România eșuată. Doar 13 goluri în 10 jocuri spre ”Mondial”, jumătate dintre meciuri fără victorie în cea mai facilă grupă din totalul celor 10

Se întoarce și acum la nesfârșit pe toate fețele ”problema” selecționerului reprezentativei de seniori a României, una și aceeași angoasă peste ani a fotbalului carpatin, însă doar o consecință a viciilor sistemice și de structură din sportul rege mioritic. Parte a unei națiuni în care corupția ucide și fără spirit colectiv, fără o mentalitate sănătoasă, Federația Română de Fotbal fiind stat în stat după chipul și asemănarea acestui sistem păgubos, într-atât de capabilă pe cât de competentă poate fi o organizație care administrează de o asemenea manieră activitatea încât rezultatele care nu mint în întâlnirile internaționale constituie efectul firesc al acțiunilor sale. Iar la lipsa de realism caracteristică în spațiul mioritic nu se poate sesiza aspectul că un for condus de cineva precum onor Răzvan Burleanu n-ar putea adopta opțiuni adecvate, inclusiv sub forma numirilor de personal, Rădoi timbru pe plic. Urmările fiind cât se poate de previzibile și normale, încă o campanie preliminară ratată, România eșuată, cu numai 13 goluri marcate în 10 jocuri din calificările la ”Mondial”, jumătate dintre acestea fără victorie în cea mai facilă grupă din totalul celor 10 serii.

Să fi fost altfel, fie chiar și într-o grupă cu alde Liechtenstein, Armenia, Islanda, Macedonia și, da, într-adevăr, Germania, și ar fi constituit o surpriză, iar peștele de la cap se împute, a se citi Federația Română de Fotbal, păstor nepriceput al unui fenomen dominat de interese, cumetrii și multe, multe slăbiciuni. Lumești la urma urmei, dar absența meritocrației este o rană profundă care sângerează abundent în societatea românească, iar de-aici tot păcatul, căci omul sfințește locul, omul este cel care pune lucrurile în mișcare. Sau nu. Sau deficitar.

Ceea ce scriam în ultimul deceniu din vechiul mileniu, cât încă România totuși mai ajungea la un turneu final mondial – ultima dată, în 1998, în Franța, așadar în urmă cu aproape 24 de ani, este cât se poate de valabil și actual și în ziua de astăzi, pe atunci cu titlu de semnalare și avertizare în sensul că inevitabil se va ajunge la starea de fapt la ordinea zilei, lipsa de competitivitate, paguba având de-a face cu viciile sistemului care a tocat mărunt potențialul fotbalului intern. 

”Sistemul” ar avea neapărat nevoie de restructurare printr-o reformă radicală, dar una autentică – nu de ochii lumii, pleacă ai noștri, vin ai noștri, iar atunci s-ar rezolva implicit și ”problema” selecționerului, în fond doar unul dintre amănunte. Însă pentru așa ceva ar fi nevoie în primul rând și de viziune și capacitate strategică, de responsabilitate asumată și, mai presus de toate, de voința de a schimba. Voința. Capitol în suferință, una fiind dorința, alta putința, balast al mentalității mioritice. 

Inevitabil și cât se poate de previzibil avea să se ajungă și la un asemenea bilanț modest fie și într-o grupă preliminară facilă pentru simplul motiv că, dacă în urmă cu două decenii încă s-a trăit din roadele fotbalului juvenil cultivat în regim centralizat predecembrist, în noul mileniu nu s-a mai uns ”banda de producție” dinspre juniori spre seniorat, calată sub povara atâtor nenumărate mici interese meschine. Bandă de producție devenită lanț al slăbiciunilor, totul sub patronajul inept al Federației Române de Fotbal, fără a omite rolul nefast al falangei emanate LPF, creatoare al unui Eldorado pentru importuri de mâna a doua și a treia, chelului tichie de mărgăritar. Fără busolă și pe mâna unor învârtiți și insinuați ”la butoane”, fotbalul intern s-a vândut ieftin și a devenit o afacere mercantilă, un fotbal rătăcit în așternuturi murdare și în pat cu politicul – nocivă imixtiune!, pierzându-și treptat boii în apetitul său nesănătos pentru rezultate imediate cu orice preț. 

Iar tocmai rezultatele sunt bumerangul care lovește actualmente în plin. Căci un fotbal care în primul deceniu din noul mileniu genera o campioană națională precum Unirea Valahorum Urziceni, laureată în 2009 dar deja dispărută de pe harta fenomenului încă după ediția 2010/11, n-avea cum să nu ajungă să aibă soarta din 2021. Inevitabil a strânge cioburile. 

Un fotbal intern care n-a mai produs dar a importat cantitativ de duzină și a exportat tot mai puțin, periferic pe radarul cluburilor internaționale puternice, n-avea cum să evite în cele din urmă eliminarea în bloc încă din turul secund preliminar al modestei nou înființate Conference League – a treia întrecere continentală intercluburi, FCSB fiind scoasă din cursă de Shakhter Karagandy, craiovenii fără a înscrie tur-retur unor albanezi iar Sepsi fără a-i învine în dublă manșă pe cei din Trnava, chiar și pentru campioana națională CFR Cluj faza play-off din competiția numărul 2, Europa League, devenind un obstacol prea înalt: înfrângeri cu vecinii de la Crvena Zvezda, chiar și cu 4-0 la Beograd. Iar când e să se aleagă praful, multipla laureată la zi a Ligii 1 a ajuns să dețină un singur punct din 4 întâlniri în grupele ”Cenușăresei” Conference League, întâlniri cu alde AZ Alkmaar, Jablonec sau Randers. 

Precum în competițiile intercluburi, și în preliminariile interțări rezultatele nu mint. Ci sunt consecința mentalității defetiste, a lipsei meritocrației, a lanțului slăbiciunilor dintr-o societate profund coruptă, în care statul în stat FRF nu este altceva decât parte a ”sistemului” putred dar fălos nevoie mare.

”Naționala mare” n-ar fi putut musti altceva decât aceste 2-0 tur-retur cu Liechtenstein, decât străveziul 0-0 acasă cu Islanda – remiză care a scos-o din calculele prinderii barajului, decât acel 3-2 pentru Armenia la Erevan sau mincinosul 0-1 la București cu Germania, dominantă de o manieră ducându-te cu gândul la întâlnirea vreunui colos cu un sparring-partner sătesc, pentru că nu este altceva decât ilustrata și oglinda unui for federal care pur și simplu nu onorează fotbalul, ci-l fentează. Iar fotbalul te simte și te taxează, și chiar așa, cum ar fi fost ca pe scena mondială a turneului final din Qatar să activeze printre delegații calificați cuplul de farmec și vis Rădoi – Stoichiță!? O imposibilitate. Au avut grijă ”pescarii din Atlantic”, dar mai ales Macedonia, una dintre exponentele spațiului ex-iugoslav mai bine poziționată în preliminariile de calificare la C.M. Qatar 2022.

Serbia a smuls victorioasă biletele în deplasare pe terenul Portugaliei, într-un duel direct decisiv, iar vicecampioana mondială Croația o va însoți la turneul final, Macedonia prinzând un loc la baraj în dauna României, deloc de mirare fie și la o privire aruncată doar pe golaveraj, 23-11 în dreptul ex-iugoslavilor, 13-8 în zece partide ale ”tricolorilor”…

În ordinea zestrei de puncte, Belgia, Serbia, Spania, Franța și Elveția merg la ”Mondial” din grupele de 5 echipe – majoritatea neînvinse, mai puțin ibericii, iar Germania, Danemarca, Anglia, Olanda și Croația din seriile cu 6 naționale, iar la baraj ajungând Portugalia, Italia, Suedia, Țara Galilor și Ucraina din grupele cu 5 formații – enumerate tot în ordinea numărului de puncte adjudecate, respectiv Scoția, Rusia, Turcia, Polonia și Macedonia, cu cea mai mică zestre, 18 puncte în Grupa J, chiar și așa mai numeroase decât ale ”tricolorilor”.   

Ar fi fost de mirare a reuși România altceva, la decăderea fotbalului intern, la metehnele unui ”sistem” înadins întreținut putred și corupt, status quo favorabil intereselor mici mărunte ale ”cercului inelelor”, clică ”trăind bine” în accepțiunea a ceea ce ar constitui traiul bun pentru asemenea personaje. Trăim într-o lume interesată, mânată de interese personale și de grup, detrimentale binelui comun, mânată de atragerea de avantaje și foloase necuvenite în raport cu marea schemă existențială a vieții pe pământ. Ființe trecătoare care nu vor rămâne în istorie, dar care-și vor fi atras expresia ”După noi, potopul!”

Un ”sistem” căruia îi cântă în strună mass-media ”de la centru”, prefăcându-se că îl șfichiuie dar când colo tot parte a problemei, incapabilă a detecta cauzele dezastrului, o presă sportivă ”mare campioană” complice decăderii fotbalului intern. 

Răul trebuia demult tăiat din rădăcină, cât gazonul fotbalului românesc nu ajungea plin de buruieni, însă nu va fi nicidecum eradicat chiar și în urma celei de-a șasea calificări ratate consecutiv la turneul final al Campionatului Mondial, și asta datorită mentalității iresponsabile și fără capacitate de asumare dintr-o țară în care a ține cu orice preț de scaun se ridică la rang de artă. Nu există onoare pentru că nu există cu adevărat bun simț și omenie, într-o societate asfixiată de fățărnicie și false virtuți, teren fertil pentru cultivarea incompetenței cu aere de cunoaștere aprofundată, iar toate aceste slăbiciuni lumești stau la baza nerealizărilor din sportul rege intern. Meritocrație, unde ești? Dar acei oameni potriviți la locul potrivit? 

Un fotbal care s-a autodevorat pentru că, dintr-o falsă stimă de sine, nu și-a putut depăși condiția analfabetismului funcțional care bântuie toate straturile și fațetele vieții sociale din Carpați, până spre vârfuri, perfect exemplificată în anul în curs prin inconștiența pe post de caz de actualitate a unei minorități spălată pe creier dar crezându-se înțeleaptă în a opta pentru [email protected] dar și în a încuraja tovărășește cu ”indicății” majoritatea să-i urmeze nefasta pildă a efectuării așa-zisei ”vaccinări”, ilustrată elocventă a rătăcirii din Carpați, gură cască și prelingându-i-se saliva pe la colțuri în încercarea de a copia modelul vestic. Suntem la stadiul periculos ”Proștii strigă proștii!”, pericol public cu potențial de a degenera la stilul mioritic…  

Fotbalul românesc se complace în mediocritate, morală și competițională, pentru că nu poate genera din interiorul ”sistemului” soluțiile adecvate și coerente, ceea ce ar constitui o contradicție, ”sistemul” fiind în uz pentru a se perpetua în forma convenabilă profitorilor de pe urma sa. 

Soluțiile ar exista dar identificarea și implementarea lor nu pot fi efectuate în climatul actual necultivat din fotbalul intern. Nu-i nevoie doar de oameni noi în structura organizatorică și de decizie a fotbalului carpatin, dar și de o mentalitate adecvată, tot mai dificil de redobândit într-o nație cu ”sămânța” alterată. 

În consecință, ”naționala mare” și selecționatele juvenile – cu cacofonia rezultatelor internaționale modeste spre slabe peste ani, sunt doar produse și nimic altceva ale unui fotbal corupt, oglindă a unei societăți corupte. E nația în care ignoranții dau tonul și sunt ”la butoane”, în care meritocrația și competența sunt forțate să se zbată în anonimat.

Iar de zilele viitoare înapoi la oile noastre, turmă cu lupul FRF paznic la stână  Poate ieși ceva bun? Cel mult patru meciuri găzduite la un turneu final european megalomanic, pe alocuri cu gazonul inundat. Ăsta-i anul 2021 făurit de federali, mai mare jena ce încurcă lume cu aere. Ratarea calificării la barajul pentru ”Mondiale” a fost doar bomboana pe colivă, ținută la rece pentru deznodământul din noiembrie. 

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Internațional, Liga 1 și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


unu − = 0

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: