Emeric Dembroschi:”Tinerii trebuie să se gîndească doar la joc”

Returul şi în B2 s-a amînat cu încă o săptămînă, ceea ce-i mai dă răgaz lui Poli să rodeze implementarea noului 4-3-3, aspect despre care şi nu numai l-am întrebat pe Emeric Dembroschi, cîştigător al Cupei României cu alb-violeţii, în peste 200 de apariţii pentru club.

Alexandru Avădanei, dintre 3 fraţi ajunşi la FC Auto Timişoara, premiat de Emeric Dembroschi la "Memorialul Triţoiu"

Din discreţie şi pentru a nu învolbura apele într-o privinţă clară ca lumina zilei, n-am insistat în a evidenţia în ce măsură este consultat la club „eroul de la Guadalajara”, fostul tricolor în jurul căruia s-au ţesut legende rezumîndu-se să spună că „antrenorii mă întreabă şi discutăm cu orele, şi Stoicov, şi Velcea, au remarcat asta şi la televiziune…”

Dacă însă pe anumite certe coridoare este implicat doar într-un rol de faţadă pentru unii, respectiv imagistic şi ca scouter, cu aplecare mai ales spre echipa a doua, şi aşadar opinia sa în privinţa unor strategii pe linii generale cîntărind prea puţin în raport cu orgoliile altora dar şi cu necesităţile existente, şi aceasta o spune www.sporttim.ro, şi nu interlocutorul nostru, ei bine, dacă e aşa, măcar noi, cei din presă, să-i mai dăm cuvîntul, că şi-aşa scriem o zi de marele om de fotbal Iancu iar într-o a doua zi de alţi mari oameni de sport, Robu, Ostaficiuc şi toată compania. Sau nu e acesta tristul „film” şi suntem noi cîrcotaşi?

Este aşadar implementarea sistemului o iniţiativă bună la momentul actual? „Poate fi o bună soluţie, dar cu rezultate în timp. Sigur că sistemele de joc nu au fost inventate de antrenori, ci au rezultat în funcţie de calităţile jucătorilor avuţi la dispoziţie. A existat sistemul „WM” la Campionatul Mondial din Brazilia iar unuia dintre cei 5 atacanţi i s-a cerut să facă şi faza de apărare şi atunci a coborît şi aşa au ajuns la formula cu 4 la mijloc, mutare prin care s-a îmbunătăţit faza de apărare. Sistemul de joc se îmbunătăţeşte prin optimizarea calităţilor jucătorilor tăi, antrenorii observînd printr-o mutare <uite, este mai eficient aşa>.

„Sistemul se aplică în funcţie de calităţile jucătorilor şi înseamnă mai mult o formulă folosită în timpul jocului ca aşezare în teren, să îţi ştii şi acoperi zona ta, cu sarcini de joc în atac dar şi defensive, pe care să le respecţi cît se poate de mult. Iar în cazul jucătorilor polivalenţi din echipă, să preia şi sarcinile de apărare; în situaţia lor sistemul nu mai prea contează”, a mai spus Emeric Dembroschi, continuînd: „Eu am jucat ca un al doilea vîrf, puţin mai retras, eram coordonator dar şi la recuperare, constructor de faze şi finalizator – cînd intram, eram în mai toate zonele, şi mai depindea şi de Dobrin; cînd nu juca Dobrin, nu mai venea Neagu înapoi, şi îmi însuşeam acel rol de jucător polivalent”. 

„Nu prea sunt adeptul că trebuie să joci aşa sau aşa, într-un anumit sistem, ci în funcţie de jucătorii tăi, căci sunt fotbalişti ce posedă calităţi mai bune, care depăşesc sarcinile de joc pe care le primesc, iar aceştia sunt jucătorii care fac diferenţa. Sistemele acestea sunt poveşti…”

„De exemplu Uruguay cum a jucat aseară, cu un coordonator în spatele vîrfurilor, ce venea la mijloc şi făcea legătura, un 4-3-1-2. Sau acel unu care este uneori acum la închidere, juca pe vremuri în spatele apărării, ca libero: acum a fost scos în faţa defensivei. Iar în timpul jocului sistemul se modifică permanent, doar într-un minut pot fi 10 feluri de aşezări, la fiecare mişcare în teren, şi în funcţie de adversar, de fază, şi de jucătorii polivalenţi care-s în teren, care nu-şi respectă zona şi evadează acolo unde e nevoie, pentru a crea superioritate numerică. Esenţial este să preiei în zona în care te afli sarcinile postului respectiv”.

„Referindu-ne la acest 4-3-3, este complex, cu sarcini precise, şi pe care trebuie să ştii să-l joci, să poţi crea omogenitate în echipă. Sigur, nu este uşor să treci de la un sistem la altul, şi depinde de jucătorii din lot, de omogenitatea dobîndită, ca sistemul să fie înţeles foarte bine, încă de cînd pleci la drum în fotbal, de la copii şi juniori, aşa să fie crescuţi. Pe sistemul acesta să-ţi creşti jucătorii!”

Întrebîndu-l dacă are Poli jucători de 4-3-3, Dembroschi a continuat: „Au, însă trebuie omogenitate, să fie conştientizaţi, să simtă acest sistem odată fiind în teren, să fie compatibili cu zonele şi în relaţiile de joc, pentru că unul poate avea viteză superioară, altul tehnică, unul explozie, altul mai lent. Sunt multe aspecte care concură la omogenitate. Însă cu insistenţă, cu disciplină tactică, se poate ajunge ca un asemenea sistem să funcţioneze bine, să se creeze un nucleu care poate funcţiona astfel. Iar pînă la urmă poate funcţiona mai bine şi se poate modifica, şi îşi fac apariţia şi jucători care fac în plus şi se reuşesc transformări în joc”.

Schimbarea sistemului de joc a venit şi pe fondul despărţirii de alţi 2 titulari, jucători de bandă, plecaţi la doar un tur după un exod masiv. Cu cît poate scădea potenţialul echipei prin pierderea lor? „Nu cred că este atît de important. Sigur, contează, dar nu puteai să-i ţii în condiţiile actuale, şi în această situaţie trebuie să te menţii pe linia revenirii în prima ligă, iar ei trebuie înlocuiţi cu jucători de perspectivă. Durează omogenizarea echipei, nu se poate face de pe o zi pe alta, dar din ce observ la echipa mare, la echipa a doua, la Centrul de copii şi juniori, se lucrează foarte bine la toate echipele. Cred că în acest moment principalul lucru este să luăm licenţa, pentru a funcţiona în continuare”.

Trecînd de la angrenaj în ansamblul său la anumite piese, unde îl vedeaţi pe Goga acţionînd cel mai bine în vechile formule? „Goga se dovedeşte şi el un jucător semipolivalent, jucînd fie vîrf, fie în spatele lor, şi lateral – poate interpreta pe diverse posturi. Cruyff de exemplu juca grozav pe partea stîngă, făcea tot felul de faze, înscria goluri, dar era izolat prin faptul că era pe bandă. Ori la mijloc de exemplu, nu poţi să-l ţii pe un asemenea jucător în zona centrală, căci are spaţiu mare de acţiune. Pe Goga, dacă aş fi fost antrenorul echipei, l-aş fi utilizat la mijlocul zonei mediane, dar depinde şi de alte aspecte. El este un bun pasator, şi finalizator, îl duce mintea, are inteligenţă fotbalistică, dar îi vine mai greu cu recuperarea, ori cel puţin să faci pressing în ziua de azi. Acum nu mai ţine, căci vin vîrfuri cu mare determinare, bătăioase. Cei care au o ştiinţă a jocului fac totuşi diferenţa prin inteligenţă, clarviziune, cap limpede, să vezi terenul, mişcarea fără minge a coechipierilor…”

Întrebarea este dacă mai poate fi Goga la fel de motivat şi la ora actuală, văzînd că toţi foştii titulari din jurul său au plecat spre zări mai luminoase… „Te resemnezi şi te acomodezi cu noul nivel, iar la un moment dat te obişnuieşti şi trebuie să dai randament, indiferent de circumstanţe. Cred că este vorba şi de o problemă psihologică, iar modul cum pot să-i insufle anumite lucruri antrenorul şi conducătorii poate conta. Depinde însă în cele din urmă de caracterul omului, să nu te pierzi, cazi şi te ridici. Dar după cum l-am văzut însă în teren, unde nu tot timpul era în toane bune, lasă senzaţia că poate fi delăsător. Cîteva jocuri bune, apoi, poate pe fond de scăderi la capitolul moral, cade şi fizic, şi are o altă perioadă, aşa că este o chestie de antrenorat”.

Este influenţat psihicul echipei de incertitudinea actuală, cu licenţierea? „Dacă ar fi rămas toţi jucătorii titulari valoroşi, poate ar fi fost, dar ţinînd cont că e vorba de tineri dornici de afirmare, normal ar fi ca ei doar să joace, să se implice, să dorească se se afirme, să prindă echipa sau măcar între primii 18, şi finalmente să se ridice – să ajungă cu Poli la un nivel superior sau să ajungă în altă parte, făcîndu-se remarcaţi. Cel puţin aşa ar trebui să gîndească… Să conteze pentru ei numai cum să joace cît mai bine, şi să plece mai departe. În viaţă cazi dar te ridici. Depinde însă de la caz la caz, în funcţie de mentalitatea, caracterul, seriozitatea, ambiţia fiecăruia. Pentru a fi un jucător mare, trebuie să le ai cam pe toate, dar măcar să ajungi de nivelul Diviziei A, ceea ce este totuşi o performanţă şi aceasta. Şi la liga a doua este o performanţă, însă nivelul pînă la care poate tinde fiecare depinde la urma urmei de calităţile fiecăruia”.

Un implant în vară care s-a evidenţiat este tînărul fundaş central Florin Ilie, devenit titular în toamnă, în baza regulii cu 2 jucători sub 21 de ani în teren, şi care – iată! – zboară de la o convocare la alta. Însă după ce a evoluat în doar două jocuri ca titular, plus cu 35 de minute ca rezervă la Marbella, de acolo zburînd constant: Timişoara, Dubai, Timişoara, iar la lot, la Ploieşti cu Cehia. Este în regulă această semidiscontinuitate într-un program precompetiţional pentru un tînăr de 19 ani? „Cu cît eşti angrenat în mai multe competiţii, cu atît mai bine, bineînţeles – cu condiţia să se aibă grijă cum se cuvine de jucătorul tînăr, la club şi la selecţionată. Trebuie să te îngrijeşti 100% de propria persoană, să vrei, să ai ambiţie, şi astfel sigur că se poate ajunge mai repede la un nivel superior. Ilie este un jucător cu calităţi frumoase, şi chiar dacă mai are scăderi ori fluctuaţii de formă sportivă, are de-a face mai degrabă cu vîrsta sa, la 19 ani, încă în maturizare. Dar dacă vrem să scoatem un jucător de certă valoare, este evident că trebuie avut grijă cu mare atenţie, la aceste solicitări. Dacă eşti un caracter puternic, te înalţi, dar şi jucători foarte valoroşi i-am văzut cum au dispărut, pentru că nu ştiau cum să gestioneze cariera. În privinţa drumurilor sale, într-adevăr, nu-i aşa de comod, dar se poate. Pe vremea noastră, ce-i drept, nu erau atîtea solicitări, se mergea într-un turneu la munte, apoi în străinătate, cu cîteva jocuri, iar cu 1-2 săptămîni înaintea restartului aveam grijă pentru a fi proaspeţi de joc. Acum văd că nu prea se mai merge la munte, se merge după alte criterii, mai moderne, nu ştiu şi dacă mai bune. Dar în orice caz un cantonament la munte nu strică…”

Să interpretăm că avem o criză de portari la Poli, prin faptul că primele două opţiuni sunt goal-keeperi aduşi în ultimul an, din fotbalul străin, Lepmets şi Kirev? „Este o problemă comparativ cu alte generaţii, unele de excepţie, ori acum avem ceva portari bunişori şi am avut dar i-am pierdut… Cred însă că avem unii tineri de perspectivă, doar de aceea avem Centrul!”

Şi ne-am luat rămas bun destăinuindu-ne că nu a uitat de un alt club timişorean, tot cu mari probleme: „Cred că vrea să  joace doar cu copii şi juniori. Ne întîlnim cîndva săptămîna viitoare, să depănăm amintiri”, referirea fiind la FC Auto şi preşdintele clubului din Freidorf, inginerul Radivoi Miatov.

 

 

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 2, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Emeric Dembroschi:”Tinerii trebuie să se gîndească doar la joc”

  1. un tip oarecare spune:

    Oameni buni,stiu ca nu are legatura cu meciul,dar in mod public vreau sa transmit sentimentul famiilor copiilor de la Poli 2……fata de antrenorul Adrian Stoicov,care poate o fi fost vreun mare jucator(desi ma indoiesc)…dar ca si antrenor este praf si pulbere,mananca viata acestor copii si isi bate joc de ei….deci daca tot se poarta si este la moda….o spun si eu …D-LE STOICOV,TOTI PARINTII SI COPII DE LA POLI 2 TE REGULEAZA…..nu te mai suportam,ne-am saturat de tine si toti copii unanim afirma ca esti cel mai prastie ca antrenor….preia copii de 7-8 ani poate acolo esti bun…aici nu esti capabil.

  2. pascal spune:

    Nu Stoicov este vinovat de ceea ce se intampla la echipa! Vinovat este acest chivorchian, un malefic care si-a gasit si un acolit pe masura- artmon-bolnav psihic. Si apropos de „regulat”…ia-o in mana poate te mai racoresti putin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ 7 = noua

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: