Poli ca afacere cu statul, rujarea marelui bluf Panti şi altele

Acum, că sub Tâmpa se strîng, conform organizatorilor, de la nivelul U11 şi pînă la U7, cel puţin 124 de echipe, printre care şi, din Timişoara, micuţi polişti şi FC Porto Bega, cu ocazia celei de-a treia ediţii a Braşov Indoor Cup, practic un turneu juvenil de iarnă dublîndu-l pe cel de vară, Braşov Junior´s Cup, o iniţiativă privată dar cu susţinere bugetară locală, asta în vreme ce an de an clubul alb-violet nu prea mişcă în a demara asemenea competiţii şi se limitează la găzduirea unor etape de Interliga, mai punctăm cîteva neajunsuri mai mari sau mai mici din bătătura polistă şi care însumate întregesc o realitate neplăcută şi dezamăgitoare.

E drept, faptul că echipe ale categoriilor de vîrstă poliste U9 şi U8 vor fi angrenate în respectivele întreceri reunind cîte 32 respectiv 19 formaţii ţine de platforma privată a firmei organizatoare a turneului braşovean, Enjoy Sport´s, şi nicidecum de iniţiativa uneia ca FC Braşov, un fel de echivalent al clubului polist în peisajul fotbalistic de sub Tâmpa, dar întrebarea, una foarte simplă, rămîne… De ce poate oare oraşul Braşov perpetua o asemenea tradiţie, într-o conlucrare privat-bugetară, magnetizînd acolo an de an şi alde Academia Gheorghe Hagi, iar Timişoara, prin port-drapelul său în sportul rege, nu?

Tribuna Timişoarei s-a golit tot mai mult în ultima perioadă a gestiunii Iancu, iar ruptura spectator-conducere e mai mare decît ar vrea "şefii" să o perceapă. Din sute de mii de timişoreni, nu mai atrag la jocuri nici 10.000 de suflete: adevărata măsură a crahului iscat

Cît de greu i-ar fi clubului polist să consolideze parteneriate în reciprocitate, ca participare la competiţii, de exemplu cu grupări maghiare, ex-iugoslave sau din restul spaţiului central-european? Cel puţin o voce regăsindu-se la un moment dat în interiorul clubului polist, la nivelul Centrului de copii şi juniori, a remarcat că iniţiativele pe canale personale de a genera capete de pod şi punţi de conlucrare în sistemul juvenil pe filiera italiană au fost tratate la Casa Tineretului cu detaşare, indiferenţă, o oarecare ignoranţă şi acel „nu ne interesează”.

Adică îţi refuzi sistematic şi amîni sezon de sezon necesitatea consolidării bazei piramidei juvenile a clubului, schimbul de mîine, bază în privinţa căreia, fără a-i divulga numele opinantului din cadrul grupării, pentru că şi-aşa se face destul rău gratuit sub formă de poliţe, un truditor în sistemul juvenil polist spunea că la acele grupe mici de vîrstă este vraişte atît în plan numeric cît mai ales valoric.

Dar Poli s-a dovedit a fi – nu-i aşa? – un serios club cumpărător, cu consecinţele binecunoscute, aşa încît ce-ar mai trebui să şi crească de la baze, iar apoi să promoveze!? Şi cum ar putea oare clubul plămădi titularii de mîine, cînd cuvîntul de ordine poate fi şi umilirea publică? S-a întîmplat în toamnă, la un meci din Campionatul Naţional de juniori A, de fapt un derby local, LPS Banatul – Poli Timişoara, în cursul căruia, în repriza secundă, mijlocaşul alb-violet Constantinescu a fost pur şi simplu chemat „la ordine”, în timp ce mingea era în joc, de undeva de peste gardul despărţitor teren-tribună. Oricît de indolent sau neconectat la joc ar fi fost respectivul, muştruluiala pe loc nu-şi avea rostul, iar prin preajmă s-au ridicat sprîncene a mirare la tot nonsensul.

Erau de faţă, ca spectatori, antrenori din sistemul juvenil, părinţi inclusiv ai protagoniştilor, omologi juniori, diverşi „oameni de fotbal”, şi iată, şi presa, iar sub toţi aceşti ochi mijlocaşul alb-violet a fost întrebat „de sănătate”. De către nimeni altul decît Gheorghe Chivorchian, mai mare al clubului polist. Nici nu mai are rost să relevăm cît de nepotrivită şi subminantă faţă de antrenorul principal al echipei, aflat pe tuşa opusă, şi faţă de unul dintre coordonatorii Centrului de Copii şi juniori, aflat mult mai în preajmă, a fost atitudinea conducătorului alb-violet de a „interveni” pe loc, de fapt nu cu un sfat sau o remarcă la obiect, ci cu un soi de admonestare-şfichiuire, ci mult mai grav este acest reflex de a conduce şi controla „din scurt”, de a induce o anumită conduită în relaţia profesională conducător – junior.

Incidentul poate trece ca un mic amănunt nesemnificativ dar este de fapt mai grăitor decît o mie de panglici tăiate la un magazin al „sponsorului tehnic” în ziua aniversării clubului, ca unic mod mercantil de serbare a evenimentului. Nu credem că la un club care se respectă unul dintre principalii diriguitori ar chema necivilizat la gard, în cursul unui joc oficial, unul dintre juniorii echipei, peste capul măcar a altor 2 angajaţi pe linie directă, ci din contră, i-ar explica frumos şi aşezat, mult după disiparea tensiunii partidei, ceea ce ar fi fost de ajustat.

Astfel îşi încurajează mai marii polişti potenţialii titulari de mîine, printr-o săpuneală în public, şi-apoi se miră că respectivii n-ar fi suficient de capabili şi „echipaţi” pentru a face marele pas!? Care este pedagogia aplicată la clubul alb-violet şi cît de mult sunt cu adevărat încurajaţi, stimulaţi şi mobilizaţi aceşti tineri de la care se aşteaptă marea cu sarea? Cum ţi-i creşti, aşa îi ai.

Episodul este elocvent în privinţa situaţiei reale de la club, a faptului împlinit în faţa căruia sunt puşi uneori tineri trataţi necorespunzător, inclusiv cînd vine vorba de aspecte medicale, şi ne reaminteşte că autorii de la timonă sunt nimeni alţii decît nişte conducători care acum cer alţi bani publici de tocat, în condiţiile în care sumele precedente au fost tocate fără cap, de vreme ce clubul s-a ales cu nelicenţieri, jucători pierduţi, datorii şi varii litigii.

Cum îşi poate permite Timişoara, care se consideră mai degrabă anti-sistem, asta mai ales prin clubul său alb-violet, să aibă în frunte un conducător cu zeci de ani în acest putred fotbal românesc, inclusiv la cîrma unor cluburi „mult iubite” pe Bega, ba chiar apropiat de mai marele Ligii Profesioniste de Fotbal, perceput ca fiind unul dintre cumetrii jocului din Banat!? Nu este oare un mare paradox? Mai mult, dacă lecturezi adresa precedentei implicări fotbalistice a unui alt conducător polist, elucubrant denumit team-manager în fişa postului, este una şi aceeaşi cu a unor foarte mari şi influenţi impresari din fotbalul nostru, iar de acolo şi pînă la a sesiza infinita vasalitate pe ruta Dinamo, înspre care Luchin şi Curtean n-au fost ultimii iar „rebutul” Babic e poate cel mai sugestiv exemplu al… circuitului apei în natură, nu mai trebuie decît să faci o conexiune. Chiar nu este totul foarte străveziu iar inteligenţa timişorenilor insultată în doze constante?

Deci… Turnee juvenile nu se organizează, grupele mici – oricît s-a trîmbiţat continuitatea selecţiei, sunt „subţiri”, descoperite, şi parte a unui Centru de copii şi juniori în care comasarea categoriilor de vîrstă n-a avut de fapt de-a face cu îmbunătăţirea strategiei, juniorii mari sunt de fapt mai degrabă înfrînaţi, şi întrebaţi-vă aici de ce alde Filip sau alte vîrfuri de la LPS Banatul au deviat ca din puşcă la modul cum abordează Poli asemenea probleme, iar conducătorii cu care timişorenii au ajuns pe 2 în B2 sunt de fapt, oricum ai lua-o, mai conectaţi la detestabilul „centru” şi sistem în general decît la „dizidenta” Poli. Care e locul lor de muncă într-un mercenariat bine recompensat.

Iar respectivii mai vor o asociere, încă o puşculiţă de tocat, după tot potopul ce l-au iscat. Şi de care se pare că oricine altcineva decît ei sunt cei responsabili. Duru. Presa rea. Ceea ce doreşte Marian Iancu şi tot reaminteşte pe canalele mass-media bine remuneratul său angajat în teritoriu, Gheorghe Chivorchian, este ca un club privat care nu de X, Y şi Z a fost dus într-o ingrată postură, ci cu dumnealor la comenzi, să rebeneficieze de noi asocieri cu instituţii ale statului, implicînd bani publici. Este pe undeva ca şi cu băncile catastrofal eşuate şi care musai trebuie naţionalizate, căci aşa… trebuie. Unde scrie?

Şi-ar mai fi un mare-mic remember, de la un an la altul. Pilduitor în privinţa exerciţiilor de Public Relations, mult înteţite acum, cînd miza e tot mai mare, şi exercitate pe diverse canale de conducătorii polişti, este modul în care alb-violeţii încearcă să fardeze şi rujeze, grosolan am zice, ceea ce a fost fiascoul pierderii mult sub preţul pieţii în cazul lui Pantilimon. Cităm din Gheorghe Chivorchian, de pe 5 ianuarie 2011, pentru www.sporttim.ro, de pe vremea cînd conducători polişti îşi găseau timp şi de bieţi jurnalişti „provinciali”, răgaz care nu multe luni mai apoi, fie şi după 45 de minute de aşteptat în ploaie, dispărea subit, cînd, ademenind noi cam ce turnură ar putea lua lucrurile, interpelam inofensiv şi politicos despre un anumit Ioan Mera, sau mă rog, situaţia sa. „De-astea mă întrebaţi acum!? N-am timp, am lucruri mai importante…” Importante… Ulterior, ne-am autocenzurat din a mai deranja, cioc-cioc. Aşadar cităm din ianuarie 2011: „Mai întîi are nevoie să-şi consolideze postura de titular în poarta echipei naţionale, ca jucător al Politehnicii. Fane are într-adevăr valoarea şi cota sa, şi an de an a adăugat calităţilor sale, şi-a îmbunătăţit potenţialul, dar specialiştii o spun că un portar se maturizează la 25-26 de ani. De fapt abia acum începe faza maturizării sale fotbalistice, cînd va dobîndi consistenţa evoluţiilor constante de la foarte bine în sus. Şi abia apoi te poţi gîndi la un potenţial transfer. La vremea respectivă şi cota sa va fi mai mare şi ştiu ce spun, pentru că mi-am derulat cariera între buturi”.

Se tot readuce aminte de suma şi numele cu lipici al clubului unde a ajuns sărbătoritul din 1 februarie, parcă pentru a se induce teza fulminantului succes ca transfer şi lovitură de imagine pentru Poli, cînd de fapt, dacă n-ar fi fost pescuit, într-adevăr, pe puţin, de la Aerostar Bacău, pînă şi această „răsunătoare” tranzacţie ar fi reprezentat un minus la buget, o altă afacere proastă. Căci pierdere, oricum ai lua-o, tot este: „cota sa va fi mai mare”. Singura bilă albă a rateului fardat este că „Panti” n-a ajuns măcar în „capitală”.

Cam cu asemenea oameni şi atitudini decupate din acel fotbal cooperatist defilăm, iar bucuria polistului de a sesiza pasul de fugă a unor Torje, Luchin ori Curtean ştim noi încotro şi în cursul mandatului actualilor iluminaţi alb-violeţi trebuie că este neţărmurită. Conducătorii îşi mulţumesc fără doar şi poate plătitorii de bilet şi poli-carduri iar în sens invers aşteptarea este febrilă întru a repera reprezentanţii coeziunii coagulante autorităţi-privaţi, din partea Consiliilor fiind evident că pe cele 17% vor sta călare delegaţi-răspunzători îmbibaţi de toate subtilităţile know-how-ului fotbalistic. Domnii J şi Q de la Local respectiv Judeţean vor fi mana cerească şi Mesia luminoasă a bietului sufletist din tribune.

Doamne, dar grăbiţi vă rugăm demersurile asocierii şi ştergeţi cu buretele numeroşii ultimi ani ai antiperformanţei cu crah poliste înfăptuită şi sub oblăduire politicianistă, antiperformanţă raportată mai ales la pretenţiile, aspiraţiile şi potenţialul timişean, şi evitaţi eventual dacă se poate varianta „suprapusă”, căci na, cu pînza asta freatică, se poate intra la apă, alegînd-o eventual pe cea mai ieftină, căci na, n-ar fi cazul să se mai închidă încă vreo şcoală locală.

Şi acum psssssss, silencio, Gorobsov şi Kirev se pregătesc de Lech Poznan.

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 2, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Poli ca afacere cu statul, rujarea marelui bluf Panti şi altele

  1. nae catavencu spune:

    uitate la mojic,dai si lupta,lupta,o candida cumva?,…………,nu stim de ce te agiti asa tare?…………ca poate ati plesneste o vena,nui destul ca,,protejatii tai au ajuns sa se antreneze la stoicov,la ore mai decente!, poate esti nervos ca nu au fost luati de velcea an spania.Cand esti mic,ignorant si pupincurist ce sa faci?,candidezi!!!!!!!!!!!!!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


noua × 3 =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: