagră în lunga istorie a încrâncenatelor derby-uri de o cu totul altă ținută cu UTA. Dezinformatori din platouri de studio îi țineau atunci imediat isonul cu note inflamatorii cum că team-managerul timișorenilor ar fi pățit ceva ”crunt” din partea lui Dan Stupar, nota bene, un fost antrenor-jucător al celor de pe ”Dan Păltinișanu”, și iată cum s-ar putea contura și altfel un profil al potențialului candidat la preluarea postului unei ex-internațional român pe picior de plecare.

Și totuși, n-ar fi chiar totul foarte clar. Când ajungea și la Steaua, Stanciu lua loc mai întâi în loja din Ghencea a latifundiarului, prin aprilie 2013, ori în 2 mai 2015 nu i-a urmărit pe ”negri” braț la braț cu oficialitățile, din spatele geamurilor termopan ale cabinelor de la nivelul superior al tribunei 0.

Dar dacă și-a permis să deschidă în acest an ușa Liceului Pedagogic ”Carmen Sylva” pentru a-i înfățișa celor mai mici dintre învățăceii timișoreni pe ”Câinii roșii”, iar copiii de pe malurile Begăi au ajuns să aibă parte până și de intonări ale imnurilor celor din Șoseaua Ștefan cel Mare, atunci înseamnă că până și cea mai capitonată ușă din capitala Banatului poate fi dată la perete. Iar ca un indiciu, așa… Dacă și-ar fi permis cumva Dinamo București să descindă în anii ’80 la Liceul Pedagogic din Timișoara, toate sandwich-urile și ouăle tari ale elevilor de școală primară de pe acele bănci ar fi sfârșit în buzunarele și pe geamurile autobuzului MAI al roș-albilor, doar că gruparea din Regat n-ar fi avut acea temeritate în respectivul regim al Securității, Miliției și Armatei. Acum în schimb, că e libertate și democrație, și mai nimeni nu mai discerne care-i stânga și care ar putea fi dreapta, iar aceste direcții nu fac referire la împuțita politică, orice e posibil. Însă ce-ar putea să înțeleagă oare un prim-edil care nici nu e născut în Timișoara?

Desigur, Stanciu ar urma să facă și să dreagă, iar dregătorii clubului, edili, manageri și profesori, sunt mereu foarte inspirați în opțiunile dumnealor, așa încât s-ar putea adeveri previziunile lui Nicolae Robu de la conferința de presă a oficializării parteneriatului cu Casa Rusu ca principal sponsor al alb-negrilor, și anume că ”ușa clubului e deschisă dar atât cât e greu nu se prea înghesuie mulți, însă vor dori să vină la masa întinsă când va fi mai sus”. După două promovări ale acestei noi divizionare a Timișoarei ar fi așadar momentul să reintre în scenă un oportunist și cu care în rol decizional fosta grupare de pe ”Dan Păltinișanu” dădea copios de pământ, și n-ar mai fi mai nimic de spus decât că cine se-aseamănă, se-adună.

Dubii în ceea ce privește eventuala investire ar mai fi însă și ținând cont de faptul că de la Timișoara la Dinamo plecau peste ani o sumedenie de tineri talentați pe când în sens invers erau expediate doar rebuturile, ori în acest caz ar fi vorba despre o ”piesă”. Al șaselea său club prim-divizionar în ultimii doar 4 ani!?

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 2 și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


5 × = douazeci

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: