Gînduri lîngă un stadion gol

Ovidiu Forai a adăugat ”Gânduri lîngă un stadion gol” editorialelor din rubrica ÎN FORȚĂ, pe care o semnează în susul coloanei din dreapta a primei pagini. Pe lîngă știrile curente, printre alte numeroase rubrici fixe accesibile din prima pagină ar fi de exemplu FOTO OBIECTIV, ZOOM IN, Programul competițional sau INTERVIU. În continuare, gîndurile lui Ovidiu…

Am trecut zilele trecute pe lângă stadionul UMT și am simțit un mic junghi în coaste. Bine, e o metaforă nu prea bine aleasă… Am simțit o frustrare, mai bine zis, gândindu-mă la echipa care a încântat atâtea generații de druckeri, vreme de zeci de ani, pentru a sfârși la index, jertfită pe birourile capitalismului de tranziție. Mi-am amintit și de CFR, altă echipă timișoreană care a făcut cândva furori și care acum evoluează în diviziile inferioare. Se răsucesc în mormânt ”Csikili” Reuter și Iosif Kovacs, văzând unde a ajuns echipa care odinioară ocupa locul 2 în prima ligă și juca finala Cupei României cu UTA lui Petchovschi ! Bineînțeles, gândul mi-a zburat apoi la Poli, ”cea din B”, care respiră artificial cu ajutorul Politehnicii și al Municipalității. După aceea nu m-am mai gândit la nimic.

Azi, Timișoara nu înseamnă aproape nimic pe harta fotbalistică a țării, după ce, cu numai câțiva ani în urmă, se bătea la campionat și disputa două finale de Cupă. Din păcate, fostul patron al clubului se alătură unui șir de personaje, mai mult sau mai puțin aventuriere, care și-au făcut imagine la Timișoara și au plecat apoi lăsând găuri largi și adânci. Municipalitatea are partea ei mare de vină. I-a pus pe tavă fostului patron condiții la care alte grupări doar visau, l-a lăsat să facă ce vrea și a răbdat cu tenacitate o grămadă de derapaje ale sus-numitului, care meritau ferme puneri la punct și nu numai atât. Când s-a tras linia, n-a mai rămas nimic. Zeci de jucători pe care s-au dat bani grămadă, evaporați la Steaua și Dinamo, plus – de fapt minus! – nici un trofeu. Istoria consemnează doar învingătorii.

Unde vreau să ajung? La faptul că, în opinia mea, asocierile cu instituțiile de stat, în genere, nu sunt sănătoase, cel puțin în fotbal. (În genere nu înseamnă 100%, a se reține!). Asocierile cu instituții de stat înseamnă, invariabil, afaceri cu statul. Mai mult, afaceri preferențiale cu statul, pentru că aceeși firmă-acționar lucrează cu aceeași instituție-mecena. Cu excepția unei transparențe extreme (dar unde ați văzut în fotbal transparență extremă?) și a unui control foarte riguros, aceste asocieri sunt suspectate invariabil de treburi necurate, mai ales dacă rezultatele nu sunt cele scontate. E o struțo-cămilă în care toți decid câte puțin, dar nimeni nu e responsabil dacă șandramaua de dărâmă. A se vedea cazul Poli.

Actuala Poli e o asociere între trei instituții (Municipalitate, CJT și Politehnică), toate pline de bune intenții. Rămâne de văzut cât de solid e sacul acestora în varianta promovării, atunci când lotul va trebui drastic primenit, pentru a nu se ajunge în situația UMT-ului de mai an… Revenind la echipa de la Gara mică, cum ne plăcea să o numim, aceasta a fost dusă la faliment cu bani exclusiv privați. Deci, se poate și așa, nu? Un investitor care nu se pricepe la fotbal îmbracă o haină prea largă pentru el și, când își dă seama, o leapădă.

Peste 20-25 ani, puțini își vor mai aminti de frumoasele duminici de altădată, când mergeam la stadionul de lângă Pădurea Verde să vedem fotbal și să chibițăm apoi la doi mici și-o bere…

Acest articol a fost publicat în Fotbal și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Gînduri lîngă un stadion gol

  1. ctm spune:

    Sa speram ca vom vedea un fotbal cat mai bun la stadionul de langa Padurea Verde, si aici ma refer la stadionul Electrica (ca UMT e deja istorie, care din pacate nu se va mai repeta).

    Dar din nou depinde de autoritati, si aici nu ma refer la finantarea echipe Ripensia (in aceasi situatie de altfel si CFR) si la bani acordati pentru refacearea stadionelor, care de ani de zile nu au mai vazut investitii (si e mare pacat de niste stadioane de traditie).
    Speranta este la stadionul CFR, de cand cu asocierea cu echipa de rugby, la fel ar trebui si la Stadionul Electrica unde, doar aruncand o privire peste harta, se poate observa ca s-ar putea amenaja 1-2 miniterenuri (in fata si in spatele celor doua camine; terenuri foarte buna grupelor de copii), o parcare foarte necesara zonei si chiar inca un teren de antrenament de dimensiuni normale (pe terenul dintre spital si statia meteo) … deci se poate, numa sa se vrea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


− 9 = zero

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: