Deținătoarea trofeului, 500 de spectatori. În două cuvinte, Cupa Ligii

Sunt bine cunoscute marile probleme pe multe fronturi ale grupării roș-albastre din Ghencea, însă nu doar acestea au dus la strângerea a numai 500 de spectatori la ora startului formației bucureștene în cursa de apărare a trofeului pe care-l deține în Cupa Ligii, cu ocazia sfertului de finală găzduit pe Arena Națională cu ACS Poli Timișoara, ci însăși banalitatea total lipsită de sare și piper a competiției aflată la cea de-a doua sa ediție, o întrecere pe unde foarte scurte și inclusă de umplutură în programul prim-divizionarelor, ce nu poate stârni entuziasmul nici celor mai pătimași dintre amatorii de fotbal.

national_arena_bucuresti1

 

E o cacealma cu doar 3 tururi eliminatorii și un total de numai circa 15 partide, suficient în viziunea arhitecților ei pentru a decerna un trofeu. Că tocmai inițiatorii competiției și-au dat seama după ediția sa inaugurală că întrecerea n-a decolat grozav, s-a văzut în mărirea potului rezervat câștigătoarei pentru această a doua campanie, în curs, ca un fel de stimulent pentru ca participantele să ia cât se poate de în serios această a treia partitură internă, una falsă rău de tot.

Însă fotbalul rămâne în primul rând un spectacol sportiv oferit simpatizanților care iau calea arenelor, ori tocmai cei cărora ar trebui să le fie cu adevărat adresat acest eveniment, spectatorii, sunt lipsă la apel, detectând anostitatea și caracterul insipid al inițiativei LPF. Iar absența lor din tribune este dovada perfectă a inutilității unei competiții fără nici o noimă, în privința căreia era evident încă din capul locului că n-ar putea strânge o brumă mai mare de chibiți decât consolidatul și cunoscutul campionat al Ligii 1, ignorat la rândul său de marea masă a spectatorilor de altădată.

De fapt, indiferent de prezența sau absența privitorilor din tribune, care din păcate au devenit de ceva vreme un fel de breloc auxiliar la întrecerile fotbalistice ajunse niște biete rețete comerciale cu reperele publicitate televizată, difuzare în direct și asigurarea subzistenței cluburilor, țelul inițiatorilor consta oricum doar în completarea rețetei mai sus amintite, scurt și la obiect. Inși practici, ce mai…

Hilară este însă vădita discrepanță dintre goliciunea tribunelor și înghesuiala canalelor TV, câteva la număr, care să difuzeze aceste partide fără nici un Dumnezeu, într-un absurd ce ar mai fi estompat dacă nici-un cadru n-ar plana pe zecile de rânduri goale ale stadioanelor, concentrându-se doar pe oarba dispută din teren, de a ajunge cât mai sus. Căci la atât se reduce de fapt totul.

Este așadar o competiție fără adresă și un mare bluf încă din start, promotorii concursului cu premii putând eventual doar să-și frece satisfăcuți palmele în perspectiva unei posibile finale bucureștene ex-Steaua – Dinamo, în jurul căreia, conform obiceiului, s-ar putea stârni din nou un întreg circ mediatic, recuperându-se astfel sistematic în toți acești ani postdecembriști terenul neacoperit cât același duel militaro-milițienesc se derula sub privirile unei prese socialiste ca și inexistente, sau oricum docilă și total controlată.

Acest FCSB – ACS derulat ca și cu porțile închise a fost cu atât mai dăunător pentru imaginea competiției cu cât a avut loc pe cea mai mare arenă a țării, uriașa sa goliciune fiind un vot de blam pentru nivelul la care a fost coborât fotbalul mioritic de către căpușele sale. Iar dacă atât interes stârnește o primă apariție după ceva zile a campioanei deținătoare a trofeului în fața ultimei sale învingătoare, atunci se poate da un verdict cât se poate de limpede.

Asta este imaginea unei Cupe a Ligii îndesată seara la mijloc de săptămână, toamna, cât pentru a umple spațiul de emisie al ahtiatelor să-și dobândească presupusul privilegiu al transmiterii acestor pseudo-evenimente. Este de fapt un eveniment strict doar pentru cei direct implicați, dar care chiar cred că ar mai stârni interesul publicului, din rândul căruia, neîndoielnic, se mai strâng totuși uzualii suspecți de serviciu.

Fotbalul actual din Carpați este o tristă caravană cu niște circari ce și-au pierdut sufletul și busola în căutarea câștigurilor peste noapte, ca palmares și venituri, și în care clovnilor li se scurg pe obraji culorile diluate în lacrimi.

Veți spune că la ACS Poli – FCSB, în campionat, luna trecută, a venit puhoi de lume pe ”Dan Păltinișanu”, și că ar fi așadar doar un minus generat de sciziunile din Ghencea, dar realitatea este că pe malurile Begăi crește brusc asistența tocmai și doar la descinderea roș-albaștrilor, ca o excepție ce confirmă regula și ca o perfectă dovadă în plus dată de senzația apariției circului în sat.

Iar un fotbal decăzut din toate punctele de vedere în mediocritate nu poate fi resuscitat prin alte inițiative lipsite de plus valoare și care doar conferă un mijloc suplimentar de subzistență, absența calității regăsindu-se în pecetea Ligii 1 de participantă de iulie și august la întrecerile europene inter-cluburi.

Alocați mai bine potul pentru ca grupările prim-divizionare să-l utilizeze exclusiv întru dezvoltarea propriilor pepiniere, decât să fie tocat timpul cu transmisiuni în direct din niște tribune gemând de singurătate!

Cât despre învinsa ACS Poli, în acest caz nu s-ar preta să se speculeze că n-ar fi venit spectatorii la stadion deoarece ar fi fost bine știut stilul lipsit de spectaculozitate și ”la cutie” al celor de pe malurile Begăi, căci nu aceasta a fost cauza absenteismului din tribune, însă s-ar putea în schimb estima că la cât de banală este Cupa Ligii nici nu este mare păcat că timișorenii au ieșit din cursă, mai ales în lumina necesității de a conferi maximă prioritate parcursului în campionatul Ligii 1. Acolo ar fi cu adevărat o pâine cât de cât de mâncat, căci – nu-i așa!? – la atât se și reduce totul.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1 și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Fotbal: