Steliano Filip, chiar ”câine” invocând baletul după ce a tins la beregată: două etape pe tușă, precum Goga

Prin prisma indisciplinei și a ploii de cartonașe roșii din 5 partide, contabilizând nu mai puțin de 11 eliminări din șase tabere, fazele play-off și play-out ale Ligii 1 au pornit sub cele mai neplăcute auspicii, iar cum foamea de puncte se va înteți, te poți aștepta în continuare la ce este mai rău.

Ceea ce anticipam, și anume că, prin înjumătățirea fără noimă a punctelor acumulate în sezonul regular și implicit nivelarea în jos a reperelor reale ale întrecerii, se va deschide o veritabilă Cutie a Pandorei, s-a și întâmplat deja, cluburile parcă asmuțite de organizatori prin modalitatea de relansare la acest al doilea start având jucători care au uitat probabil cu totul de spiritul și noțiunea de fair-play, rătăcite în cel mai întunecat colț al vestiarului, dând în schimb frâu liber unor porniri cu care nu se pot mândri.

Iar astăzi, Comisia de Disciplină a FRF a avut de făcut multă curățenie după o primă rundă intens anticipată cu capete de afiș tip ”marele derby” dar care, lăsând la o parte invariabila calitate cel mult îndoielnică a fotbalului prestat, a dezamăgit în special prin răbufnirile comportamentale care doar certifică deficiențele de atitudine, caracter și implicit de imagine ale Ligii 1.

Dacă spectacolul fotbalistic tot e în suferință, atunci măcar nota de fair-play să fi primat, dar n-a fost cazul, LPF culegând ceea ce a semănat prin noul sistem de punctaj și desfășurare. La ”sângele” căutat de organizatori parcă înadins cu lumânarea prin comprimarea punctelor, unii au răspuns ca atare, orbiți de reamplificarea bruscă a mizei și iresponsabili în raport cu necesarele eforturi pe care trebuie să le depună fotbalul pentru a-și ajusta imaginea șifonată.

Steliano Filip (foto: ww.fanatik.ro)

Steliano Filip (foto: ww.fanatik.ro)

 

Iar Dinamo – Steaua, ”marele derby”, n-a dat exemplul cuvenit, ba din contră, s-a urâțit pe final într-un meleu al vrăjbii, revărsat și pe margini. Aceasta este conduita petulantă a celor cărora li se acordă mult prea multă atenție, într-o nesănătoasă hiperbolizare bine conservată peste ani.

Din păcate, în miezul putred al tot mai tensionatului spre final Dinamo – Steaua, la 1-1 în minutul 84, s-a găsit un fost junior lansat de fotbalul timișorean, mai exact de LPS Banatul, cu care câștiga titluri naționale juvenile sub îndrumarea lui Cristi Petcu, și anume Steliano Filip, care a ținut morțiș să aibă ultimul cuvânt într-o deja jenantă și ca și în tușă asperitate cu oponentul Hamroun.

Cochetând cu lotul național de seniori dar și cu ideea de a purta banderola de căpitan a roș-albilor din Șoseaua Ștefan cel Mare, Filip a surprins însă cât se poate de neplăcut prin reacția pe care a avut-o la riposta deja nelalocul ei a stelistului. Că s-a luat după adversar, aproape să-l strângă de gât, și încă sub ochii centralului, a fost oricum cât se poate de agravant, dar să mai invoce ulterior și baletul în interviul de după meci, cum că fotbalul ar fi altceva, l-a trădat că n-avea remușcări, fiind în schimb ferm convins că ieșirea sa ar fi avut acoperire.

Ei bine, fotbalul este într-adevăr un joc bărbătesc, iar baletul n-are nimic de-a face cu sportul rege, cinste amândurora, însă asprimea disputei de pe dreptunghiul verde rămâne cu adevărat frumoasă doar într-un spirit de fair-play, fiind în schimb întinată în special de incidentele fără minge, cât partida e oprită.

Ori la ceea ce s-a dedat Filip, pe finalul meciului etalon al etapei, când toți amatorii de fotbal intern erau cu ochii pe ”marele derby”, a fost o ieșire necontrolată, cu tente violente, în condițiile în care cursul partidei fusese brusc întrerupt. Pe-atunci, în clipele sale de rătăcire, deja nu se juca fotbal, ci se degenerase spre altceva, așa încât ieșea din discuție orice cât de nepotrivită comparație între fotbal și balet, tentele ținând mai degrabă de frecușuri între blocuri.

Au sărit, conform așteptărilor, vajnicii apărători căutând mereu șubrede explicații la lăsarea ”ceții” când tensiunea confruntării e maximă, dar nu ține. Realitatea e că, voindu-se a fi și căpitan dinamovist, și selecționabil în reprezentativa de seniori, Filip ar fi trebuit să se comporte în cu totul alt mod, pentru a nu mai pomeni de totala lipsă de profesionalism prin pericolul pe care nu l-a mai putut evita, de a-și lăsa echipa descompletată într-un minut 84 în care ”câinii roșii” păreau a fi pe val, în căutarea unei eventuale lovituri finale, după ce tocmai egalaseră.

Dar în loc ca Dinamo să meargă la jugulara campioanei, Filip s-a repezit la beregata lui Hamroun. Și cu asta, basta. Morala ar fi că în România mai trebuie să curgă tare multă apă pe Dunăre pentru a se înțelege că așa zisa mult pomenită democrație implică mai ales și mai întâi unele obligații, în special de natură morală și principială, și apoi doritele drepturi. Mai ales dacă te aștepți a fi perceput și pretinzi a fi un exemplu pentru tineri aidoma ție și nu numai. În mod cert nu i se cuvenea să-și caute singur dreptatea sub ochii împărțitorului ei, dar avea datoria să se comporte adecvat în fața unor tribune ceva mai plinuțe în raport cu media subțire de spectatori a modestei întreceri.

În consecință, prin prisma suspendării de numai două etape, Filip și-a lăsat echipa cu buza umflată în perspectiva deplasării la Târgu Mureș și pentru jocul cu Pandurii, ceea ce ar trebui în mod normal să-i dea de gândit dacă asemenea reacții își au locul și rostul în fotbal, mai ales când tragi cu echipa ta la titlu, când te vrei mare căpitan și în lotul României pentru turnee finale. Atunci cum ar face față presupusei presiuni din dispute cu oponenți de un mai mare calibru!?

Prin reacția și explicația sa ulterioară, cum că ar fi fost lovit și înjurat iar fotbalul nu e oricum balet, Filip părea a fi la ani lumină de aspirantul cucerind titlul național juvenil cu lăudata generație de 1994 a ”Banatului”. Iar altele ar fi așteptările de la tânărul de 22 de ani.

Precum Filip, și Dorin Goga s-a ales tot cu două etape suspendare și o penalitate de 3.000 de lei, pentru eliminarea din efectivul lui ACS Poli pe finalul deplasării de luni la Chiajna, colegul său de echipă Cristi Bărbuț, cu cartonaș roșu tot spre încheierea aceluiași joc, împărtășind soarta lui Hamroun: o etapă suspendare. Și un component al oponentei de duminică de la ora 18 a timișorenilor, Vitor Bruno, de la CFR Cluj, este suspendat o etapă pentru cartonașul roșu din minutul 69 al întâlnirii câștigate cu ieșenii, acest caz fiind unicul în care o echipă care n-a încheiat în etapa I cu 11 sportivi pe teren să și învingă.

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1 și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Fotbal: