În Liga 1 se strigă după meci pentru apă caldă la duș dar se și strânge tare din dinți: ACS Poli, prețios 0-0

Este iarăși trecut de ora 23, precum exact cu o săptămână înainte tot pe ”Dan Păltinișanu”, și antrenorul Ionuț Popa aproape că și-ar smulge părul din cap, agonizând pe bună dreptate în conferința de presă pe acuta temă a programării de care au parte timișorenii în Liga 1 în aceste zile, sâmbătă la Iași, acum acasă, într-o seară de marți, și vineri la Drobeta Turnu Severin, adică din 3 în 3 zile, cu tot cu deplasări.

Însă chiar și așa, deși întinși la maxim și fără destui componenți, printre care și titulari, mai ales accidentați dar și suspendați, bănățenii au izbutit s-o scoată la capăt, în pofida evidentei oboseli, smulgând un punct cât o victorie. Iar în circumstanțele de care au avut parte, iată cum un 0-0 poate reprezenta un rezultat chiar mare.

Sebastian Mailat contra Dan Popescu, ex-ACS Poli / foto Gabriel Brezeanu

Sebastian Mailat contra Dan Popescu, ex-ACS Poli / foto Gabriel Brezeanu

Deja finalistă în Cupa Ligii dar fără a fi primit respectivii bani cuveniți pentru calificare de la Liga Păcii și Farsei, ACS Poli a reușit să facă pași în față și în celelalte două competiții interne, acasă în seri consecutive de marți de la ora 20,30, grație unor scoruri albe, 0-0.

În primul, de săptămâna trecută, s-a tras până la ora 23 și 23 de minute pentru departajare prin 7 serii de lovituri de la 11 metri, după cele 30 de minute de prelungiri adăugate celor 90 regulamentare, iar timișorenii au izbândit, eliminând deținătoarea trofeului și intrând într-o altă semifinală.

În cel de-al doilea draw, de marți seară, înapoi în campionat, a fost însă cu mult mai greu, deși în limita celor 90 de minute. Căci între timp se mai acumulase și kilometrajul deplasării din urmă cu 3 zile la Iași, iar oboseala prelungirilor cu CFR îi ajunsese din urmă pe Croitoru&Co., așa cum anticipam după duelul eliminatoriu cu clujenii, tocmai când elevilor lui Popa le ardea buza mai tare: contra Concordiei.

În încleștarea care pe care a suferindelor la egalitate de puncte, agățate pe poziția de baraj respectiv prima de retrogradare, în cazul ilfovenilor. Iar la atâta încărcătură psihologică, cu toată teama de picaj, nici n-avea cum să rezulte altceva decât o luptă oarbă.

Dusă de gazde fără destui componenți și deja într-o stare de sfârșeală, dar ca și câștigată în ciuda acestui 0-0. Și ca și pierdută de oaspeții din Chiajna, luând în calcul aceleași aspecte determinante.

Dintre care cel mai elocvent, apăsat subliniat din nou de Popa la final, rămâne cel al programărilor. Dar și explicat de tehnician pe îndelete, tocmai pentru a înțelege toți nuanțele cât se poate de clare, căci unii păreau a da rateuri de deducție. Exasperat, antrenorul a relevat pe bună dreptate că problema timișorenilor nu constă în faptul că sunt în paralel pe 3 fronturi, aceea nefiind o problemă ci un motiv de mare satisfacție și mândrie pentru respectarea în totalitate a competițiilor interne. Problema este indusă strict de această belicoasă programare trasată bănățenilor de LPF și parteneri, sâmbătă la Iași, marți la Timișoara, vineri la Drobeta Turnu Severin.

Și descurcă-te cum poți… Iar noi am mai completa, pentru evidențierea și mai limpede a contrastelor, că ilfovenii cu Alexa suspendat de pe bancă navighează tot în aceste zile conform programului vineri la Chiajna, marți la Timișoara, luni la Chiajna. Sună mult, mult mai respirabil. Acel ceva de care avea nevoie și ACS Poli, pe numele său normalitate.

Însă iată că penalizații cu 14 puncte au scos unul ca și de aur chiar și în austeritatea anormalității, chit că a însemnat ca pentru prima oară în întregul sezon 2016-2017 al Ligii 1 să nu marcheze pentru două meciuri la rând. Se mai întâmplase de 9 ori în actualul campionat să nu înscrie într-un joc, trei fiind acasă, în tur cu FC Botoșani, FCSB și ASA, însă niciodată în două succesive.

La cât de prinși sunt însă în menghina programărilor Ligii Păcii și Farsei, căci despre o farsă este vorba în cazul îndesării pe gât a acestor 3 apariții în campionat de sâmbătă de la ora 18 și până vineri la ora 17,30, chiar că tare puțin mai contează pe moment absența golului.

De care, paradoxal, timișorenii chiar au ajuns să fie aproape pe final de meci, găsind de undeva, cumva, alte noi resurse, precum contra clujenilor. Concordia își poate roade unghiile că n-a profitat de oboseala finaliștilor și semifinaliștilor, dar n-are rost să și le roadă până la carne și sânge deoarece nu prea merita mai mult din acest draw alb, la modul cum și-a etalat partitura. Un șablon al slăbiciunii generale din Liga 1, manifestată și de faptul că ambele partide de marți seară, dintre locurile 14 și 11 respectiv 12 și 13 s-au încheiat 0-0. Sub spectrul fricii de a pierde acel punct poate cândva salvator, la decontul final.

Iar frica a fost indusă de împărțeala unui sistem competițional la fel de belicos și discutabil, conceput de aceeași Ligă a Păcii și Farsei, smulgând din zestrea echipelor și aruncându-le aproape la egalitate de puncte în cazanul clocotit. Zbateți-vă acolo, vreo 14 etape. Mai puteți?  

Iar uneori trebuie să strângă din dinți fie și în condițiile de aseară de pe ”Dan Păltinișanu”, unde apa caldă a fost fierbinte dar a lipsit cu desăvârșire. Adică a fost nevoie de strigătul de luptă dinspre vestiarul Concordiei, după meci, noi vrem pământ!, ca recele să devină în cele din urmă cald. A venit, a venit!

Cam tot pe-atunci se auzeau din păcate și alte strigăte. Jos, la gardul din spatele băncii timișorene, lângă gura tunelului, un ins în albastrul Concordiei îl spurca la nesfârșit prin ochiurile plasei pe un bătrân timișorean care probabil îl ațâțase. Și urla, și urla, și dădea cu o sticlă de plastic în gard, în dreptul spectatorului, pe care îl făcea în toate felurile. Doar gardul îi despărțea, însă nu și puținii gură-cască. Nici bătrânul nu s-a lăsat iar cearta a continuat printr-un interstițiu al tunelului, din care răzbătea toată gama procedeelor lingvistice exersate probabil în Ilfov.

Sus, pe coronament, altă gâlceavă. Oameni care explicau Poliției că de ani de zile ies din arenă pe aceeași poartă și că ar avea acum de ocolit până hăt departe, erau siderați cum de se închisese calea de acces din imediata apropiere a clădirii vestiarelor, în stânga acestora. Și parlamentări, și replici, și ține-te bine…

Toate în jurul unui 0-0 fotbalistic scurs cu tot cu conferința de presă la fel de binișor după ora 23.

Dar ce-ar fi fost ca, în tot acest scenariu de Hitchcock bine jucat de timișoreni, Popa să nu fi pomenit doar laudativ de Sebastian Mailat, cu speranța de a-l vedea ca un membru de bază al efectivului, ci să fi avut de elogiat chiar un gol al tânărului!? Ar fi fost lovitura loviturilor, care, ce-i drept, ar fi fost și nemeritată în contextul strict al jocului practicat de cele două. Remiza prefigurată de Sporttim în avancronică a fost cea echitabilă.

Adică dacă ai bătut aici pe FC Voluntari în sezonul regulat și în play-out cu același 1-0, atunci și remizezi cu Concordia aici în sezonul regulat și în zona 7-14: 1-1 în 4 martie, 0-0 în 4 aprilie. Stătea scris din start pe el zero-zero. Era maximul ce-l putea smulge ACS Poli în condițiile date.

Și totuși, cel mai sprințar și neobosit dintre ”violeți”, și logic asta, Mailat, era s-o facă lată pentru Alexa. Șut tare și pe jos, deviat puțin pe lângă bară, fără ca arbitrul bucureștean, slab și el, să vadă amănuntul. N-a acordat corner. Era minutul 87…

Mailat mai intrase încă din prima etapă, în deplasarea la Dinamo, apoi și în cea de-a doua ieșire, la campioana Astra, ulterior și-acasă împotriva Craiovei și a lui CFR Cluj, la Voluntari și cu FCSB, ba chiar și la 0-0 în ceea ce avea să devină victoria cu 1-0 contra actualului lider FC Viitorul. Dar a făcut-o de fiecare dată ca rezervă, cel mai devreme începând din minutul 61, în acel 1-1 cu alb-vișiniii de sub Feleac. Și-a mai intrat și mai apoi. La 0-0 la Chiajna, după care ACS Poli se desprindea subit pe final la 0-2. Apoi și cu Dinamo, la Pandurii, la Craiova și la FCSB.

Dar iată că Ionuț Popa i-a oferit și titularizarea în Liga 1 2016/7, pe când avea acută nevoie și de ceva picioare mai odihnite și fragede, de sânge proaspăt. Mailat, unul dintre cei 6 noi titulari față de deplasarea de sâmbătă la Iași.

Altă șansă Popa n-avea la start, și a exploatat-o, așa cum le exploata apoi și pe parcurs, din peticeli. Bocșan i s-a accidentat rapid după pauză și l-a înlocuit cu Străuț, care și-a preluat poziția sa de fundaș dreapta, reprofilându-l pe Scutaru în apele sale, de pe dreapta, unde începea chinuit și tracasat de albii ilfoveni. Poparadu i s-a accidentat peste alte 10 minute și a apelat la încă un fundaș de bandă, Neagu, pe stânga, reprofilându-l și pe Novak, tocmai la mijloc. Însă obosita orchestră tot a mai funcționat. Până când, în așteptarea apei calde, abia mai putea gâfâi din șezut în vestiar, după cum remarca îngrijorat Popa la descinderea în sala media. Unde a ajuns târziu, oblojindu-și mai întâi trupele, absolut de înțeles în acest caz…

De fapt, atât de mare a fost deranjul creat de Liga Păcii și Farsei cu această programare sâmbătă – marți – vineri precum nuca-n perete, încât timișorenii nici nu s-au prins, în amarul și graba lor, că Străuț nu era de fapt suspendat pentru acumularea de cartonașe galbene, cum menționa luni Popa, dându-l drept indisponibil. Încasase într-adevăr un ”galben” sâmbătă în Copou, în minutul 50, după care Soljic chiar că devenea indisponibil prin eliminarea la Iași din minutul 64, însă Străuț nu era încă în boxa suspendaților.

Înnebuniții de cap cu programările lui pește s-au prins la timp și l-au reintrodus în schemă, dar desigur că în calitate de rezervă, planul fiind deja configurat, iar intrarea lui Străuț a contat și ea în peisajul acestui 0-0 adjudecat. De suferit a avut de suferit un alt tânăr care ar fi luat loc pe bancă alături de colegi precum Bîrnoi sau Vasi, rămași acolo până la capăt alături de Bărbuț, dar asta-i viața… La războiul propus de Liga Păcii și Farsei, soarta și binele comun al colectivului primează în fața individului.

Iar apropo de Bărbuț dar și de război, acum este vorba despre o altă infirmerie, și mai populată, enumerarea fiind expusă de Popa în conferința de presă de după joc, consemnată într-un articol precedent. Ar urma să fie și mai mulți absenți vineri de la 17,30 la Dunăre, într-un alt capital duel în nisipurile mișcătoare: Pandurii de pe 11, cel salvator, cu ACS Poli de pe 12, cel de baraj. La ”2”, rocada este efectuată. Dar în returul din Mehedinți a fost 2-2 în sezonul regulat, ceea ce sugerează echilibrul, chit că gorjenii s-au mai subțiat de-atunci. Însă și timișorenii, cu drag dinspre Liga Păcii și Farsei.

Dar faceți Dumneavoastră calculele, căci îmi cad și mie pleoapele, cu toată oțelirea acestor vreo 25 de ani în scrierile despre fotbal, sport în general, dintre care nopți pierdute redactând la tiparnița mecanică, electrică și apoi PC cât pentru un an și ceva. Mai pot oare forjații fotbaliști în regim sâmbătă-marți-vineri!? Le-aș spune din experiența pe propria piele, legată de o serie de 3 maratoane de 42,2 kilometri fiecare în doar câteva săptămâni dintr-o toamnă, rulate și încheiate răsuflând ca la un ceai în câte 3 ore și ceva fiecare, de la 3h15min până la 3h55min, că în cel de-al treilea am simțit încă înaintea atingerii mijlocului distanței că sunt ca și în pioneze, mai rău ca niciodată din miile de curse avute în pregătiri ori întrecerile oficiale, dar tot l-am terminat în picioare și cu brio. La Dublin. Iar cum în maraton ești singur și pe cont propriu, tu cu tine și cu picioarele tale, în formație în schimb și din fericire coechipierii se mai și întrajutorează reciproc. Așadar s-ar putea, mai ales că ACS Poli a dovedit o forță colectivă în regim de adversitate ce a încurcat planurile multora și a răsturnat deja parțial configurații ierarhice inferioare: de pe 14, pe 12. Ar mai fi o treaptă.

(*foto: Sebastian Mailat contra Dan Popescu, ex-ACS Poli; sursa: Gabi Brezeanu)

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1 și etichetat cu , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Fotbal: