Proiectul plumbuit al Primăriei Timişoara şi al Consiliului Judeţean Timiş intră la apă mai ca masa presei, inundată

Nu-mi pot imagina cum îşi puteau închipui edilii proiectanţi ai „noii Poli”, cam acum un an, când trăgeau promovarea de păr, sau acum nici jumătate de an, când ACS Poli pierdea greu şi la limită lângă Podul Înalt, seara descinderii pe „Dan Păltinişanu” a unei grupări cu aspiraţii la drumuri europene precum Vasluiul, şi ce se-aşteptau cu adevărat de la asemenea jocuri.

Erau chiar atât de profani în ale sportului şi fotbalului să nu realizeze că vor veni şi zilele şi etapele în care doar te aliniezi precum unui miel la tăiat!? Speranţele deşarte, aşteptările iluzorii şi fără pic de acoperire, sunt cel mai adesea povara cea mai grea, crucea cel mai greu de purtat, „DEZASTRUL” cel mai copleşitor.

Iar autorii proiectului au expus Timişoara fotbalistică, prin noul său vârf de lance, pe nişte sume insuficiente pentru a te lua cu adevărat la trântă cu grupările consolidate ale Ligii 1 dar revoltător de mari pentru alte structuri şi ramuri sportive din oraş tîrîndu-se din mai nimic, au expus-o aşadar, prin împingere în faţă, în rândul I, descurcă-te!, unei aproape inabordabile situaţii în care de regulă mai bine de o treime dintre titulari se confundau cu componenţii care-acum două primăveri se duelau cu alde Făgetul lui Trăiculescu, în Liga 3, iar măcar o altă treime se identifica grupului plimbăreţilor neachiziţionaţi de mai nici o altă adversară din Liga 1.

Proiectul în pripă, de pe-o zi pe alta şi la fie ce-o fi, cu care n-ai putea fi prea aspru doar dacă ar fi jucărioara vreunui investitor magnat, care-şi permite asemenea luxuri şi riscuri, dar care, fiind din restrânsul ban public, subminează indirect restul dar şi întregul arenei sportive locale, şi merită aşadar a fi luat la bani mărunţi, îşi oglindeşte cel mai clar vulnerabilitatea tocmai în asemenea seri, de „2” solist. Fără şansă şi fără scăpare.

Şi mai trist, în asemenea situaţii limită, cu atât mai complicate cu cât sezonul e în toi şi cu cât reculul e extrem de greu de stopat, sunt practic sacrificaţi încă din start, trimişi în linia I ca-ntr-un prost croit plan de război, să scoată cum or putea castanele din foc, până mai ieri jucători care-nsemnau cât de cât ceva pe dreptunghiul verde al Timişoarei, debutanţi la o vârstă la care şi a prelua încă de la începutul pregătirilor de vară o formaţie de eşalon inferior, de rodaj, şi nu o prim-divizionară în vâltoarea retrogradării, constituie o semnificativă piatră de încercare.

Expunerea, aşadar dublă. Ce fac de fapt edilii la o inevitabilă oră când rezervele de „a le merge” – iniţial pe valul entuziasmului neîmpărtăşit însă şi de golaşa tribună iar apoi din inerţie – sunt ca şi epuizate, puşi în faţa faptului împlinit că Liga 1 nu e nici Liga 2, nici Liga 3, ei bine, dau de fapt din colţ în colţ şi cârpesc proiectul cu fundaţie strâmbă cu alte şi alte petice care, la o analiză mai lucidă, i-ar face să chibzuiască înzecit pe profesionişti cu zeci de ani în domeniu.

Dacă le va ieşi pasienţa, iar picajul va fi întrucâtva atenuat, atunci vor putea răsufla uşuraţi, dar fără a avea aroganţa de a-şi asuma vreun merit, şi noroc că ACS Poli a exploatat la maxim elementul surpriză din acele prime 4 runde în care marca 8 goluri şi smulgea şi mai multe puncte unor adversare care, în mare, au depăşit-o între timp în clasament, după ce şi-au revenit din căscare, căci altfel, cu alte doar 11 plase scuturate în ultimele 20 de etape, evidenţele ar fi devenit mai vremelnic realitate.

Alb-negrii s-au conservat pe 11-12 în aceste ultime 3 runde cu eşecuri la zero, dintre care cel de aseară a fost cel mai clar ca rezultat nefavorabil din întreaga stagiune pe tot mai părăsitul „Dan Păltinişanu”, graţie grăunţelor de rezervă din toamnă, iar punctajul şi clasarea, luând în calcul toate datele problemei, sunt de fapt încă onorabile şi peste ceea ce s-ar fi putut aştepta cu realism proiectanţii şandramalei, dar mai ales peste prestaţiile oferite, însă când este să ajungi cu cuţitul la os iar încrederea, factor important pentru o muncitoare trupă fără veleităţi şi mai ales de moral, atinge cote alarmant de mici, atunci toate se-ntorc parcă împotriva ta iar suma micilor inexactităţi arată precum adevărate calamităţi.

Toate i s-au adunat lui Alexa, încă din start. Ploaia de peste zi, absenţa potenţialilor spectatori în plus, rămaşi implicit la casele lor, tribuna covârşitor de goală, goală-goală!, şi lipsa unui cap cât de cât limpede şi ceva mai articulat în joc, să zicem un Gorobsov – deşi cine s-ar da în vânt după el, dar pe-ăştia îi ai, cu ăştia defilezi – suspendat.

Încasând gol pentru al doilea joc la rând acasă, în repriza secundă, pe o minge lesne pierdută undeva la construcţie sau nici măcar la începerea acesteia, trădează absenţa acelui liant median, expune lipsa unor alternative de valoare, inexistenţa în arsenal a unei piese care ar putea face la o adică diferenţa. Culmea e că alb-negrii la debutul lui Alexa, regăsit într-o situaţie ingrată, chiar au fost mai periculoşi, în prima parte, prin a insista foarte bine ales pe cât mai multe şuturi, mai mult sau mai puţin prin surprindere, în ideea gazonului şi a balonului ud, dar la cam atât s-a redus potenţa unei garnituri care într-o prea mare măsură a punctat din faze fixe, inclusiv penalty-uri, şi-a orchestrat acţiuni legate şi încheiate cu gol cât de-un bob speranţă.

Sincer, aseară nici nu te-ai fi putut cu-adevărat aştepta ca „noua Poli” să joace ceva şi să dejoace cumva o mai solidă oponentă, iar vorbele lui Liviu Ciubotariu, cu nesimţire luat în vizor din tribună, rostite la conferinţa de presă, au fost cuvânt cu cuvânt mai adevărate şi mai explicite ca orice altă concluzie.

Aşa cum nici nu te mai poţi aştepta ca masa presei să mai fie vreodată ceea ce a fost cândva, „inundaţia” de aseară fiind premonitorie. La intrare, o poartă închisă cu cheia şi un control mai că ni s-ar introduce un fascicul în iris şi un detector de metale între picioare, dar probabil vor urma în apropiatele vremuri ale gamelei, în sectorul presei o ruşine de cadru de activitate, efect şi al construcţiei inadecvate a unui pseudoacoperiş, prea scurt şi permeabil, şi o masă udă, udă. Biata femeie trimisă să remedieze situaţia, ditamai balta, şi dac-ar fi avut zece cârpe uscate, n-ar fi îndepărtat de pe-un minut pe altul apa curgând pe jos ca din găleată. Iar refugiindu-te pe scaunele din spate, murdare şi ca vai de lume, cu imitaţia de lemn a suportului de caiet exfoliată, înţelegeai cu atât mai bine cu ce arsenal te-arunci tu, Timişoara, cu capul înainte în luptă.

O seară ploioasă şi mohorâtă, o seară rece şi crudă, dar extrem de previzibilă în deznodământul ei, intuit exact de Ciubotariu prin schimbul de cuvinte avut la încălzire cu Szekely. Acestea-s limitele şi posibilităţile, acestea-s scaunele şi mesele, nu „mesele” care mereu îi vor, acestea-s realităţile, iar doar praful de pe tobă e mereu pulverizat insultându-ni-se inteligenţa cu alte şi alte deşertăciuni.

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1 și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Proiectul plumbuit al Primăriei Timişoara şi al Consiliului Judeţean Timiş intră la apă mai ca masa presei, inundată

  1. george spune:

    … DAR AVEM STAFF NUMEROS, DIRECTORI ȘI PARADIRECTORI, PREȘEDINȚI, VIOCEPREȘEDINȚI NUMAI UNUL ȘI UNUL! NIȘTE IPOCRIȚI CARE TRĂIESC PE BANII FRAIERILOR! RUȘINE!

  2. RUSINE MAXIMA !.. spune:

    RUSINE MAXIMA CONDUCERE, RUSINE MAXIMA PRESA LOCALA ! Asta-i Timisoara – incompetenti,impotenti pe linie – presa, oameni politici,patroni , TOTI !

  3. unul din cei care stiu mai multe spune:

    cu incapabilii din politica vreti sa faceti sport, numai intereselelor, atit !

  4. cititi cu atentie spune:

    Dobra, vice la CJT, gluma verii

    “ Într-un final, a fost și Bojin nominalizat, fără însă ca vreun ministru social-democrat să vină să-l susțină. Nici măcar la o lansare rurală! Marcel Mihoc a condus, însă, foarte bine angrenajul de campanie, în ciuda unor mari derajape și sincope, generate din interior și exterior, iar Bojin, pe valul uriaș al USL, a ajuns președintele Consiliului Județean Timiș.
    Am făcut acest excurs, pentru a le reaminti unora activitatea lui Marcel Mihoc, cel care, aflu acum, că ar putea să nu fie propus vicepreședinte al CJT, din motiv de Dobra de Lugoj. Despre lugojeanul cu pretenții mai mari decât poate duce nu vreau să vorbesc foarte mult, pentru simplul motiv că el din punct de vedere politic nu există, la nivel județean. Poziția temporară de subprefect pe care a ocupat-o în guvernarea de tristă amintire PDL-PSD nu poate fi luată în calcul, mai ales că atunci PSD Timiș s-a făcut de râs, la propriu, cu mulți dintre cei propuși pe funcții. Mărturie stau sutele de articole publicate pe portaluri on-line despre isprăvile unor terchea berchea ajunși în copac precum scroafa.
    Acum, însă, e vorba despre un alt context, pentru că USL a primit un vot de încredere uriaș din partea cetățenilor, iar promovarea unor aventurieri, susținuți de grupuri de interese forestiere sau din zona vămilor va reprezenta, cel puțin în Timiș, finalul unei alianțe politice, care oricum scârțâie pe la toate încheieturile.”
    Fragment din cronica vio bota 2012
    Mai e ceva de zis ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× cinci = 30

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: