În bătaia vântului: Ripensia – ASU Politehnica Timişoara 1-1 (1-1)

În ceva mai mare nevoie de puncte, roș-galbenii l-au smuls astăzi pe primul la a treia încercare în meciurile jucate acasă în Liga 2 cu concitadinii alb-violeți de pe ”Știința”, prin a-i egala dintr-o lovitură de la 11 metri îndelung contestată. N-a fost așadar frumos, dar aidoma unui crâmpei cât se poate de realist din zbaterile fotbalului local întru a rezista vicisitudinilor la care e supus sportul de pe Bega. Și s-a jucat măcar pe soare… Ripensia Timişoara – ASU Politehnica Timişoara 1-1 (1-1).

Da, soarele a mai încălzit inimile celor prezenți, înflăcărate și de acea speranță care moare întotdeauna ultima. Căci în rest, evidențele sunt clare.

În urmă cu două sezoane, primă ediție în care ambele grupări au rulat în Liga 2, bătăile de cap legate de retrogradare au fost ca și inexistente, un îndepărtat vuiet ca și imperceptibil. În sezonul trecut, vuietul s-a amplificat întrucâtva, iar un oarecare grad de alertă s-a menținut la un nivel ce nu putea fi ignorat, anihilat fiind abia spre rundele finale. În sezonul în curs, în ciuda ieșirii din peisaj a unei secund divizionare, o ecuație rezolvată în privința retrogradării, periculozitatea este sporită prin prisma comprimării numărului de puncte pe care se înghesuie un număr nespus de mare de echipe căutând să scape de două locuri de retrogradare, printre care și cele timișorene.

Astfel le-a găsit antepenultima etapă a turului, în jumătatea secundă a clasamentului la ora primului duel direct local în actuala ediție a Ligii 2, gazda Ripensia chiar deasupra liniei de demarcație. Nevoia de puncte, apăsătoare. Iar restul circumstanțelor doar a completat tabloul posomorât și auster.

Această îngrămădită arenă a ”Electricii”, un eșantion fidel al reducerii pe an ce trece a fotbalului timișorean la tot mai puțin. Parcă pliată cât să nu încurce prea mult între o îngustă stradă, un cămin dezafectat, propria-i a doua suprafață de joc, un fost stadion ras de pe harta sportului și o zonă clădită spre colțul arterelor unde au erupt alte disensiuni. Unica parte bună, că pe ”Electrica” de fapt nu se vede în aceeași măsură, precum pe mult mai încăpătorul ”Dan Păltinișanu”, cât de mult s-a subțiat asistența pe Bega până și la asemenea meciuri. Derby-urile celor două din sezonul trecut s-au jucat pe mai marele oval, iar replierea Ripensiei în Fabric sugerează ceva din nevoia de moment raportată la o redută, la un bastion defensiv, ca sprijin la greu, de ieșire la lumină și din impas. Aproape că nu s-ar putea altfel…

O redută cu un gard de sârmă altfel indispensabil în spatele porții amplasate spre strada Lorena, stopând mai numeroasele baloane șutate puțin prea mult peste transversală pentru a nu ajunge în ”curtea” vecină, dar care gard este și strâmb, stând parcă să cadă, și nevopsit, și diform, și cu găuri, un ghimpe în ochi. O redută cu niște trepte pe post de tribună a doua care împung la fel de mult privirea, o redută cu un gard împrejmuitor al terenului pe lungimea adăpostind și tribuna I căreia i-ar găsi un mai bun înlocuitor și o grupare sătească.

Mai adăugați ziua și ora programării meciului, miercuri de la 14 ceasuri, și aveți o ambianță ceva mai completă a cadrului de desfășurare al derby-ului Timișoarei în Liga 2. Nu degeaba duelul direct al sezonului de toamnă pe malurile Begăi s-a derulat pe data de 13. Aducând cu sine mult, mult vânt, ceea ce a pus capacul, zgâlțâind sub clocotul punctului de fierbere al încercatului fotbal din capitala Banatului. Întrebând retoric ce-a făcut într-atât de rău acestui oraș, să fie nevoit să se refugieze prin cotloane periferice?   

Un colț de Fabric încărcat și mustind de veche tradiție fotbalistică, pe locuri rezonând în timp la pașii unor ilustre vizitatoare, dar totuși oglindă spartă a realităților actuale, neputând camufla nevoia de altceva, acel altceva care nu echivalează cu traiul din amintiri. 

S-au strâns astăzi pe ”Electrica”, fie și într-o miercuri 13 de la ora 14, binișor peste 700 de suflete, umplând tribuna I până la refuz, pe jumătate și pe cea de-a doua, cu 300 și ceva de ultras viola, recital caracteristic, încurajându-și ”violeții” până la final și reamintind încă din minutul 5 ceva… Litere de-o șchioapă pe-un lung banner, PELUZA SUD 1995 TIMIŞOARA.

Sute de suflete cărora parcă le-a răsucit cineva cuțitul în rană, condiții de derby nici ca-n anii 80. N-are Ripensia nici cea mai mică vină, deși club organizator, biată pribeagă în căutarea zăpezilor de altădată, are în schimb Timișoara să-și plece rușinată bărbia în piept. Sau mai exact toți cei de care a depins, mai mult sau mai puțin, ca standardele infrastructurii sportive a municipiului să nu fie nici pe departe pe măsura celui mai mare oraș din vestul României. Bătând actualmente toba cu mall-uri și turnuri de beton și sticlă, o utopie cu praf în ochi pentru săraci cu duhul ușor impresionabili, bătând toba cu ”creștere economică” și ”dezvoltare în forță”, o adiere cauciucată cu particule în nări pentru zeloși confundând abstractul cu calitatea reală a vieții, dar greșind de fapt sistematic și capital pe adresa unei inimi vii a localității de pe Bega, fotbalul ca parte a sportului.

Și-atunci să ne mai mirăm, la toate cele cu care se confruntă fotbalul timișorean în inegale dueluri pe scena Ligii 2 dar și în deranjante contraste loco, că și prestațiile etalate au fost scrâșnite, șuierând printre dinți nevoia de puncte!? Deloc. A fost un fotbal bătut de vânt, într-un oraș în care sportul e parcă bătut de soartă, câtă vreme va rezista până ce nu va mai fi bătut de soartă.

Bătut de vânt a fost și urât, dar nu s-a lăsat plecat la pământ, cele două ținându-se parcă una de alta dar și una pe alta, cu pumnii strânși pe sârma ghimpată în boltă peste decenii din însângeratul decembrie 1989 pe noile tricouri ”violet” ale ”oaspeților”, semn că unii mai pot lua încă poziție într-o societate tot mai imersată în nepăsare. RESPECT 89 și tricolorul găurit, mesaje puternice de pe aceleași tricouri, un ascendent moral care te poate purta departe, chiar și împotriva vântului. 

Iar ASU Politehnica și reușea deschiderea scorului împotriva vântului, Ripensia egalând-o cât nu i-ar fi fost deja prea târziu, într-un alt exercițiu de revenire din urmă, la țanc și taman înaintea pauzei, cu tot corul de proteste, din partea vizitatorilor și din galeria de la tribuna a II-a. Arbitrii și-au făcut numărul cât să completeze austeritatea fotbalului timișorean al mileniului 3 într-un peisaj post-industrial, ceva de pomină!, iar punctele au ajuns să fie împărțite, premieră în Liga 2 între cele două grupări de pe Bega.

Care va să zică Timișoara a pierdut unul, pe cel de-al treilea… Nu mare folos cel câștigat de fiecare în parte, și totuși, mai mult decât nimic. Încă unul, pe când viitoarele oponente de sâmbătă ale celor de pe Bega, reșițeana lui Dorinel Munteanu în Valea Domanului pentru Electrica, și Sportul Snagov pe ”Știința” pentru ASU Politehnica, nu s-au ales astăzi cu nimic, învinse la limită și dârdâind pe două dintre ultimele 3 locuri de retrogradare încă ocupate. Context al proximelor dispute din weekend în lumina cărora timișorenele au cucerit astăzi un punct mai prețios decât pare. 

Cu multă dorință și trudă, cu ceva mai puțină iscusință. 

Benga a apelat cu ocazia primei sale deplasări ca antrenor principal al unei echipe din Liga 2 la noutățile la start Contra, Coadă și Vidrăsan, titularizați comparativ cu meciul de sâmbătă în timp ce Murariu, Scutaru și Schieb le-au lăsat locul, iar Pelici tot atâtea modificări a efectuat în 11-le gazdelor, reintrând Lungu, Burdeț și Chera, pe când Popa, Călin și Fotescu au spus pas, primul şut pe poartă fiind expediat în minutul 10 din lovitură liberă de la 35 de metri, executată puternic de Neagu puţin peste transversală. 

Au urmat patru lovituri de la colţul terenului, fără ca poliștii să fructifice vreuna. După alte 10 minute, şi Burdeț șuta din 18 metri puţin peste transversală. Din nou a șutat de la distanţă și Popovici, pe jos, aproape de bara din dreapta, de la 22 de metri, balonul fiind respins cu palma de Contra.

În replică, nici mai mult, nici mai puțin, oaspeţii au deschis scorul în minutul 28, când juniorul Popescu i-a pasat lui Axente pe flancul drept, ex-prim-divizionarul sprintând glonţ spre poartă, într-o cursă de circa 35 de metri, și intrând în careu, de unde, de la 13 metri, a şutat la colţul scurt, învingându-l pe portarul Dobre.

Și putea fi chiar 0-2 în minutul 34, când Ignea a irosit de la 14 metri o imensă ocazie, şutând peste transversală. Efectul bumerangului, în nici 10 minute.

Cu tot cu o fază de râsul lumii, în minutul 41. De fapt, cea mai controversată a meciului, deși centralul Florin Marcu era foarte aproape de Mera şi Voinea, care s-au hărțuit la marginea careului de 16 metri, perpendicular pe buturi, ambii căzând la pământ. Mera s-a ridicat ca un resort, în schimb Voinea a acuzat o lovitură ”surdă” pentru Marcu. Chemat la margine de rezerva sa Dragoş Lunca, după nu mai puțin de 43 de secunde, semnalându-i că Mera l-a lovit pe Voinea în careu. Rezerva a zis, centralul a dispus, iar după multe proteste, arbitrul a întors faza ca pe Criș, acordând lovitură de la 11 metri. Ați văzut? Centralul furat de peisajul post-industrial cu garduri de sârmă precum pișatul boului, cămine de tristă amintire și-o vagă poluare din preajmă deasupra tuturora. Claudiu Apro l-a învins pe Contra cu un şut pe jos în dreapta tânărului, care a ghicit colţul, ratând însă respingerea balonului. Căpitanul egala, 1-1, după ce celălalt căpitan, Mera, primea cartonaşul galben.

După pauză, tot arbitrul de rezervă și-a intrat mai ferm în rol, urmare a aceleiași faze cu cântec din minutul 41. Când, odată ce gazda Ripensia a obținut lovitura de la 11 metri, ceva s-a întâmplat la marginea terenului. Iar Dragoş Lunca din Cluj a insistat ca duoul în vizor să fie trimis după gard, întrucât s-ar fi aruncat cu o sticlă de plastic cu apă, oamenii de ordine supunându-se și trimițându-i în direcția indicată. Era vorba despre un tânăr în scaunul cu rotile, în prezenţa unui însoţitor, fan al lui ASU Politehnica prezent la toate meciurile violeților. 

Alb-violeți la care intra Vasile în locul lui Vidrăsan, o așezare a jocului cu vântul în spate, în căutarea preluării conducerii și pentru a doua oară. Iar tot Benga avea să mute din nou și tot cu predilecție ofensivă, Zabun în cadru, la care, după ce Stoi a fost iertat în minutul 62, scăpând numai cu cartonaş galben la un fault tare din spate comis asupra lui Bogdan Vasile la centrul terenului, a reacționat și Pelici, Tudorache în locul celui sancționat.

În minutul 72, Cherecheş a trimis o ”torpilă” de la 40 metri din lovitură liberă puţin peste transversală, iar Pelici l-a introdus și pe Fotescu, în locul lui Popovici, pericolul ivindu-se tot la poarta gazdelor, în minutul 78. Pe contraatac, Ignea a scăpat pe stânga, singur spre poartă, intrând în careu şi șutând de la 15 metri, dar slab, la care Toma a respins mingea ajunsă la Zabun. A expediat-o spre gol dar portarul Dobre a prins-o cu toate că era căzut la pământ, la 7-8 metri de poartă. Mare noroc… Iar Pelici plusa, apelând la Adrian Zaluschi, în sfârșit revenit după amar de luni.

Iar în minutul 86 tocmai Zaluschi l-a văzut complet liber pe stânga pe Apro, care s-a lansat nestingherit spre poartă, intrând în careu din lateral dar fiind excelent blocat de tânărul portar Mario Contra, care şi-a salvat echipa de la gol şi poate înfrângere.

Se repeta oarecum finalul de meci al Ripensiei de la Dunăre, 3-3 la AFC Turris-Oltul, roșu-galbenii trecând pe lângă victorie și fiind apoi la un pas de a pierde… 

Căci în minutul 89 poliștii se puteau întoarce pe ”Știința” cu toate cele trei puncte, doar că lovitura de cap a lui Mera de la 12 metri n-a nimerit ţinta, mingea trecând razant cu vinclul porţii la o centrare ca la carte de la circa 25 de metri lateral dreapta executată de Cherecheş.

Se arătau de la margine trei minute de prelungiri și treceau vreo patru, punct final unui joc în bătaia vântului, dar nu oricum, ci și cu o eliminare. În cel de-al doilea minut de prelungiri, când Călin Toma a primit al doilea cartonaş galben pentru un fault aproape de centrul terenului, roșu din partea arbitrului din Oradea care a nemulţumit ambele tabere prin unele decizii ciudate.

Și-astfel au rămas timișorenele nedespărțite de vânt tot la două puncte diferență, ASU într-un trio cu câte 21 de puncte la mijlocul clasamentului, Ripensia într-un careu cu câte 19, deplasându-se de pe o treaptă de retrogradare la nou-promovata imediat următoare din Valea Domanului, la 3 puncte în urma sa. Încă un duel bănățean și mai încordat. 

*

Ripensia: 1. Ştefan Dobre – 2. Adrian Caius Lungu, 5. Andrei Simeon Tînc, 6. Claudiu Apro (cpt.), 19. Călin Toma – 4. Alin Radu Burdeţ, 8. Cătălin Alexandru Neagu (min. 80, 10. Adrian Zaluschi) – 14. Alexandru Popovici (min. 75, 95. Marius Fotescu), 22. Pius Gabriel Stoi (min. 62, 24. Marian Vlad Tudorache), 23. Vlad Antonio Chera – 9. Nicolae Albert Voinea.

Antrenori: Alexandru Pelici (principal), Călin Mada şi Iulian Muntean (secunzi).

Pe bancă: 12. Haralambie Mociu – 7. Adrian Popa, 17. Marius Staicu, 18. Tudor Dorin Călin.

ASU Politehnica: 23. Mario Contra – 3. Călin Jurj, 14. Ioan Mera, 19. Ionuţ Coadă, 20. Alexandru Cherecheş – 6. Cristian Dros, 4. Raul Vidrăsan (min. 46, 8. Bogdan Vasile) – 25. Călin Popescu, 24. Alin Ignea, 10. Adrian Ungureanu (min. 61, 18. Artiom Zabun) – 9. Mircea Axente.

Antrenori: Octavian Benga și Antonio Foale.

Pe bancă: 1. Rareş Murariu – 11. Fabio Trip, 22. Radu Motreanu, 27. Răzvan Piţigoi.

Au arbitrat: Florin Mihai Marcu (Oradea) – Petrică Ionuţ Cîmpeanu (Cluj-Napoca) şi Marius Bălan (Dej). Arbitru de rezervă: Dragoş Nicolae Lunca (Cluj-Napoca). Observator de arbitri, Iulian Spătaru (Timişoara); delegat de joc: Viorel Lolea (Reşiţa).

Rezultatele etapei a XVII-a în Liga 2, programul rundei viitoare și clasamentul, pe coloana dreaptă.

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 2 și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


7 − cinci =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: