Pandemia și înlocuirile de jucători în meciurile Ligii 1 de fotbal: rezultate provizorii (I) cu 6 tabele și bibliografie

Un nou studiu de cercetare întocmit de Conferențiar Doctor Gheorghe Dumitru, medic primar de medicină sportivă din Constanța, care de această dată s-a axat pe tema înlocuirilor de jucători în meciurile Ligii 1 de fotbal în noua stare de fapt, ale cărei rezultate provizorii sunt publicate în rândurile de mai jos. Gheorghe Dumitru mai elabora în prima jumătate a anului în curs și o actualizare și completare a studiului despre dezantrenare pe care îl prezenta în 2014 la cursurile de Licență UEFA Pro și A, tot în 2020 fiind publicată și o apariție publicistică sub semnătura sa, ”Penaltiurile din fotbal de la loterie la știință”, lucrare cu 462 de pagini și 35 de tabele. Dar acum despre înlocuirile de jucători în meciurile Ligii 1 de fotbal în așa-zisa ”stare de alertă”.

Rezultatele provizorii ale studiului, conform autorului…

”Una dintre cele mai importante și dificile misiuni pe care antrenorul  le are de îndeplinit pe parcursul  unui meci de fotbal, este aceea ce ține de managementul înlocuirilor de jucători. Aceasta deoarece, în condițiile specifice ale jocului în cauză, ale  numărului de înlocuiri permise, și ale lotului avut la dispoziție, de fiecare dată el trebuie să decidă ce component din teren se impune a fi înlocuit și când, cu cine și – în cazul ultimei substituiri – să-și asume și riscul de a rămâne cu mai puțini jucători în teren, din cauza unor accidentări sau eliminări ulterioare, care niciodată nu pot fi  excluse. În tot acest demers nu numai deloc simplu, ci și de mare responsabilitate, el fiind nevoit să se bazeze, din păcate, doar pe experiența proprie și a altora, precum și – în foarte mare măsură – pe inspirația de moment. Ceea ce, dacă este să ne punem în pielea sa, trebuie să recunoaștem că este extrem de puțin.

            Când spunem asta, ne referim la faptul că în îndeplinirea misiunii atât de complicate și ingrate de a efectua înlocuirile de jucători, antrenorul nu se poate bizui – ca în alte privințe – și pe date și cunoștințe ferme, infailibile, probate științific.  Aceasta deoarece, cel puțin deocamdată, puținele studii existente în materie nu reprezintă altceva decât o serie de constatări statistice relativ simple, privitoare la felul cum procedează în general antrenorii echipelor angrenate  în diferite competiții naționale ori internaționale. 

            Dacă în mod obișnuit chestiunea înlocuirii jucătorilor în cadrul unui meci,  a reprezentat dintotdeauna un  test de pricepere și inspirație pentru antrenori, lucrurile au devenit și mai complicate și dificile după cvasitotala și neobișnuit de lunga  pauză în pregătire, impusă de pandemie, și în condițiile noii reguli a FIFA, care permite echipelor să efecteze cu 2 substituiri mai mult decât până acum. Motiv pentru care un studiu dedicat modului în care antrenorii echipelor noastre din prima ligă au procedat în această privință, după reluarea returului 2019 – 2020, ni s-a părut nu doar actual și interesant, ci și binevenit.

            Înainte însă de a trece la dezvoltarea subiectului, facem precizarea că întrucât o abordare exhaustivă a tuturor meciurilor din campionatul 2019 – 2020 – fie ele desfășurate înainte sau  în timpul pandemiei – ar fi amânat prea mult livrarea unor sugestii și idei către potențialii interesați, am considerat potrivit să ne ocupăm mai întâi  de cele 22 de jocuri de play-off, desfășurate  după reluarea competiției. Pe care le-am comparat  cu meciurile corespunzatoare lor (adică întâlnirile dintre aceleași echipe și pe aceleași terenuri) din campionatul regular. Aceasta fiind, de altfel, și semnificația inserției din finalul titlului de mai sus, prin care facem cunoscut faptul că prezentul material (I), ca de altfel și cel ce-l va urma (II), se bazează pe rezultate provizorii.

            Mai menționăm de asemenea faptul că  atât prezentul material cât și următorul, nu și-au propus și nu pot avea pretenția de a fi exhaustive și riguros științifice, deoarece datele pe care se bazează sunt incomplete, iar pe de altă parte aceste date nu au fost supuse unei prelucrări statistice complexe; acesta fiind și motivul pentru care în tabele nu figurează decât mediile,  fără abaterile standard.

Drept urmare, ceea ce ne-am  propus și sperăm să fi și reușit prin acest prim  demers, a fost să-i sensibilizăm asupra temei pe profesioniștii și cercetătorii fotbalului, și să inventariem cât mai multe perspective și unghiuri din care poate fi studiată problema substituirilor de jucători în general. Iar pe de altă parte, să schițăm o analiză comparativă a felului  cum au „rezolvat” antrenorii noștri această problemă în condiții  normale, respectiv în condițiile  pandemiei cu virusul COVID-19.

 *Menționăm că în derularea activităților de colectare a datelor pe care se bazează prezentul demers  științific,

    ne-am bucurat de prețiosul ajutor a doi tineri pasionați și implicați direct în fotbal. Este vorba de:

–  Leni Bianca MIHAL, arbitru categoria I-a în cadrul Comisiei Județene de  Arbitri Constanța, și

– Ionuț Alexandru ISCRU,  junior al C.S. Năvodari, Jud. Constanța.                   

                                                                         *

                                                                   *            *

Parcurgând  analizele și constatările  diverselor cercetări in domeniu – dintre care  câteva mai importante sunt reținute în  bibliografia minimală de mai jos –, iar pe de altă parte coroborându-le cu ideile și ipotezele sugerate  de datele colectate de noi, am ajuns la concluzia că o abordare cât mai completă  a subiectului înlocuirilor de jucători în cadrul meciurilor de fotbal, ar trebui să analizeze aceste substituiri din următoarele perspective:

            – din perspectivă pur  numerică,

            – din perspectiva densității sau timpului scurs între  înlocuiri,

            – a momentului în care au fost efectuate,

            – a contextului (scorului), motivelor interne (prestație slabă), cauzelor externe (accidentări, eliminări etc) sau altor considerente avute de antrenor în vedere,

           – și a efectelor tactice scontate (ofensive, defensive), practic a impactului asupra jocului și performanței echipei*.

Mai departe, în cazul și în cadrul fiecăreia dintre  aceste cinci   perspective, putând fi intuite  și explorate diverse aspecte și direcții distincte de analiză care, la rândul lor,  pot face obiectul cuantificării și comparării, în ideea identificării  unor tendințe, efecte sau reguli, care să poată conduce la  sugestii și/sau concluzii.

  1. Analiza pur numerică a înlocuirilor 

            Așadar, studiul de față și-a propus în principal să constate ce deosebiri există, în ce privește substituirile de jucători,   între cele 22 de meciuri disputate în condițiile pandemiei și după noile reguli (cu 5 înlocuiri permise) în ultimele 8 etape de play-off, și cele 22 de jocuri corespondente acestora, disputate în campionatul regular.

            Analiza frustă, pur numerică a înlocuirilor efectuate, a arătat că din cele 132 permise (22 meciuri x 6) în campionatul regular, au fost efectuate  aproape toate; concret 129, adică 97,7%. Pe când în meciurile de play-off, din cele 220 permise (22 x 10), doar un număr de 178 au fost efectuate. Ceea ce arată că antrenorii au  făcut numai 80,9% substituiri din cele pe care puteau să le facă, renunțând în mod deliberat la  42 (19,09%).

Daca din cele 178 le mai scădem și  pe cele  8, efectuate în min 90, sau după acest minut – la care cu foarte mare probabilitate s-a apelat doar pentru a se trage de timp (vezi mai departe !) –  rezultă că în cazul în care  nu ar fi existat prelungiri,  ar fi fost efectuate doar 170 (77,27%) din substituirile  permise, și s-ar fi renunțat  la 50 (22,72%), adică la peste 1/5. Pe când în cazul meciurilor din campionatul regular, dacă luăm în considerație și cele doar 2 inlocuiri efectuate după min 90, ponderea inlocuirilor neutilizate ar fi fost de numai 3,78%.

            Dacă așa stau lucrurile pentru toate echipele la un loc, analiza  pe echipe și pe meciuri ne arată:

  • că în meciurile din campionatul regular în 41 de situații din 44 (93,2%) echipele au utilizat toate cele 3 înlocuiri  permise, și doar  în 3 (6,7%) ele au efectuat 2 substituiri, renunțând  la ce-a de-a 3-a  la care aveau dreptul,
  • pe când în meciurile de play-off, în 2 situații (4,5%) echipele au făcut doar 2 înlocuiri, în 10 (22,7%) câte 3, în 16 (36,4%) câte 4, și tot în doar 16 (36,4%) au apelat la toate cele  5 la care aveau dreptul. Procent în valoare absolută relativ apropiat de cel de 31%, comunicat de RIBEIRO et. al. [6] – pentru echipele care în studiul lor au utilizat toate cele 6 substituiri permise – dar care în același timp ne dă dreptul  să presupunem că dacă și la noi ar fi fost posibile tot 6 înlocuiri, atunci ponderea echipelor care le-ar fi epuizat pe toate, ar fi fost semnificativ mai mică decăt cea gasiă de autorii citați.  

Prin urmare, relativ surprinzător cumva, chiar și în campionatul regular – când fiecare formație putea să facă doar câte 3 înlocuiri –  au existat 3 situații în care antrenorii nu au apelat decât  la 2; FCSB,

           *Facem precizarea că în prezentul material ne vom referi doar la ceea ce ne revelează primele 3 perspective de abordare, de restul urmând să ne ocupăm într-un material viitor în 2 meciuri si U. Craiova într-unul.

Cât privește  situația meciurilor din play-off,  ea este mult mai complexă și mai bogată în date ce merită analizate și interpretate; motiv pentru care îi vom  acorda mai multă atenție.

Astfel, ca urmare a faptului  că în marea majoritate a meciurilor, fie una fie ambele echipe nu au apelat la toate înlocuirile permise, s-a ajuns ca doar în 2 din cele 22  de confruntări să fie efectuate toate cele 10 înlocuiri regulamentare. Asta însemnând că ponderea meciurilor cu 10 înlocuiri a fost de doar 9,09%.

Compararea acestui procent de 9,09%, cu cel de 12%, găsit de RIBEIRO et al. [ibidem] pentru meciurile în care fuseseră efectuate  toate cele 12 (2 x 6) înlocuiri,  permise în cel mai mare turneu U20 din Brazilia, ne sugerează  din nou că antrenorii din campionatul nostru au fost mai reticenți în a face înlocuiri, chiar în condițiile în care jucătorii lor fuseseră afectați fizic – dar nu numai – de perioada lungă de întrerupere a pregătirii din cauza pendemiei.

Pe de altă parte,  o foarte interesantă constatare este aceea că nici una  din cele 6 echipe angrenate în play-off, nu a efectuat toate  înlocuirile  la care ar fi avut dreptul pe parcursul  etapelor desfășurate în

condiții de pandemie. Totuși, unele echipe s-au remarcat prin „obiceiul” de a utiliza  mai puține înlocuiri din cele 5  la care ar fi avut dreptul, pe primul loc din acest punct de vedere aflându-se FCSB. Echipă care „și-a permis” să renunțe la  13 (37,14%) înlocuiri, din cele 35 la care ar fi avut dreptul în cele 7 meciuri disputate. Sau, altfel spus, FCSB singură „a contribuit” într-un procent de 30,95%, la totalul celor 42 de înlocuiri care nu au fost efectuate în meciurile de play-off din pandemie.

O a doua echipă  ce poate fi amintită în această privință este, U. Craiova. Care a renunțat la 10 înlocuiri din totalul la care avea dreptul. La fel ca și în cazul FCSB-ului, numărul înlocuirilor neutilizate fiind cam același în meciurile de acasă și cele din deplasare. De menționat de asemenea că și în campionatul regular,  tot FCSB și U. Craiova au fost singurele echipe  care nu au apelat în fiecare meci, la cele 3 înlocuiriile  permise.

 Tendința, „obiceiul” ca o echipă să nu  se folosească de toate înlocuirile pe care are dreptul să le facă, ar putea ține  de antrenor, de anumite probleme de lot și/sau de un fel de „tradiție” a clubului.  Cum însă atât la FCSB cât și la U. Craiova antrenorii principali au fost schimbați pe parcursul campionatului 2019-2020, rezultă că explicația ar putea ține fie de una dintre ultimele 2 „cauze”, fie de o combinație dintre ele.

Înlocuirile multiple.

Spre deosebire de  confruntările din campionatul regular, unde nu am observat așa ceva, o particularitate foarte evidentă și interesantă a jocurilor din play-off o reprezintă  înlocuirile multiple, adică situațiile în care 2 sau 3 jucători au fost înlocuiți în același minut. Contabilizarea acestor înlocuiri „multiple” arătându-ne că, per total, în cele 22 de meciuri  au fost efectuate 27 de substituiri duble, precum și 4 triple. Asta însemnând că din totalul de  178 substituiri produse în meciurile de play-off, 66, adică 37,07%,  au fost efectuate prin înlocuiri multiple.

Dată fiind ponderea considerabilă a acestor înlocuiri, de peste 1/3, este de bănuit – deși va trebui verificat – că ele au redus fragmentarea jocului, adică numărul întreruperilor. După cum  ar fi interesant de știut   și ce efect au avut ele asupra timpului efectiv de joc; ambele aspecte meritând a fi  studiate separat.

 Dacă impactul asupra fragmentării jocului este mai ușor de investigat, cel de-al doilea aspect  ar presupune cronometrarea foarte riguroasă  a timpului consumat cu substituirile de jucători. Iar ulterior, să se compare timpul consumat cu substituirile în meciurile cu înlocuiri exclusiv unice și, respectiv, în cele în care au existat și înlocuiri multiple. Cu condiția, desigur, ca numărul total de substituiri în meciurile în cauză, să fie același. [Menționăm de altfel în context,  că în studiul amintit mai sus, RIBEIRO et al. au găsit că în edițiile de campionat în care fuseseră permise 6 înlocuiri de echipă, a crescut.timpul efectiv de joc. Cu doar 1 minut, e drept, dar creșterea a fost semnificativă statistic.]

De semnalat că  toate cele 6 echipe au apelat la astfel de substituiri  multiple, dar cele care „s-au evidențiat” din acest punct de vedere sunt FC Botoșani, cu 7 înlocuiri duble și și una triplă, și CFR Cluj, cu 6 duble. Mai mult, aceste două  echipe au avut câte un meci în care au efectuat înlocuiri duble de două ori. A 3-a echipă care a efectuat și ea două  înlocuiri duble în același meci, fiind Astra Giurgiu.

La o primă privire, am fi tentați să punem apariția înlocuirilor duble și triple exclusiv pe seama  numărului aproape dublu de înlocuiri permise, în jocurile din play-off ; 5, în loc de 3.  Și totuși, au existat echipe care au efectuat înlocuiri duble sau triple, deși au utilizat doar 4 sau 3 înlocuiri în total. Iar ca și caz extrem, din acest punct de vedere, semnalăm situația FCSB-ului, care în meciul disputat acasă cu CFR, a utilizat doar două înlocuiri, pe care le-a efectuat deodată; este drept, în minutul 46, deci la pauză.

Fiindcă tot am amintit de înlocuirile multiple efectuate la pauză, precizăm că ele nu au fost chiar atât de frecvente pe cât ar fi fost, poate, de așteptat. Dovadă faptul că doar 2 înlocuiri duble din totalul de 27, și una triplă din cele 4, au fost efectuate la pauză. Cu titlu de „curiozitate” menționăm că o altă înlocuire triplă din cele  4, a fost plasată de echipa din Botoșani în minutul 90 al meciului de la FCSB, cu mare probabilitate pentru a prezerva rezultatul egal; ceea ce a și reușit.

Substituirile de jucători pe posturi. Un alt tip  de cercetare a substituirilor de jucători în meciurile de fotbal, inventariază numărul și ponderea portarilor, fundașilor, mijlocașilor și atacanților, din totalul celor inlocuiți; situație pe care o prezentăm în Tabelul nr. 1. În care se observă că atât în campionatul regular cât și în play-off, cei mai mulți dintre jucătorii înlocuiți – în jur de 44% – au fost mijlocași, lucru constatat și de HILLS et al., în 2018 [3].  În statistica noastră mijlocașii  au fost  urmați de atacanți, într-un procent nu cu foarte mult mai mic, iar fundașii au fost mult mai rar înlocuiți, pe când  portarii cu care echipele au intrat inițial în teren,  au rămas de regulă pe poziții tot meciul.

Tabelul Nr. 1. Substituirile de jucători în funcție de postul celor scoși din teren

Regular/ Play-off  

       Postul

              GAZDE              OASPETI                TOTAL
Număr % Număr % Număr %
Regular Portari       –    – 2 3,07 2 1,55
Fundași 6 9,37 8 12,30 14 10,85
Mijlocași 30 46,87 27 41,53 57 44,18
Atacanți 28 43,75 28 43,07 56 43,41
Play-off Portari       –    –       –    –       –    –
Fundași 16 17,77 11 12,50 27 15,16
Mijlocași 41 45,55 37 42,04 78 43,82
Atacanți 33 36,68 40 45,45 73 41,01

Că portarii se află extrem de rar pe lista substituirilor, au consemnat și alți cercetători, cum ar fi  Del Corral et al. [1]. Care au constatat că din 2108  jucători înlocuiți, în cele  380 de meciuri din Primera Division ediția 2004 – 2005, doar 7  au fost apărători ai buturilor. Ceea ce ne determină să presupunem că apariția a 2 înlocuiri de portari din cele doar 129 de substituiri efectuate la noi  în campionatul regular, se datorează pur și simplu întâmplării. Cu atât mai mult cu cât din cele 2 cazuri, într-unul antrenorul a fost obligat să-l înlocuiască pe titular pentru că acesta fusese eliminat din joc.

  1. Densitatea, sau cum au spațiat antrenorii – temporal vorbind – înlocuirile unele față de altele

 [Precizăm că, strict pentru această analiză, înlocuirile duble și triple au avut aceeași relevanță statistică ca și cele unice. Spre exemplu, în meciul U. Craiova – Astra (etapa a 4-a din play-off), oaspeții au efectuat o înlocuire unică în min. 53, una triplă, în min. 70, și alta unică în min. 90,  între prima și ultima substituire scurgându-se  37 de minute. Drept urmare, timpul mediu dintre 2 substituiri succesive a fost de 37 : 2, adică 18,5 min, timpul cel mai lung, de 20 de minute, iar timpul cel mai scurt, de 17 min.

Am procedat în modul acesta deoarece, așa cum o sugerează și titlul de mai sus, ceea ce ne-a interesat în primul rând în contextul prezentei analize, a fost să evidențiem intervalele medii de timp la care antrenorii interveneau asupra formulei din teren a echipelor lor.]

În scopul de  a obține o imagine cât mai  relevantă din această perspectivă, pentru  fiecare  meci și pentru fiecare dintre cele două echipe  am contabilizat ♦ timpul scurs între prima și ultima înlocuire, ♦ timpul cel mai lung și ♦ timpul cel mai scurt dintre două înlocuiri succesive, și am calculat  ♦ timpul mediu dintre două înlocuiri succesive. Datele referitoare  la densitatea  înlocuirilor –  practic la cei patru parametri de durată menționați mai sus – sunt prezentate în Tabelul nr. 2.

Tabelul Nr. 2. Parametrii spațierii temporale dintre înlocuirile efectuate de echipe

 

 

 

 

 

      TIMPUL:

                                    Gazde                            Oaspeți                                Total
Cea mai mică valoare

(minute)@

Cea mai mare valoare

(minute) @

Media pentru restul valorilor

(minute)

Cea mai mică valoare

(minute) @

Cea mai mare valoare

(minute) @

Media pentru restul valorilor

(minute)

Cea mai mică valoare

(minute) @

Cea mai mare valoare

(minute) @

Media pentru restul valorilor

(minute)

                Regular T. scurs între prima și ultima înlocuire 12 76 33,4 14 62 27,8 12 76 29,5
T. mediu dintre 2 înlocuiri succesive 6 38 16,8 7 31 13,7 6 38 14,6
T. cel mai lung dintre 2 înlocuiri succesive 10 53 21,2 8 49 18,1 8 53 19,1
T. cel mai scurt dintre 2 înlocuiri

succesive

1 23 10,1 4 16 8,8 1 23 9,0
             Play-off T. scurs între prima și ultima înlocuire 15 82 36,9 1 81 34,6 1 82 36,3
T. mediu dintre 2 înlocuiri succesive 6,3 40 15,2 4,3 35,3 16,8 4,3 40 16,2
T. cel mai lung dintre 2 înlocuiri succesive 8 57 36,0 6 54 23,6 6 57 30,0
T. cel mai scurt  dintre 2 înlocuiri succesive 1* 28 8,1 1 29 7,8 1& 29 8,0

@Cea mai mică și cea mai mare valoare sunt  semnalate în tabel, pentru a putea fi  observate  limitele extreme între care au variat  parametri respectivi de durată. De altfel,

întrucât în cazul fiecărui parametru populațiile de valori s- au caracterizat printr-o foarte  mare   împrăștiere, pentru a crește relevanța rezultatului obținut  atunci când s-a calculat  media  aceste valori extreme au fost excluse.

*au existat 5 valori de câte 1 minut; 4 din ele le-am luat în calculul prin care am obținut media, iar una am exclus-o din calcul, și am înscris-o la rubrica „Cea mai mică valoare.;

&au existat 4 valori de câte 1 minut;  3 din ele le-am luat în calculul prin care am obținut media, iar una am exclus-o din calcul, și am înscris-o la rubrica „Cea mai mică valoare”;

#au existat 9 valori de câte 1 minut;  8 din ele le-am luat în calculul prin care am obținut media, iar una am exclus-o din calcul, și am înscris-o la rubrica „Cea mai mică valoare”.

[Precizare: în cazurile în care o echipă a efectuat  doar 2 înlocuiri – indiferent dacă una dintre ele era multiplă sau nu – am reținut timpul scurs între ele, dar nu am putut calcula (și lua în considerație) timpul mediu, și nici identifica timpul cel mai lung și cel mai scurt dintre două înlocuiri succesive.]

Accentuând asupra faptului că – dată fiind minima prelucrare matematică a datelor – rezultatele comparațiilor pe care le vom realiza  mai jos ne semnalează doar tendințe, și nu diferențe semnificative statistic, ne vom referi mai întâi la ceea ce rezultă din compararea  datelor   gazdelor cu cele ale  oaspeților.

Astfel, atât în capionatul regular cât și în play-off, a existat tendința ca antrenorii oaspeților să repartizeze înlocuirile pe care le-au efectuat, pe un interval mai scurt de timp din durata meciului. Altfel spus, odată făcută prima schimbare,  s-a manifestat un fel de grabă a tehnicienilor ce evoluau în deplasare, de a purcede cât mai repede la substituirile ulterioare de jucători. O dovedește faptul că la echipele din deplasare media timpului scurs între prima și ultima înlocuire a fost de 27,8 minute, față de 33,4 la gazde (diferență de 5,6  minute) în campionatul regular,  respectiv  de 34,6 minute, față de 36,9 (diferență de 2,3 minute), în meciurile de play-off. Mai mult, tendința semnalată mai sus este confirmată și de timpul mediu, timpul cel mai lung și timpul  cel mai scurt dintre două înlocuiri succesive, în campionatul regular, respectiv de timpul cel mai lung și timpul cel mai scurt dintre două înlocuiri succesive, în play-off. Singura inadvertență apărând în cazul mediei  timpului mediu dintre două înlocuiri succesive, în meciurile din play-off, care este ceva mai mare la oaspeți (16,8 minute), față de 15,2, la gazde.

            Cât privește comparația pe verticala tabelului, între mediile valorilor comasate ale gazdelor și oaspeților (ultima coloană a tabelului), ea ne arată că –  în mod surprinzător – deși în play-off au fost permise  cu 2 mai multe, a existat tendința ca înlocuirile să fie mai aglomerate, mai apropiate în timp între ele adică, în jocurile din campionatul regular. O arată:

  • media timpului scurs între prima și ultima înlocuire, care a fost cu 6,8 minute mai mic (36,3, în play-off, față de 29,5 min) campionatul regular,
  • media timpului mediu scurs între 2 înlocuiri succesive (14,6 min în campionatul regular, față de 16,2 în play-off),
  • și mai ales media timpului cel mai lung dintre 2 înlocuiri succesive, mai mic cu 10,9 min în campionatul regular  (19,1 min., față de 30,0). Singura discordanță fiind înregistrată în cazul mediilor timpului cel mai scurt dintre 2 înlocuiri succesive, care a fost cu 1 minut mai mare în campionatul regular; 9,0 minute, față de 8,0 în play-off. Lucru ce s-ar putea explica, considerăm noi, prin faptul că în play-off au existat 9 situații în care timpul scurs între două înlocuiri succesive a fost de doar 1 minut, pe când în campionatul regular așa ceva s-a întâmplat doar o singură dată.
  1. Momentul în care au fost efectuate înlocuirile

Analiza înlocuirilor în funcție de momentul in care au fost efectuate, permite și ea mai multe abordări, dintre care noi ne vom opri:

  • asupra repartiției lor pe cele două reprize, plus pauza,
  • asupra distribuției lor pe intervale de tinp de câte 15 minute
  • și asupra minutelor în care au survenit cele mai pline de relevanță substituiri; anume acelea care ne pot sugera și/sau aduce informații mai specifice despre concepția, strategia și tactica antrenorilor, în această speță. Este vorba de prima și ultima înlocuire,  precum și de cea de-a 3-a, care a avut un statut diferit în cele două secvențe ale sezonului 2019 – 2020; fiind ultima permisă, în meciurile din campionatul regular, dar nu și în cele de play-off.

            Repartiția substituirilor pe cele trei secțiuni temporale ale jocului: reprizele și pauza. Tabelul nr. 3  ne oferă o imagine sintetică asupra modului în care s-au distribuit substituirile de jucători, din acest punct de vedere. Iar datele respective indică faptul  că,  indiferent de statutul echipei (gazdă sau oaspete) și indiferent de numărul de înlocuiri permise și/sau efectuate, cele mai multe substituiri – minimum trei

Tabelul Nr. 3.  Repartiția înlocuirilor pe reprize plus pauză

 

Competiția                             Gazde                            Oaspeți          Total: gazde plus  oaspeți
Prima repriză

 

 

La pauză Repriza

a doua

         Nr. total 

         înlocuiri

r.

total înloc

Prima repriză

 

 

La pauză Repriza

a doua

         Nr. total

         înlocuiri

 

 

 

Nr. total 

         înlocuiri

 

Prima repriză

 

 

La pauză Repriza

a doua

        Nr. total 

         înlocuiri

 

 

 

Nr.

total

înloc

Nr.

 

% din nr. total Nr.

 

% din nr. total Nr.

 

% din total Nr.

 

% din nr. total  

Nr.

 

% din nr. total Nr.

 

% din nr. total  

Nr.

 

% din nr. total Nr.

 

% din nr. total Nr.

 

% din nr. total
Regular  

 

8

 

 

12,5

 

 

6

 

 

9,7

 

 

50

 

 

78,1

 

 

64

 

 

8

 

 

12,3

 

 

8

 

 

12,3

 

 

49

 

 

75,4

 

 

65

 

 

16

 

 

12,4

 

 

14

 

 

10,8

 

 

99

 

 

76,7

 

 

129

Play-off  

 

9

 

 

 

10,0

 

 

7

 

 

7,7

 

 

74

 

 

 

 

82,2

 

 

90

 

 

5

 

 

5,7

 

 

9

 

 

10,2

 

 

74

 

 

84,1

 

 

88

 

 

14

 

 

7,8

 

 

16

 

 

8,9

 

 

148

 

 

83,1

 

 

178

sferturi  – se produc în repriza secundă. Primei jumătăți de meci  fiindu-i repartizate cel mult  în jur de 12% din toate înlocuirile.  Și asta – cumva în mod curios – tocmai în meciurile din campionatul regular, când antrenorii aveau la dispoziție doar 3 înlocuiri. Pentru că în play-off doar 7,8% din substituiri au fost efectuate în prima parte a jocurilor.

            Că în general  majoritatea înlocuirilor se produc după prima repriză, este și conluzia  articolului de sinteză  realizat de HILLS et al.  în 2018 [3]. Deși dimensiunea  concretă și probabil  maximă  a acestei asimetrii dintre reprize, ne-o dau datele lui Del CORRAL  et al. [1]; care au găsit că din cele 2108 substituiri analizate,  doar un procent de 4%  s-au plasat în prima jumătate de joc a meciurilor.

                        Datele aceluiași tabel pe care-l analizăm aici, ne mai sugerează că statutul de gazdă sau oaspete al echipelor pare să-și pună o amprentă diferită asupra distribuției înlocuirilor,  în cele două secvențe ale campionatului. Dovadă tendința ușoară  ca ponderea substituirilor din repriza secundă să fie mai mare la gazde în campionatul regular – 78,1, față de 75,4% la oaspeți –  situația inversându-se  în play-off: 82, 2%, față de 84,1% la oaspeți.

Situația primelor înlocuiri ale jocurilor. 

Potrivit lui Del Corral et al. [ibidem] prima înlocuire, mai ales dacă nu este forțată de o accidentare sau, uneori, de o eliminare, are o relevanță mai specială, deoarece ea reprezintă prima decizie  importantă a antrenorului de a modifica formula de start. Acesta este motivul pentru care chiar dacă la noi numărul jocurilor și cel al echipelor implicate au fost foarte mici, am decis să analizăm aceste prime substituiri în două moduri.

            Mai întâi ne-am propus să vedem dacă prima înlocuire  dintr-un meci, a fost efectuată mai frecvent de gazde sau de oaspeți. Constatând că în timp ce în campionatul regular  a existat, din acest punct de vedere,  o egalitate perfectă între gazde și oaspeți, în play-off s-a observat o ușoară tendință  a echipelor ce jucau pe teren propriu, să purceadă primele la înlocuiri: de 13 ori, față de doar 9 ori oaspeții.

            În aparență, tendința semnalată mai sus  se plasează în discordanță cu cele sugerate de echipa lui Del CORRAL, în concepția cărora „echipele gazdă prezintă  o probabilitate mai mare decât oaspeții, de a-și modifica  formula de start abia la pauză. Explicația ținând de faptul că dacă prima înlocuire este efectuată  la pauză, scade probabilitatea ca fanii să reacționeze dezaprobator, să-și arate eventuala nemulțumire”. Or, dacă luăm în considerație faptul că meciurile din play-off s-au disputat fără spectatori, putem specula că tocmai aceste condiții cu totul speciale, și valabile pentru toate meciurile acestor prime 6 echipe ale campionatului regular, au făcut ca antrenorii gazdelor să se simtă eliberați/scutiți de presiunea fanilor și, drept urmare, „să se grăbească”,  să intervină primii asupra  formulei de echipă trimisă inițial în teren.

            Cealaltă abordare  a acestor prime substituiri de jucători, a  constat în analiza distribuției lor pe intervale de timp  de câte 15 minute din durata jocului. Datele colectate în acest scop, conducând la situația  configurată în Tabelul. Nr. 4.

La o simplă privire a  datelor  înscrise acolo, observăm  ceva de loc surprinzător de altfel,  și anume că extrem de rar – de fapt doar o singură dată –  s-a întâmplat ca prima substituire efectuată de către o echipă să se plaseze în ultimele 15 minute de joc.  Iar acest „eveniment” – care în principiu poate fi trecut la categoria curiozităților – s-a petrecut în meciul de play-off dintre Gaz Metan Mediaș și U. Craiova, în care oaspeții au efectuat doar 2 înlocuiri, una după alta, în minutul 80 și 81, dar au ieșit învingători.

Datele din Tabelul nr. 4. ne permit să mai constatăm  și faptul că deși ar fi fost de așteptat ca lucrurile să se petreacă invers, a existat tendința ca – numeric și, desigur,  procentual vorbind – primele înlocuiri să survină mai tardiv  în meciurile de play-off. Dovadă faptul că în campionatul regular  vârful de prime înlocuiri  a fost înregistrat  între minutele 46 și 60, pe când în play-off el s-a deplasat către al doilea sfert de oră al reprizei secunde. Acest lucru datorându-se în mod evident antrenorilor echipelor din deplasare, care în 40,9% din meciuri au amânat primele înlocuiri până în perioada cuprinsă între minutele 61 și 75. În timp ce –  exceptând  al 2-lea  și ultimul sfert de oră al meciurilor, în care nu au intervenit  deloc –  antrenorii gazdelor și-au distribuit destul de echilibrat primele „mutări”,  pe parcursul celorlalte 4 sferturi de oră și al pauzelor.

Tabelul Nr. 4.  Primele înlocuiri în funcție de momentul în care au fost efectuate 

Compe-

tiția

 

Minutele

  Gazde Oaspeti Total gazde + oaspeți
  Nr.     %   Nr.     %   Nr.     %
 

Campionatul

regular

  1 – 15 1 4,5 1 4,5 2 4,5
16 – 30 5 22,7 3 13,6 8 18,2
31 – 45 2 9,1 4 18,2 6 13,6
La pauză 3 13,6 4 18,2 7 15,9
46 – 60 7 31,8 6 27,3 13 29,5
61 – 75 4 18,2 4 18,2 8 18,2
76 – final   –  
     

       Play-off

  1 – 15 4 18,2 2 9,1 6 13,6
16 – 30 2 9,1 2 4,5
31 – 45 5 22,7 1 4,5 6 13,6
La pauză 3 13,6 6 27,3 9 20,4
46 – 60 5 22,7 1 4,5 6 13,6
61 – 75 5 22,7 9 40,9 14 31,8
76 – final 1 4,5 1 2,3

În sfârșit, o altă posibilă abordare statistică  a primelor substituiri de jucători, ar presupune  să vedem dacă anumite echipe purced  „în mod programatic”,  adică de regulă,  sau semnificativ mai frecvent, la a efectua primele „mutări” în meciuri. Este o abordare pe care,  ținând cont de numărul foarte mic al echipelor și meciurilor luate în discuție deocamdată,  doar o amintim.  Reținând totuși faptul că cele mai multe prime înlocuiri – câte 5 – le-au efectuat Astra Giurgiu și CFR Cluj, urmate de FCSB, cu 4  decizii de acest gen.

Ultimele înlocuiri din meciuri.

Situația momentelor în care au fost efectuate  ultimele înlocuiri din meciuri, este ilustrată de datele înscrise în Tabelul nr. 5. Date care reprezintă mediile minutelor în care echipele au purces la ultima substituire de jucători.

Tabelul Nr.  5.  Media minutelor ultimei înlocuiri  (indiferent de câte înlocuiri au fost efectuate de  fiecare echipă)  

 

      Competiția

     Gazde

(media minutelor)

     Oaspeți

(media minutelor)

Gazde + oasp.

(media minutelor)

Camp. regular  80,9 76,9 78,8
Play-off  81,3 85,8 83,5

 

După cum se vede, valorile din tabel ne sugerează că antrenorii au dat dovadă de un comportament contradictoriu în această privință, de vreme ce în campionatul regular oaspeții tindeau să se grăbească, sperând să ajungă la formula de echipă cea mai bună cu care  să încheie meciul, pe când în play-off gazdele au fost cele care au procedat în acest mod. Per total însă, ajungându-se la o situație – explicabilă de altfel – conform căreia ultimele înlocuiri  au fost efectuate mai târziu  cu cca 5 minute în play-off (minutul 83,5), decât în campionatul regular; minutul 78,6.

Pe lângă mediile minutelor în care echipele au efectuat ultimele înlocuiri, pe care le-am analizat mai sus,  cu titlu de excepții amintim și cele câteva situații în care echipele au purces  la ultima/ultimele înlocuiri, în minutul 90 sau chiar mai tâtziu.  Ca număr de meciuri – concret 4 – în care a procedat de această manieră, pe primul loc  se află Astra Giurgiu; de 2 ori (o dată acasă și altă dată în deplasare) în

campionatul regular, și de două ori în play-off (acasă, respectiv în deplasare). FC Botoșani a efectuat și ea, în 2 jocuri de play-off (ambele în deplasare), asemenea înlocuiri foarte tardive. Într-unul din cazuri apelând chiar la o înlocuire triplă, în minutul 90. În sfârșit, ca și record de amânare a ultimei „mutări”,  reținem cazul FCSB-ului din meciul de play-off de la Cluj. Când,  condusă fiind cu 1 – 0 – scor care s-a păstrat până la fluierul final –, ca urmare a unei accidentări a trebuit să efectueze o ultimă substituire, a 4-a, în minutul 96.

Ce ne arată statistica celei de-a 3-a substituiri de jucători? 

O imagine privind plasarea în timp a momentului în care antrenorii au decis că este cazul să efectueze a 3-a înlocuire de jucători în echipele lor, ne-o oferă datele incluse în Tabelul nr. 6.  Date care, ca și în cazul de mai sus, reprezintă medii ale minutelor în care au survenit schimbările de acest ordin, în formulele echipelor.

Tabelul Nr. 6.  Media minutelor în care a fost efectuată a 3-a înlocuire 

 

      Competiția

     Gazde

(media minutelor)

     Oaspeți

 (media minutelor)

Gazde + oasp.

(media minutelor)

Camp. regular  80,5* 74,4# 77,4
Play-off 75,0# 78,4# 76,7

*medie rezultată din 20 de valori, deoarece au existat 2 echipe care nu au mai apelat și la a 3-a înlocuire

#medii rezultate din câte 21 de valori, deoarece de fiecare dată una dintre cele 22 de echipe nu a efectuat decât 2 înlocuiri

Comparând între ele valorile înscrise în respectivul tabel, constatăm din nou că gazdele și oaspeții au avut tendița să se comporte diferit din acest punct de vedere, în cele două secvențe ale sezonului 2019 – 2020. Spunem aceasta, deoarece în campionatul regular echipele din deplasare au fost cele  care s-au grăbit „să termine cu înlocuirile” – asumându-și riscul ca în ultimele 15 minute să rămână cu mai puțini jucători în teren, dacă apărea cumva  vreo accidentare serioasă –,  pe când în play-off antrenorii gazdelor au  solicitat  mai devreme arbitrului (în minutul 75,0, față de minutul 78,4, la oaspeți), să le permită să efectueze cea de-a 3-a schimbare. Asigurați fiind, totuși, de faptul că și în continuare, până la fluierul final,  ei mai puteau interveni de 2 ori în componența echipei.

În schimb, dacă privim valorile rezultate din comasarea datelor gazdelor și oaspeților, vedem că practic nu a existat nici o diferență între campionatul regular și play-off, în ce privește media minutelor în care a fost efectuată a 3-a înlocuire. Ceea ce ne arată că în condițiile de până la pandemie, echipele  se expuneau mai mult la riscul de a rămâne cu mai puțini jucători în teren, către sfârșitul confruntărilor (ultimele 12 – 13 minute). Motivul cel mai plauzibil  fiind acela că  nu-și permiteau să lase cea de-a 3-a substituire (care le putea aduce beneficii în ce privește jocul echipei),  pentru minutele dinaintea fluierului final, ori pentru eventualele prelungiri, adesea greu de estimat în ce privește durata.

                                                                          *

                                                                   *            *

Reiterând faptul că datele și analizele, ca de altfel și sugestiile și ideile formulate mai sus, reprezintă doar o încercare de a aborda, din perspectivă științifică, problematica înlocuirilor de jucători în fotbalul nostru, în general, precum și comparativ în condiții normale și, respectiv, de pandemie, ne permitem totuși să creionăm în încheiere, următoarele enunțuri concluzive:

  1. Global vorbind (adică pentru toate echipele la un loc), în condiții de pandemie  au fost

utilizate doar  cca 4/5 din înlocuirile permise. Mai mult,  nici una dintre cele 6 echipe nu s-a folosit de toate substituirile pe care  le-ar fi putut efectua în cele 8 etape de play-off, desfășurate după întreruperea datorată pandemiei. Deși dacă FIFA  ar fi suplimentat numărul înlocuirilor doar cu una, cu mare probabilitate antrenorii lor  ar fi fost nemulțumiți și ar fi criticat măsura ca fiind insuficientă.

  1. Un element special, întâlnit doar în meciurile din perioada pandemiei, l-au reprezentat înlocuirile duble și triple,  adică situațiile în care 2 sau 3 jucători au fost înlocuiți în același minut. Aceste înlocuiri multiple, la care toate cele 6 echipe au apelat cel puțin odată, au reprezentat peste 1/3,  mai precis 37,07%, din toate substituirile efectuate în meciurile de play-off.
  1. Datele noastre concordă cu cele din literatură, în sensul că atât în campionatul regular cât și în play-off ponderea cea mai mare a jucătorilor înlocuiți au avut-o mijlocașii, în jur de 44%, ei fiind îndeaproape urmați de atacanți.
  1. Conform datelor noastre, în ambele categorii de meciuri a existat tendința ca antrenorii oaspeților  să repartizeze înlocuirile pe care le-au efectuat, pe un interval mai scurt de timp din durata meciului, comparativ cu  cei ai gazdelor. Dovadă faptul că  la echipele din deplasare,  timpul scurs între prima și ultima înlocuire a avut o valoare mai mică.
  1. O constatare importantă, și care se plasează în linia rezultatelor majorității cercetărilor din domeniu, este aceea că indiferent de statutul echipelor (gazde/oaspeți), sau de numărul înlocuirilor permise și/sau efectuate, cele mai multe substituiri de jucători – minimum 75% – au survenit în repriza secundă.
  1. În ce privește primele înlocuiri efectuate de echipe, a rezultat faptul că în play-off ele s-au concentrat mai mult între minutele 61 și 75, dar – oarecum surprinzător – ceva mai devreme (între minutele 46 și 60) în campionatul regular.
  1. Același lucru a existat tendința să se  întâmple și  în cazul ultimelor înlocuiri, de vreme ce media minutelor în care ele au survenit s-a plasat cu 5 minute mai  aproape de fluierul final în play-off, decât în  campionatul regular.
  1. În sfârșit, datele comasate ale gazdelor și oaspeților, evidențiază faptul că deși puteau avea urmări foarte diferite, din perspectiva riscului ca echipele  să rămână incomplete, în caz că ulterior survenea vreo accidentare, în ambele secvențe de campionat  înlocuirile de ordinul 3 au fost efectuate practic la același moment;  în medie în jurul minutului 77. Și asta în condițiile în care  în campionatul regular echipele din deplasare au avut tendința  să se grăbească, iar în play-off lucrurile să se petreacă invers.

                                                                          *

                                                                   *            *

 Sugestii privind direcțiile de dezvoltare și/sau evoluția  preocupărilor față de problematica înlocuirilor  de jucători în meciurile de fotbal. Semnalam în introducerea prezentului material faptul că, din păcate, în problema înlocuirilor de jucători în timpul meciurilor,  antrenorii nu au la dispoziție date și concluzii care să se constituie în recomandări validate științific, cum se întâmplă în domeniile pregătirii fizice, tehnice, tactice sau psihologice.  Ei putându-se baza deocamdată, doar pe experiența personală și pe inspirație și, eventual, pe ce pot „fura” de la diverși tehnicieni de succes.

            Drept urmare, pentru remedierea acestei situații de fapt cercetarea în domeniu va trebui să treacă dincolo de abordările de până acum, și să completeze constatările și supozițiile rezultate din tratarea statistică a datelor de genul celor la care ne-am referit și noi, cu informații obținute direct de la antrenori. Lucru ce va presupune nu doar conceperea de chestionare foarte detaliate  și adaptate specificului acestei problematici, ci și atragerea și convingerea efectivă a tehnicienilor la o colaborare sinceră și detaliată. Ceea ce va reprezenta o adevărată încercare pentru cei ce se vor încumeta  să dezvolte astfel de proiecte de cercetare, știut fiind că deși le-ar plăcea să găsească în literatura de specialitate răspunsuri concrete și valabile  la foarte multele probleme practice cu care se confruntă, antrenorii devin foarte reluctanți atunci când li se propune ca ei și/sau jucătorii lor, să devină subiecți-colaboratori ai unor studii.

            Cum însă până se vor derula suficiente cercetări de acest gen va mai trece cu siguranță  ceva timp, le sugerăm antrenorilor noștri să se decidă să înceapă a se  ocupa ei înșiși  (și) de această problemă. Mai concret, să încerce să-și structureze o bază de date  cât mai completeă nu doar despre jucătorii  echipelor cu care urmează să se confrunte, ci și despre tehnicienii lor. Iar printre aspectele pe care  vor trebui să le urmărească și să le înregistreze la aceștia, să le  includă și pe acelea legate de înlocuirile de jucători. Totul în ideea identificării unor  posibile pattern-uri de  administrare a substituirilor avute la dispoziție, iar pe de altă parte pentru a învăța  de la ei ce este de învățat,  pentru a le anticipa „mișcările” pe care urmează să le întreprindă, sau pentru a le  contracara pe cele pe care  le-au făcut deja.

BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ

  1. del Corral, J., Pestana-Barros, C. and Prieto-Rodriguez, J. (2008). The determinants of soccer player substitutions: A survival analysis of the Spanish soccer league. Journal of Sports Economics, 9(2), 160–172.
  2. Flores, F.S., Santos, D.L, dos, Carlsson, G. R., et al. (1019). What can coaches do? The relationship between substitution and results of professional soccer matches. Revista Brasileira de Futsal e Futebol 11, 43: 215 – 222
  3. Hills, S.P., Barwood, M.J., Radcliffe, J.N., et al. (2018). Profiling the responses of soccer substitutes: A review of current literature. Sports Med. 2018;48:2255–69. pmid:30051171
  4. Hills, S.P., Radcliffe, J.N., Barwood, M.J., et al. (2020). Practitioner perceptions regarding the practices of soccer substitutes. PLoS ONE 15(2): e0228790. https://doi.org/10.1371/journal.pone.022879
  5. Rey, E., Lago-Ballesteros, J., Padrón-Cabo, A. (2015). Timing and tactical analysis of player substitutions in the UEFA Champions League. International Journal of Performance Analysis in Sport, 15(3), 840-850
  6. Ribeiro, C.F.B., Siqueira, L.S. dos., Pinto, D.P., et (2020). The three and six-substitution rules in football: A preliminary comparative analysis in quantitative replacing, game statistics, win rate and winning probability. Motriz, Rio Claro, v. Motriz: Revista de Educação Física. On-line versionISSN 1980-6574, 26, Issue2, 2020, e10200188
  7. Silva, R.M. & Swartz, T.B. (2016) Analysis of substitution times in soccer.  Journal of Quantitative Analysis in Sports 12(3): 113 – 122
  8. Varela-Quintana, C, del Corral, J., Prieto-Rodríguez J. (2016). The effect of an additional substitution in association football. Evidence from the Italian Serie A. Rev Psicol Deporte. 25, Suppl.1: 101-105.

 

 

                                                                  

 

 

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1 și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


2 + opt =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: