Tender-Iancu Investments&Co TimișoaraSports. Și aplaudacii

Nu mă încălzește cu nimic că tot foarte suptul popor român ar putea ajunge să pună cocoașa și buzunarul la costurile încarcerării lui Ovidiu Tender și Marian Iancu dar sper măcar ca prețul să fie mai puțin piperat, în beneficiul celor doi, mai exact întru reajustarea prin pliere a taliei unor indivizi arătând cât se poate de anti-sport.

Și nu mă prea încălzește aflarea ultimelor vești despre cei doi nici ca om pe care pașii l-au tot dus pe stadioane și în săli de sport, chiar dacă, avea să se dovedească mai devreme sau mai târziu, era vorba doar despre o scurtă și falsă amăgire în cazul banilor filtrați de Tender spre voleiul feminin timișorean, respectiv despre un inevitabil și iminent crah, un accident în devenire, în ceea ce privește controversata păstorire de la distanță a fotbalului de pe ”Dan Păltinișanu” de către cel mai amorezat de propria-i voce dintre elefanți.

 

Dar, ca banal unu la înmulțire cetățean în România altora și pentru alții, mă năpădește totuși o oarecare satisfacție, un sentiment de justețe, vizavi de demascarea respectivilor pentru fapte pare-se dintre cele mai ilicite, legate, ce ironie a sorții!, de un anumit nume propriu, Onești. Câtă onestitate, mon cher, să profiți nonșalant de ungerea măsluită a sistemului gripat dintr-un stat clientelar și de clică, iar apoi să descaleci precum un mărinimos salvator în fotbalul suferind al unui Oraș Martir fără a cărui jertfă ai fi rămas un comisionar zero-barat!

Verdict cu ocazia căruia ar fi totuși cazul să se trezească și aceia dintre noi care încă ar mai proslăvi la o adică aportul celor doi în arena sportivă și pe piața muncii. Cum că Ovidiu și Marian au făcut și au dres. Însă n-a dat Marian credit grupării de pe Bega, cât a avut credit din partea înțelegătorilor sătui după aproape nouă decenii fără titlu.

România a fost prădată la drumul mare, și nu cu găinării, de zeci, sute și mii de asemenea inițiatori ai unor inginerii financiare, deveniți miliardari de carton și atrăgând privirile admirative ale naivilor, ba chiar și insinuându-se în reprobabilele ierarhii ale celor mai avuți dintre avuții nației. Iar din pradă a fost relativ simplu și la îndemână să-și croiască și convenabila haină de ”investitor în sport”. Care dădea foarte bine, doar că instinctul te trăgea de mânecă s-o rumegi în privința lor măcar de două ori. Finanțator. Zău?

E simplu. Dacă nu și-ar fi însușit într-atât de lesne sume altfel colosale pentru muritorii de rând, nici pe departe n-ar fi avut larghețea să se erijeze în investitori în vitregita arenă sportivă, în care pârghiile legale nu sunt de fapt favorabile finanțatorului.

Să fie așadar într-atât de greu de dedus că respectivii n-ar fi avut o simpatie aparte pentru jocurile cu minge, și nici fondurile cu adevărat necesare la dispoziție, dacă n-ar fi fost mai întâi ingenioși ”ingineri”!? Deloc dificil de perceput, cea mai jenantă fiind însă argumentația la care apelau săraci cu duhul în a-i portretiza pe subiecții noștri ca fiind inteligenți, buni cunoscători, ”băieți deștepți”. Moarte a logicii și a discernământului, doar că nu te poți pune cu idiotul cu mintea odihnită – mereu te va pune la punct. Și oricum nimeni nu contestă că n-ar fi inteligenți, însă nu aceasta este speța. Dar cum în România încă dăinuie din păcate un cult al proslăvirii leneviei și dobândirii șmecherești a unor drepturi mai puțin cuvenite, nici derapajele acelor gură-cască de pe margine nu mai miră: ”Om valabil!” Altfel, cinstit și corect de-ai fi, ești prost, și nicidecum un model demn de semnalat. Fără a se percepe aspectul esențial că mult mai important este faptul că avuția și așa tocată a României a fost și mai apăsat știrbită de unii precum respectivii, furt din buzunarul nostru, al tuturora, decât că o urbe ar fi avut una-două echipe în plus. Mulți ar fi putut s-o ducă mai firesc în propria țară fără asemenea ”inginerii”, iar unii chiar ar fi fost mai îndreptățiți și bine poziționați să fie la rândul lor potențiali investitori în sport. Veritabili! Cunoscători pe subiect.

Cât despre subiecții noștri, nici că le-ar fi păsat altfel de sport!

Treaba lor… Însă, mai trist, căci numele capitalei Banatului contează, judecând drept, la ceea ce se pretinde a fi Timișoara, ca standard de conduită și moralitate, sportul local n-ar fi trebuit de fapt, și încă din capul locului, să se asocieze cu finanțările și investițiile respectivilor. Același instinct îți spunea că pur și simplu n-ar fi trebuit să coexiste, chiar și în absența altor variante. Dar tentația a fost mare, iar batjocorirea sportului, ca pârghii legale de susținere și propulsie, uriașă, așa încât socoteala a fost cât se poate de facilă și frugală: să treci puntea, te faci prieten și cu Dracul.

Doar că a venit acum și ora decontului iar Timișoarei sportive, privind retrospectiv, nu-i prea priește asocierea imagistică cu cei doi ”grei”. Ori, dacă nu-i pasă, înseamnă că moralitatea a fost binișor îngropată deja cu anii, și la metri buni sub pământ. Ceea ce, din nou, nu prea mai miră…

Realitatea e că respectivii au fost ca nuca-n perete în lumea sportului, n-aveau cu fenomenul nici în clin, nici în mânecă, ci doar au găsit-o ca pe un refugiu. O supapă. Utilă la capitolul imagine, plus pentru a-și hrăni orgoliul, de cele mai multe ori incomensurabil. Burțile ca burțile, dar ego-ul le este multora cât… Nu găsesc termen de comparație.

Și cert era că ”finanțatorii” nu puteau pune bazele unei structuri trainice, profesioniste și de durată în arena sportivă, fiind vorba doar de un moft trecător, acel sus amintit orgoliu. Era cât se poate de limpede că n-aveau în privința sportului nici înclinația autentică, nici apartenența, nici afinitatea absolut necesară investitorului de cursă lungă într-un asemenea domeniu, și nici chiar know-how-ul, și asta fără a le știrbi din meritul de a se descurca la crearea de plus-valoare.

Au scris doar niște pagini, murdare în ceea ce-l privește pe Iancu și prin prisma limbajului cu care a târât Timișoara în scandalul nenumăratelor sale dispute, și prin care a aruncat ulterior cu noroi în capitala Banatului, când a constatat că unii s-au cam dumirit și nu mai are trecere.

Aș spune că n-ar fi trebuit încă din start să aibă atâta trecere, mai ales din partea unui oraș pățit cu alde don Claudio sau cu insul pus pe acapararea Băilor Herculane. Nu putea să nu-ți fie suspectă absența sa cu săptămânile și lunile de la meciurile de pe teren propriu, să-și vadă jucăria zbârnâind, iar scuzele nu trebuiau căutate în tonajul imobil al individului, de fapt cel mai trist tablou al investitorului pe care nu ți l-ai dori în fruntea principalei grupări a comunității. Dar naivi au fost și sunt cât lumea, nu doar în privința sportului.

Și m-aș pregăti să pun punct prin a remarca faptul că dintre cei care i-au fost aproape și l-au servit, mai mult sau mai puțin eficient, mai mult sau mai puțin interesat, unii chiar au progresat spectaculos, semn că fie și asemenea asocieri de imagine nu sunt tocmai dăunătoare într-o Românie mereu și perpetuu mai ca ieri prin părțile sale mai esențiale, sau măcar s-au cuibărit la loc călduț. Iar cum pe-aici memoria colectivă e direct proporțională cu simțul și spiritul civic, nuanțele sunt ca și uitate.

Și chiar închei prin a semnala că formatorii de opinie care au mai avut încă lipsa de inspirație și de discernământ de a-i ridica Elefantului mingea de fotbal la fileu fie și în ceasul al XII-lea, sunt exact ceea ce merită acei destui admiratori de pe margini. Se merită reciproc. Dar oricât de perfectă ai avea coafura pe oală, nu-i deloc în regulă să te mai bați pe burtă dându-i cuvântul pe banii contribuabilului unuia cu ocara la adresa Timișoarei!

Personal, sunt 100% împăcat că n-am risipit nici măcar o secundă de convorbire și de spațiu de editare pentru a cita din clasici în ale afumării copioase pe tronsonul între flancul stâng și colțul vestiarului.

Așa încât… Când vor ieși oare tot mai mulți din hora neghiobiei cu năframă peste ochi și batista pe țambal!?!

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 2 și etichetat cu , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Tender-Iancu Investments&Co TimișoaraSports. Și aplaudacii

  1. vasile spune:

    Mihai, felicitări maxime pentru acest dosebit material!

  2. REALITATEA spune:

    FOARTE CORECT, numai ca atat viata,cat si realitatea sunt MAI COMPLEXE DAR,…………………………ma chinuie o intrebare,caci e justificata ura si revolta fata de asemenea insi,dar ce facem cu cei care si-au insusit tot atat de mult,sau poate mai mult si cam tot prin astfel de mijloace,dar nu au dat nici la sport,nici la altceva nici macar ZECE BANI…………………………………exista gradatie la pacate,sau…………iertare,sau………….indulcire…….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ doi = 7

 


Alte articole legate de acest subiect: