Pelerinaj al cugetului

Ovidiu Păcurariu continuă seria frumoaselor rememorări de suflet din fotbalul altor vremuri. Semnătura sa, conform tradiției, în rubrica editorial ”Între rațiune și pasiune”, de pe coloana dreaptă a paginii I. 

Când teoria probabilităților a fost introdusă în perimetrul matematic, mulți au privit cu multă reținere acest aspect. Dar acum mai mult ca oricând această teorie este actuală. Toți specialiștii regizează scenarii privind reluarea activității fotbalistice, fără să se bazeze pe un suport real.

Decât să asistăm la spectacole de prost gust gen duble cu topuri de hârtie igienică sau alte farfaslâcuri, consider că este moral din partea noastră să ne aducem aminte de cei care au scris istorie pentru fotbalul nostru. Aș dori să mă opresc asupra unui subiect mai puțin cunoscut și anume solidaritatea și prietenia între jucătorii de fotbal.

După mult așteptata promovare din anul 1948, Politehnica Timișoara se afla în luptă pentru evitarea retrogradării. Meciul de la Oradea cu campioana națională I.C.O. era hotărâtor. Un rezultat de egalitate sau o victorie o scăpau pe Politehnica de emoții. La încălzirea dinaintea partidei, marele Gheorghe Vaczi sr., golgheter al campionatului național și titular al echipei naționale, s-a adresat în mod discret tatălui meu (Gh. Păcurariu): „Spune-i lui Oarba (nr. Popescu, stoperul Politehnicii) să nu mă țină. Nu voi trage la poartă, în rest vă descurcați singuri.” Partida s-a terminat cu scorul de 1-1 și Politehnica a scăpat de retrogradare.

Prietenia dintre Gh. Vaczi sr. și tatăl meu s-a perpetuat în timp, bazându-se pe un respect deosebit. Chiar dacă fiii lor nu au ajuns la nivelul lor fotbalistic, relațiile de amiciție s-au păstrat intacte, Gh. Vaczi jr. fiind unul dintre cei mai apropiați prieteni ai mei.

Trecând peste ani, este binecunoscută prietenia între Emerich Dembrovschi și Flavius Domide. Când Domide s-a aflat într-o situație delicată, primul care a sărit în ajutorul său a fost Imi Dembrovschi. Nu mai puțin frumoasă a fost prietenia dintre Ladislau Broșovschi și Dan Pălținișanu. Când Broșovschi a fost numit la Unirea Sânnicolau Mare, primul om pe care l-a luat lângă el a fost Păltinișanu. Aceste câteva exemple poate au fost relevante și vin în sprijinul aplanării rivalității exacerbate uneori întreținută artificial dintre Arad și Timișoara. Strădaniile lui Ioan Igna, Radu Suciu și ale subsemnatului, precum și ale Sporttim în general, s-au dovedit fără succes. Păcat!

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1 și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


8 − = doi

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: