Ministerul Educației Naționale și Protecția Copilului ce zic? Școlari în tribune în octombrie până spre miezul nopții, pentru aproape 4 ore, la România – Norvegia. Nu e mâine școală?

E ca și cum oameni în toată firea nu mai gândesc limpede și nici nu mai rumegă cu chibzuință, iar odată luați de val, entuziasmați de idee, li se pare chiar genială. FRF a lansat invitația, copiii în tribunele goale la meciul România – Norvegia, impactul fiind peste așteptările inițiatorilor fără doar și poate încântați de propriul demers, îmbrățișat de nenumărate unități de învățământ și grupări sportive din capitală și din țară. În total, se anunță a fi prezenți seara în Arena Națională peste 30.000 de școlari, iar la prima vedere totul pare minunat. Dar chiar așa să fie oare?

Cazul care astfel s-a conturat este cel puțin discutabil, dacă nu chiar controversat și interpretabil.

Nici un dubiu în privința interdicției dictate de UEFA forului federal de a organiza acest joc din preliminariile Euro 2020 fără spectatori, dat fiind incidentele survenite în tribune la precedentele meciuri acasă din septembrie ale ”tricolorilor”. Nimic neapărat controversat în asta.

În schimb cât se poate de discutabilă este opțiunea Federației Române de Fotbal de a se folosi de copii, sub o mască a foarte bunelor intenții și prin intermediul unei atractive invitații greu de refuzat, pentru a sări hopul găzduirii cu porțile închise a unei partide cheie pe drumul ”tricolorilor” spre turneul final continental. Într-adevăr, totul pentru România, totul pentru victorie, dar oare și cu ce preț?

Iar aspectele ce dau de gândit sunt mai multe. Nici nu ne mai legăm de faptul că și școlarii din ciclul primar sau gimnazial sunt de fapt tot spectatori, doar că neplătitori, iar asta ține de UEFA să-și dea seama, noapte bună și somn ușor pe-acolo prin Elveția!, și nu ne legăm nici de subtila anomalie ca o întreagă majoritate adultă decentă a spectatorului tip ”tricolor” să fie substituită pe moment dintr-un foc cu o cu totul altă categorie de spectatori, căci altele sunt amănuntele ce te pun pe gânduri.

În primul rând, miercuri de la ora 8 dimineața începe o nouă zi de școală, ca în aproape orice trecătoare săptămână din ciclul anual de învățământ conform programei Ministerului Educației Naționale. Iar meciul de fotbal ar urma să se încheie spre miezul nopții, marți seară la ora 23:30, asta în cel mai bun caz, în absența vreunui minut de prelungiri. Partida este programată la mijlocul săptămânii, nu de exemplu vineri sau sâmbătă seară.

În al doilea rând, conform recomandărilor lansate de FRF în articolul publicat în acest sens pe propriul portal oficial, ”să ajungeți la stadion cu două ore înainte de începerea partidei, pentru evitarea aglomerației”, intervalul de timp în care școlarilor le va fi solicitată prezența în tribune va fi așadar mai mult decât dublu duratei de 90 de minute a meciului plus a sfertului de oră de pauză. Din moment ce ora de start a jocului este 21:45, târzie și aproape de culcare pentru un școlar, se subînțelege că elevii și însoțitorii lor ar trebui să fie prezenți la fața locului dinaintea orei 20. Un simplu calcul rezultant ar indica un total de aproape 4 ore de prezență în contul fiecărui copil pe Arena Națională, să zicem de la 19:45 până la 23:30, asta în accepțiunea absenței minutelor de prelungire a jocului. Un copil de școală primară spre miezul nopții într-o peluză sau tribună undeva în estul Bucureștiului, în vreme ce proxima dimineață programează o zi normală de școală!?

Ministerul Educației Naționale ce are de zis? Au luat-o mai mulți razna în grup sau e vorba doar de nonșalanță?

În plus, dacă însăși FRF pomenește despre evitarea aglomerației, a fi încercat un exercițiu de imaginație în sensul că aglomerația nu este exclusă cu atât mai mult la evacuarea tribunelor după meci, în plină noapte, când oboseala va fi cu atât mai mare în rândurile copiilor.

Oare ce-ar avea de zis un medic pediatru despre un asemenea grad de solicitare, adresat unor copii școlari cărora li se recomandă a fi la fața locului dinaintea orei 20? Cum se vor simți copiii în jurul miezului nopții?

FRF a găsit o șmecherească scurtătură tipic mioritică de a face față interdicției ca România să joace acasă cu spectatori contra Norvegiei, iar într-o notă imperceptibil subtilă a încurajat absenteismul școlar organizat. Încuviințat cu mare entuziasm de nenumărate unități de învățământ și grupări școlare, într-o mai mare beznă, cea a cugetului, decât cea din afara Arenei Naționale la ora încheierii partidei spre miezul nopții.

Distracția nu se va fi încheiat însă odată ce școlarii vor fi ajuns în grup la autocarele lor. Alt exercițiu de imaginație, încadrat realităților unei nații fără a excela în bună organizare. Cât timp va mai lua coloanelor autobuzelor pentru a se scurge în bună orânduire dinspre stadion, în condițiile în care vorbim despre 30.000 de copii? Mai puține bătăi de cap pentru bucureșteni și cei din proximitatea capitalei, dar pentru restul, o săptămână de școală scurtcircuitată în mijlocul ei.

Ce se întâmplă de fapt? Se experimentează la cald cu ocazia unei inedite situații? Se mai adaugă o piesă de lego evidentei inginerii sociale în plină desfășurare cu avânt și pe cale de desăvârșire? FRF e extrem de zeloasă în tot ceea ce înseamnă implementarea reperelor noii ordini, dar prin lansarea acestei cărți ca și câștigătoare s-a întrecut fără doar și poate pe sine.

E câștigătoare pentru că școlarii nu pot fi altfel decât încântați de oportunitatea ivită. Pentru că la prima vedere sună excelent și dă foarte bine. E o tentativă de îmbunătățire a imaginii șifonate a fotbalului intern, de recâștigare a credibilității pierdute a sportului rege românesc deopotrivă în fața chibiților apropiați fenomenului cât și a unei mase mai largi din cadrul publicului, totul prin intermediul copiilor. Invitați sau de fapt folosiți?

”Evitarea aglomerației” este bumerangul întors împotriva opțiunii federale. Chiar ultimele cuvinte din recomandarea pe mai multe puncte. Căci dacă FRF ia în calcul posibilitatea aglomerației înainte de meci, aceasta este absolut inevitabilă după încheierea jocului. Adică în jurul miezului nopții. Cam târziu în miez de octombrie până și pentru adulți nelipsiți peste ani la meciuri de seară, darmite pentru școlari sub 14 ani la foarte rare experiențe de acest gen.

Ce vrea FRF prin acest demers cu un latent grad de risc? Să genereze o revoluție a dragostei copiilor țării pentru ”tricolorul” fotbalistic? Minunat. Dar nu prin exploatarea unei situații inițial potrivnice. Nu în cazul unui meci programat peste săptămână cu începere de la ora 21:45, în plină toamnă, oricât de arzătoare ar fi pseudo încălzirea globală. N-a invitat-o special FRF și pe Greta suedeza, să țină cu România, astfel încât să ne lumineze copiii toate căile, și spre salvare, și în privința modului adecvat de a fi un autentic spectator?

Se completează acest insidios puzzle al ingineriei sociale și printr-o pseudo formare grăbită pe repede înainte a spectatorului de mâine, discutabilă prin disocierea copil – părinte la o oră din seară peste săptămână când o relație firească de familie ar implica altceva!?! Școlarul ar fi trebuit în mod normal să fie în tribună mai degrabă cu tatăl său sau, după caz, mama sa… Pentru însoțitori este vorba despre un cert grad de responsabilitate, asumat pare-se cu entuziasm și brațele deschise, iar oamenii nu trebuie judecați, că-s părinți, că-s cadre didactice, că-s directori care au încuviințat călătoria, dar pot cădea nițel pe gânduri. Să fie oare chiar atât de genială ideea?

Câtuși de puțin. FRF a exploatat oportunist o breșă, împușcând într-adevăr cu abilitate mai mulți iepuri dintr-un foc, chestie speculativă și de moment, dar ceva nu este tocmai în regulă. Pe vremuri erau înghesuite în tribune la unele meciuri grupuri de soldați, iar a înregimentare de o anumită natură aduce și această inițiativă federală. Ori forul în speță ar fi trebuit de fapt să se îngrijească de evitarea pericolului ca marea majoritate a spectatorilor la asemenea ocazii să nu fie trasă pe dreapta. FRF este organizator al partidelor de pe teren propriu ale României iar FRF a fost penalizat de UEFA, dar spectatorii de rând sunt adevărații perdanți în acest caz. La care se pune legitima întrebare ce au păzit totuși cei direct responsabili, adică organizatorii federali, întru preîntâmpinarea unor derapaje prin care fotbalul mioritic s-a ales cu albuș și gălbenuș pe față.

Există un oarecare grad de machiavelism în a trâmbița despre atingerea unor recorduri prin magnetizarea atâtor copii în tribune, folosiți pe post de pavăză întru mascarea unei stânjenitoare și jenante situații pentru FRF și fotbalul românesc, adică să mai și atragi atenția asupra ta, ca un soi de victorie de succes, când de fapt trista realitate e că una dintre gazdele turneului final UEFA Euro 2020, așadar de anul viitor, s-a văzut obligată să organizeze cu doar câteva luni înainte un meci oficial fără spectatori în tribunele uneia dintre arenele din programul competiției. 

Care va să zică, este cât se poate de normal ceea ce s-a pus la cale? Dacă da, atunci cei din Ministerul Educației Naționale, de la Direcția Protecției Copilului și nu numai, cu toții pot dormi împăcați la noapte.               

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Internațional, Liga 1 și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ 6 = doisprezece

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: