Marişescu, S.O.S. după 1-4 cu CFR: „A ajuns să fie o mare bucurie că suntem destui în zi de meci”

CFR Timişoara a încheiat cu un foarte clar succes turul campionatului Diviziei D Timiş, înregistrînd vineri seară un al cincilea triumf în deplasare din cele 11 ale toamnei, 4-1 (3-0) sub lucşii nocturnei din Gottlob, unde gazda Spartak a suferit un al patrulea eşec loco, de înţeles în condiţiile în care degeaba vrea antrenorul-jucător Ghiţă Marişescu să-şi facă meseria, de vreme ce politica grupării este la minima rezistenţă.

A fost aşadar 1-4 (0-3), rezultat conturat de „dublele” lui Iorgovan şi Ungur, care au marcat în minutele 15 şi 36 respectiv 22 şi 88, Novac replicînd la scorul de 0-3, în minutul 82, puţin după introducerea sa în teren. CFR a încheiat astfel turul la 12 puncte în urma liderului Mama Mia Becicherecu Mic, care se impunea miercuri în deplasare la FC Auto Timişoara, cu 2-0, dar alb-vişiniii rămîn în cursa pentru locul secund, la care au tras în cele din urmă fără succes şi în stagiunea trecută.

Iar dacă antrenorul învingătoarei s-a declarat satisfăcut de ultima impresie lăsată, în schimb cel al gazdelor s-a declarat uşurat de încheierea… calvarului.

„Sunt mulţumit de jocul bun prestat de echipa noastră, care a jucat din nou bine, şi ţin să-i felicit pe băieţi pentru jocul prestat şi victoria obţinută, iar după cum se spune, că ultima impresie contează, consider că am lăsat o bună impresie la ultima apariţie”, ne-a spus Andrei Pobega, antrenor la CFR Timişoara, la a cărei cîrmă a strîns 3 victorii şi două înfrîngeri după preluarea echipei de la Alin Ionescu, opinînd că „se putea mai mult dar ţinînd cont că timpul a fost scurt, sunt mulţumit şi de cele realizate în aceste etape”.

CFR, de la care Dragotescu, accidentat astăzi, este suspect de fisură, va continua pregătirile pînă în data de 20 decemebrie, cu cîte două antrenamente pe săptămînă, urmînd ca miercuri să dispute un joc amical cu cei de la Avicola Buziaş, mai ales pentru utilizarea rezervelor din lot, iar apoi să se alinieze la tradiţionalul turneu de sală, în organizarea AJF Timiş.

În schimb Ghiţă Marişescu a deplîns panta pe care a alunecat Spartak Gottlob, ca o consecinţă firească a tot mai puţinelor antrenamente efectuate: „Lipsa continuităţii în antrenamente şi la meciuri a decis mai modestele noastre rezultate, prezenţa jucătorilor fiind oscilantă, mai ales la jocuri, ceea ce s-a resimţit în rezultatele noastre, chiar dacă la ultimele partide au fost mai toţi componenţii. De cîteva săptămîni am ajuns să ne întîlnim direct la meciuri, fără antrenamente, şi trebuie înţeles că fotbalul nu poate fi practicat întîlnindu-te doar în zi de joc. Firesc, am fost învinşi de o echipă ce-şi vede de antrenamente, tînără, frumoasă, care ne-a dominat tocmai pentru că se pregăteşte. Acest aspect contează foarte mult, iar noi, în loc măcar să păstrăm nivelul pregătirii şi numărul antrenamentelor, am ajuns să scădem de la două la unul, iar mai nou la nici unul, iar la unu pe săptămînă se întîmpla să participe 7, 8, 10 jucători într-un caz fericit, şi noroc cu cei de la echipa de Promoţie, care mai consolidau rîndurile, dar ce poţi face cînd ai doar atîţia băieţi la antrenament!?”

Ghiţă Marişescu, un tînăr antrenor-jucător, s-a declarat exasperat în faţa acestei situaţii în care s-a regăsit ca legat de mîini şi de picioare, ajungînd în consecinţă să aibă o ieşire nervoasă, nefirească sieşi, la jocul cădere de cortină peste turul Diviziei D Timiş, în cursul căruia Spartak a cules doar 5 victorii: „Le-am explicat încă de la bun început că trebuie neapărat să facem măcar două antrenamente, şi de fapt le-am spus <hai să facem şi 3 dacă se poate>, ştiind că oricum se va ajunge să se mai taie din ele, dar s-a ajuns să nu efectuăm nici măcar unul pe săptămînă, ceea ce este inadmisibil. Trebuie să discut cu conducătorii clubului, pentru că astfel nu se mai poate continua, deşi eu unul mi-am asumat această responsabilitate şi tocmai de aceea am continuat, pentru că nu sunt genul care să dau înapoi. Însă trebuie să vedem din iarnă, căci astfel nu poţi avea rezultate pozitive”.

Marişescu a continuat prin a spune că „nu credeam că se va ajunge într-un asemenea moment, în condiţiile în care, ca grupare divizionară, reprezinţi totuşi o comunitate, o comună, să fii bucuros doar pentru faptul că te aduni la meciuri, să fie o mare bucurie că suntem destui în zi de meci, cînd de fapt ar trebui să ne reunim constant în ciclul săptămînal de pregătire. Nu-şi dau seama ce importanţă are un ciclu de pregătire…”

În aceste condiţii, Marişescu a concluzionat că mai bine că s-a încheiat anul calendaristic 2012 al fotbalului divizionar pentru Spartak, unul tras de păr încă din iarnă, după ce acumulările înregistrate în cantonamentul hibernal, unul derulat cu mari eforturi din toate punctele de vedere, au fost risipite în cîteva săptămîni de inactivitate, ca un semn a ceea ce avea să urmeze: „De cînd s-a început noul sezon a fost o totală necunoscută în ceea ce priveşte pregătirile, cum şi cu cîţi le efectuăm, iar totul a suferit dintr-o lipsă de organizare, de comunicare. Poate şi cu alegerile acestea s-au mai dispersat energiile, însă este păcat, pentru că s-a neglijat aspectul sportiv, iar în joc este totuşi numele echipei, prestigiul comunei. Şi la urma urmei mă gîndesc şi la numele meu…” 

După acest 1-4, Marişescu a mai deşertat, foarte dezamăgit de turnura lucrurilor, faptul că „am ajuns la limită şi sunt pe punctul să renunţ, ceea ce nu-mi stă în caracter, dar vreau să trag un semnal de alarmă că astfel nu putem să continuăm şi nu este doar cazul nostru. Din păcate, în general se întîmplă ca echipele să aibă mai mult sau mai puţin asemenea probleme şi nu este de mirare că veterani ca Varga sau Bărbosu se fac remarcaţi, pentru că nivelul întrecerii este foarte, foarte slab. Nu ştiu care ar putea fi ieşirea din impas dar consider că dacă nu se generează colaborări între cluburile divizionare D şi echipe localnice de juniori, dintre care să se promoveze cîţiva jucători, nu vom ajunge nicăieri, continuînd astfel. N-am prins niciodată Divizia D Timiş atît de slabă, iar cu excepţia a 3-4 cluburi, un pic mai organizate, mai conectate la ceea ce vor să facă, restul au probleme. Trebuie doar să fii gospodar, cum îmi place mie să spun…”

Marişescu a mai remarcat că s-a lovit şi de inerţia potenţialilor înlocuitori dintre jucătorii comunei, care nu s-au arătat entuziasmaţi să îmbrace tricoul Spartakului, „cei din Gottlob nu vin să joace”, sau că s-a văzut pus în situaţia de a alinia jucători pe care nu îi avusese vreodată la antrenament, doar pentru a completa rîndurile: „Nu-mi venea să cred că mă pot regăsi într-o asemenea situaţie, dar n-aveam de ales. De două ori mi s-a întîmplat să folosesc cîte 2 jucători pe care i-am introdus în teren fără să-i fi cunoscut în prealabil, doar pentru că nu eram destui”.

La atîtea minusuri adunate, n-a mai fost prea tare de mirare că antrenorul-jucător care a pus pe picioare la Gottlob o grupă de copii din generaţiile 2001-2002 şi-a „pierdut boii” pe finele eşecului din această seară: „Am trecut prin ceva de coşmar, şi mi-este ruşine de mine însumi. Parcă mi s-a pus pata pe un adversar după ce a intrat cu două picioare şi m-a înjurat la faptul că i-am spus s-o lase mai moale, şi am ajuns să-l alerg pe tot terenul… Mi-e ruşine să intru în pămînt şi abia am aşteptat să se termine…”

Din păcate, cam cum se întîmplă pe lumea asta, entuziaştii şi pasionaţii au de suferit şi de tras ponoasele de pe urma indiferenţei şi neimplicării altora. Iar în acest caz anume, un tînăr antrenor se vede constrîns să nu-şi poată practica aşa cum se cuvine meseria şi rolul pentru care a fost investit, păgubit fiind fotbalul. Cazul Spartak Gottlob, cu atît mai trist cu cît la „lubeniţari” se cheltuie nişte bani pentru curentul electric furnizat de instalaţia de nocturnă, este elocvent în privinţa minimei rezistenţe afişate de rătăcitele mioare ale Diviziei D Timiş, abordare prin care scade implicit, încet dar sigur, şi nivelul întrecerii.

Spartak Gottlob: Petrar – Marian Călin, Marişescu, Gorgan, Mărăndescu – Clej, Bota, Nastor (46, Şuşman), Marincu (74, Novac) – Roman, Bura.

Pe bancă: Apostol, Sandu, Oros.

Marian Călin, de la Spartak, a văzut cartonaşul roşu pentru lovirea unui adversar fără minge.

CFR Timişoara: Toma – Năstase, Hriţcan, Oberşterescu, Zele (Bonda) – Crişan, Dragotescu (Lupancu), Neamţu, Iţu (Livădaru) – Iorgovan (Stiopu), Ungur.

Pe bancă: Vlad – Brînzan.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Divizia D Timiş, Fotbal, Timişene și etichetat cu , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


unu + = 6

 


Ultimele articole din categoria Divizia D Timiş: