Poli flancuri forte: Goga „cu mâna”, Zicu cu stângul

Goga, cu golul egalizator, bucurându-se la reuşitele desprinderii, marca Ianis Zicu

Goga, cu golul egalizator, bucurându-se la reuşitele desprinderii, marca Ianis Zicu

A fost ger, fanii au fost în număr mic, dar Poli a revenit de la 0-1, pentru a-şi conserva invincibilitatea şi a rămâne în lupta pentru titlu, impunându-se într-un joc cu experta deplasărilor graţie pătrunderilor de pe flancuri în nici 25 de minute în care a risipit acalmia dată în prima parte de aşezarea tactică a oaspeţilor, frigul pătrunzător şi inevitabila absenţă a ritmicităţii, după o lungă pauză hibernală.

Alte consideraţii şi ştiri pe marginea jocului, în celelalte rubrici, printre care „Mulţumit, Uhrin jr. spune că <am dat de fapt 4 goluri>”.

Un meci lansat aşadar într-o anesteziantă tatonare, în ton cu frigul ce îngheţa pietrele, a explodat aidoma exuberanţei din galerie, cu tot cu fumigene, elocvente pe final în privinţa psihicului armat al violeţilor fiind nişte faze în care Srdjan Luchin pur şi simplu bloca un şut plonjându-i în cale iar Lukas Magera încerca prin alunecare să menţină mingea în joc, pe linia de fund medieşeană. Efort considerabil, atitudine pozitivă, putere şi apetit de luptă. Dar desigur, toate n-ar fi valorat atât fără execuţiile „aripilor” Goga şi Zicu. A fost o răsturnare de scor ca o scuturare din pene.

Dusan Uhrin jr. a redebutat astfel în mod fericit la cârma alb-violeţilor, triumful în bătălia cu ocupanta locului 5 dând speranţe în privinţa câştigării marelui război, care mai are 15 etape mari şi late. Iar succesul de moral este cu atât mai preţios cu cât a fost repurtat în faţa unei nuci tari a campionatului, care încheia turul cu deplasări de 1-0 la Steaua şi 1-1 la CFR Cluj şi care, în mod cert, va da palpitaţii în viitor şi gazdelor din Galaţi, Vaslui şi Giuleşti, nişte contracandidate poliste.

S-ar putea specula că alta ar fi fost faţa oaspetei dacă temutul Eric şi Alexandru Munteanu, aripă dreaptă dorită în această iarnă pe malul Begăi, s-ar fi găsit pe foaia de joc a lui Pustai, dar şi violeţii au absenţele lor, de dată mai recentă sau nu. Uhrin jr., fidel în mare formulei testate în pregătiri, în ciuda sincopelor suferite atunci, a apelat din start la Lukas Magera, complet refăcut, iar în apărare la debutantul în violet Sorin Ghionea, cu Scutaru titularizat de conjunctură pe dreapta, în absenţa suspendatului Helder, şi cu Sepsi revenit la rândul său după o accidentare care i-a complicat perioada de pregătire.

S-a dovedit însă că aşezarea oaspetei, cu Todea şi Kubala la închidere, a subţiat variantele poliste de construcţie a atacului, gazdele rezumându-se iniţial la tentativele lui Alexa de a angaja frontal în adâncime ariergarda polistă, Zicu marcând în minutul 13 dintr-o poziţie de ofsaid. Cam la atât s-a rezumat asaltul polist, Goga în minutul 33 şi Axente în minutul 39, din unghi închis, şutând peste poartă, ca unice tentative de a-l încerca pe Pleşca.

În contrapartidă, Pantilimon a ieşit din amorţeală, pe un frig năpraznic, plonjând şi blocând la picioarele lui Markovic în minutul 35 al unui prim mitan derulat la relanti… Pauza de iarnă a fost lungă, ritmul lipsea iar frica de eşec domina ambianţa hibernală, în care s-au remarcat cel mai mult susţinătorii polişti din galerie, cu făclii roşietice aprinse în Curva Sud, cu scandări tradiţionale, cu bannere sugestive şi cu mult umor în frig.

După studiul din prima parte, alta a fost faţa jocului odată ce Scutaru a gafat copilăreşte, probabil încă neconectat la miza jocului, la nici patru minute de la reluare. Şi poate nici complet reîncălzit… În orice caz, apropo de eroarea sa, nu terenul i-a jucat festa, suprafaţa de joc fiind „aur”, ţinând cont de ninsoarea căzută joi şi vineri. Gazonul s-a ţinut bine şi, paradoxal, şi Poli, odată ce s-a văzut condusă.

Golul parcă „aşezat cu mâna” de Dorin Goga, o perlă fotbalistică, a fost esenţial prin iuţenia cu care a combătut avantajul medieşean, reuşita egalării venind relativ repede după eroarea lui Scutaru. Iar de-aici, şi în urma înlocuirii lui Florin Bratu, practic unicul atacant veritabil al găzarilor, Poli a marşat tot mai evident de pe flancuri, ieşind la rampă din nou cel stâng, cu imprevizibilul Zicu, care, prefigurat de contraatacul în doi Goga – Axente, încheiat cu şutul din fuleu, tare dar imprecis al nouarului, a marcat puţin mai apoi, în nici un sfert de oră, „dubla” cu stângul a continuării unei curse pentru titlu, în memoria mamei sale şi – de ce nu? – pentru postura de puncher al Ligii 1.

Cam pe-atunci a „înviat” din nou şi publicul îngheţat, solicitând introducerea vitezistului Ricketts, căruia nu i-au trebuit 5 minute pentru a se bucura din teren de o reuşită violetă. Pe când şi prima în contul său? Prin introducerea sa în locul lui Cisovsky, Magera a fost retras la mijloc, ca o pavăză în plus, dacă mai era cumva nevoie. Dar de fapt nu, Gaz Metan fiind răpusă fără replică…

Poli poate spera îndreptăţit şi poate visa frumos. Echipa şi lotul au consistenţa necesară pentru ca, şi comparativ cu valoarea de ansamblu a Ligii 1, să reuşească în 2011 ceea ce s-a tot ratat de aproape nouă decenii.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


patru × 4 =

 


Alte articole legate de acest subiect: