Răbdarea ardeleanului

Ovidiu Păcurariu a revenit în rubrica sa ”Între rațiune și pasiune” cu o radiografie a situației de la UTA, și în comparație cu revirimentul Timișoarei, semnând un nou editorial, ”Răbdarea ardeleanului”, în susul coloanei din dreapta de pe prima pagină a cotidianului.

Rivalitatea ancestrală dintre Arad şi Timişoara a cunoscut un moment de răgaz. Timişorenii şi-au dat seama cu o oră mai devreme că singura soluţie viabilă de a avea o echipă de fotbal la un nivel acceptabil este de a continua activitatea numai cu timişoreni, începând cu Primăria şi continuând cu alte forţe dispuse să adere la efortul general.

Şi arădenii si-au dat seama de acest aspect, poate chiar acum 8-9 ani, dar răbdarea ardeleanului nu are margini. După plecarea ultimei conduceri arădene în frunte cu Călin Chişbora, s-au perindat o serie de persoane mai mult sau mai puţin dubioase. Acestea au secătuit clubul, au profitat de emblema clubului şi şi-au construit o notorietate nemeritată. Au trecut rând pe rând Bara, Cazan, Mitran, Ionuţ Chirilă, Marian Spiru (pentru o activitate de două săptămâni la club a încasat 36.000 de euro!), Alexandrescu, arădenii adevăraţi fiind ocoliţi cu obstinaţie.

Ulterior a apărut italianul Giovanni Catanzaritti, un tip ambiţios, dar pe care l-au trădat limitele sale în acest domeniu. Mai mult, s-a înconjurat de sfetnici gen Tudor Daniel şi de alţi specialişti în inginerii financiare. Când s-a intrat în amănunte, a apărut un asociat, tot italian, Guzardi, pe care nu l-a văzut nimeni vreodată, sau, mă rog, a dat dovadă de o discreţie greu de înţeles.

Deşi s-a bătut moneda că toată activitatea se derulează transparent, lucrurile nu stau chiar aşa. De exemplu, nimeni nu ştie precis modul de organizare al clubului: societate cu răspundere limitată sau societate pe acţiuni. Dacă erai interesat să achiziţionezi acţiuni, nu se putea, deoarece acţiunile nu erau la vedere.

Cireaşa pe tort a pus-o acest personaj, cel puţin pitoresc, Adrian Marţian, care la început s-a prezentat ca fiind prieten cu Adrian Mutu. A creditat clubul cu o sumă de bani, promiţând o serie de lucruri greu de digerat. Mai mult, a dat nişte declaraţii aflate la zona penalului: „Dacă Giovanni Catanzaritti rezolva 2-3 meciuri, noi promovam în divizia A”„Voi aduce zece jucători de la Ajaccio şi voi ataca din nou promovarea”.

La această oră UTA are patru jucători legitimaţi. În această stare de confuzie generală a apărut o variantă în totalitate arădeană: Marius Ţucudean, fostul căpitan al UTA-ei pe când aceasta activa cu succes în divizia A, actualmente un prosper om de afaceri. Cum era firesc, transferul de putere trebuia să se facă normal, dar nici pe departe lucrurile nu stau aşa.

Fidel dictonului „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”, Adrian Marţian nu renunţă şi mai face nişte promisiuni fanteziste, greu de acceptat de arădeanul de rând. Nici la capitolul antrenori lucrurile nu au fost fireşti. Au fost antrenori de câte o zi Dulcea, Ovidiu Stângă, ca acum să revină Falub.

Între timp a apărut Cătălin Barbu, fost locotent al lui Cornel Penescu la FC Argeş, devenit manager al clubului UTA, la rândul lui mare amator de declaraţii uluitoare: „Am venit la pachet cu jucătorii de la FC Argeş pentru care eu garantez!”

Au mai rămas trei săptămâni până la debutul campionatului diviziei B şi situaţia la UTA este departe de a fi lămurită.

Şi atunci cum rămâne cu răbdarea ardeleanului?

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 2 și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ 1 = noua

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: