Timișul n-a avut codașă în C în 10 ediții dar Mama Mia ce praf s-a ales în returul Ligii 3 de experimentul pe vicecampioana din 2015, acum ultima

Fotbalul timișean a oferit în sezonul abia încheiat al Ligii 3 campioana Seriei a IV-a, nou-promovata Ripensia câștigând întrecerea vestică și urcând încă o treaptă, în Liga 2, dar a avut o reprezentantă și pe ultimul loc în clasamentul final, ”lanterna roșie” fiind preluată în rocadă după penultima etapă din C4 de CS Nuova Mama Mia în urma eșecului din apariția de adio acasă, 0-2 cu UTA Bătrâna Doamnă II. Tot cu 2-0 au cedat roșu-albii și vineri, la căderea de cortină la Deva, și astfel s-a ajuns ca pentru prima oară din 2007, an coincizând și cu apariția grupării din Becicherecu Mic în Liga 3, fotbalul timișean să aibă o exponentă sfârșind întrecerea ca ultimă clasată.

Mama Mia, ultima în ierarhia returului în C4, 13 2 2 9 7-29 8 puncte

Într-adevăr, la finalul precedentelor 10 ediții de campionat ale seriei vestice cu formații timișene în concurs au sfârșit în ordine pe poziția codașei reprezentante ale fotbalului divizionar C din județele Satu Mare, Arad, Hunedoara – de două ori la rând, Mehedinți, Caraș-Severin, Arad, Sibiu, Gorj și Mehedinți, dar niciodată din Timiș.

Neplăcuta premieră a fost realizată luna aceasta în numele lui CS Nuova Mama Mia Becicherecu Mic, nimeni alta decât vicecampioana aceleiași serii în primăverile lui 2014 și 2015, gruparea comunală fiind pe-atunci poziționată ierarhic a doua dintre cluburile din județul Timiș în structura piramidală a fotbalului românesc, și spunem în numele acestei formații pentru că dezrădăcinarea ”roșu-albilor” s-a perpetuat și în 2017, continuând să joace tot în Timișoara, pe CFR, după ce returul precedent măcar îl încheia în localitatea de baștină, și fiind preluată în grijă dinspre Jimbolia, de Marcel Băban.

Care a fost plin de bune intenții în dificilul demers, însă a dat greș din capul locului, încă dinaintea returului abia încheiat vineri, de unde și inevitabilele repercusiuni de pe parcursul primăverii, resort cauză-efect. Erori de concepție, de strategie și abordare, dar și principiale, ținând de o etică a sportului.

În primul și în primul rând, mai ales în calitatea sa de vicepreședinte la zi al AJF Timiș, cu rol de membru în Comitetul Executiv respectiv în Comitetul de Urgență al asociației județene, Marcel Băban mai bine-ar fi stat strâmb dar ar fi gândit drept și nu și-ar fi retras ”pepiniera” tocmai la mijlocul campionatului din principala competiție a forului în care are funcții de conducere, ACF Băban Marcel Jimbolia spunând pas după sezonul de toamnă al Diviziei D, sau mai bine zis nu cu mult înaintea debutului în cel de primăvară, din 2017.

Ce fel de exemplu a oferit vicepreședintele asociației timișene prin decizia ca divizionara sa ”D” să întoarcă spatele ligii a patra timișene, pe care a lăsat-o astfel într-un număr impar de participante la mijlocul traseului și pe întregul parcurs al returului!? Un exemplu ce n-ar trebui urmat. În percepția unora ar fi adus cu un fel de aroganță, de sfidare a competiției și a celorlalte partenere de întrecere.

Într-adevăr, la ședința rezervată de AJF Timiș divizionarelor D pe 22 februarie, așadar cu o săptămână și ceva înaintea startului în retur, Băban s-a prezentat în rând cu ceilalți delegați de cluburi dar a și ieșit după numai câteva minute din sediul forului, revenind după o jumătate de oră cu confirmarea că gruparea sa nu va mai onora întrecerea și în retur. Dezamăgitor.

Dacă mișcarea ar fi fost efectuată de un diriguitor oarecare, un novice în fotbal, nu te-ai fi mirat și n-ai fi avut pretenții, însă cu totul altele erau așteptările din partea unui investitor în arena sportivă care și-a cultivat în diverse capacități înclinațiile în favoarea acestei discipline. Ex-vârf prim-divizionar jucând cu trofeul național pe masă, fost fotbalist activând în net mai bine structurate campionate de peste hotare, sufletist clădind cu trudă peste ani o infrastructură și o ”pepinieră” juvenilă la Jimbolia, conducător al unui asemenea gen de club, iar etichetele pot fi adăugate.

Tocmai prin prisma experienței sale fotbalistice a surprins mutarea parcă mai mult decât hazardată din iarnă. De ce o asemenea mișcare la mijlocul întrecerii, între tur și retur, și nu înaintea unui nou campionat!?! Nu este greu de intuit care ar fi momentul mai potrivit, mai firesc…

Nu doar că n-a fost deloc în regulă să lase o competiție cu bunele și relele ei la mijlocul cursei, dar a mai făcut-o și din postura de ultimă clasată după primele 17 runde din tur, cu bilanțul 1 0 16 16-76 și 3 puncte, așadar cu o medie de 4,5 goluri primite pe meci.

Implicit, în al doilea rând, încă de pe-atunci a sărit în ochi cât se poate de clar aspectul că o trupă care pierduse de 15 ori la rând, proptind clasamentul ligii a patra, era retrasă din întrecere nu ca un semn al, hai să zicem, recunoașterii slăbiciunilor manifestate, ci pentru a fi parțial folosită drept rezervor de completare a efectivului altei trupe pentru restul parcursului din sezonul de primăvară, dar, esențial de subliniat, la un nivel competițional superior. Nu era absolut nici cea mai mică rușine că juniorii ”pepinierei” jimboliene pierdeau în Divizia D Timiș, deoarece altul era scopul participării, și anume ca învățăceii să capete experiență competițională, de a se roda într-o întrecere a seniorilor. Foarte bine…

Și-atunci!? Este testat și verificat că manevrele implicând mari remanieri de efectiv în plin sezon, între tur și retur, sunt cât se poate de riscante, disruptive în planul continuității. Cu atât mai mult în circumstanțele specifice ale unei grupări codașe juvenile, defalcată și completată în scurta perioadă a pregătirilor hibernale pentru a continua la un nivel superior, în Liga 3, unul zonal-regional pe plan național.

Și să fi rulat ”pepiniera” atacantului cu bune rezultate în turul Diviziei D Timiș, dar tot n-ar fi conferit certitudini ca o translație peste iarnă să asigure și necesarele rezultate imediate, necesare tocmai prin natura cadrului competițional al eșalonului terț, cu rigori sporite. De unde că Marcel Băban nu doar că a greșit principial prin părăsirea competiției din ograda forului al cărui vicepreședinte este, dar a și dovedit o surprinzătoare lipsă de chibzuință și naivitate, raportat la experiența sa în domeniu.

Dintr-un salvator al unui club bântuit de probleme în Liga 3, într-un retrogradat peste primăvară la același nivel de la care abandonase întrecerea cu doar 3 luni și ceva înainte…

Un colectiv încropit în pripă din mai multe zări într-o pauză competițională a acumulărilor de iarnă ce ar trebui să se canalizeze în special pe pregătirea în regim de continuitate a restului sezonului, nu putea da rezultate imediate în stagiunea de primăvară, eventual doar printr-o minune. Era un amalgam alcătuit din tineri și juniori care jucaseră în tur la codașa divizionară D, respectiv dintr-un contingent străin strâns de la diverse grupări occidentale de nivel inferior, precum și din alți tineri revenind la matcă după ce cochetaseră cu Liga 3 și Liga 2, dar fără apariții de regularitate.

Pentru conformitate, jumătate dintre componenții înscriși pe foaia oficială la debutul lui CS Nuova Mama Mia în returul din 2017 în Liga 3, pe 3 martie, pe CFR, cu CS Gloria Lunca Teuz Cermei, apăreau și spre încheierea turului în efectivul divizionarei D ACF Băban Marcel Jimbolia, a 18-a și ultima în liga a patra. Mai precis, în meciul cu oaspeții arădeni tranșat prin golul lui Niță din minutul 63, 1-0 (0-0) în etapa a 14-a din C4, antrenorul Dan Mănăilă a început pentru Mama Mia cu Radu – Baradji, Macovei, Băban, Chiper, Hilion, Timiș, Folarin, Nanou, Miculete și Niță, rezerve la start fiind: Micu – Brașoveanu, Gheorghioiu, Cioată, Chivăran, Ciobanu și Catrici.

Comparativ, jumătate din lot figura și în penultima apariție acasă a divizionarei D jimboliene în sezonul de toamnă, pe 4 noiembrie 2016, ultim meci în care marca pe teren propriu în turul ligii a patra, 2-6 (1-3) cu liderul ACS Ghiroda, prin replicile lui Miculete și Chiper. Atunci, Dan Mănăilă se baza la ACF Băban Marcel Jimbolia pe Micu – Radu, Palade, Chivăran, Retca, Boldor, Braşoveanu, Gheorgheoiu, Chiper, Miculete și Haiaş, pe parcurs mai intrând și Ciobanu, Cioată, Jigalov și Catrici.

Saltul peste iarnă era așadar forțat și mult prea mare pentru exponenți ai unei formații care încheiau turul pe 25 noiembrie cu un 0-3 acasă cu Unirea Sânnicolau Mare, după un sezon de toamnă cu înfrângeri pe teren propriu și cu 3-10, 0-5 sau 2-6, iar în deplasare de exemplu cu 7-0, 6-0, 8-1 sau 9-1. Iar jimbolienii abia ce câștigaseră primele doar 3 puncte în turul Diviziei D Timiș, 4-0 (2-0) la Peciu Nou pe 19 noiembrie 2016 prin golurile lui Raul Chivăran, Robert Chiper, cu următoarele două, și Daniel Haiaș, pe final.

O modalitate firească de a ”urca” de la ”D” la ”C”, respectând totodată atât legile scrise cât și nescrise ale competițiilor sportive, ar fi survenit în cazul promovării ierarhice pe baza rezultatelor din teren, așadar la încheierea campionatului, peste vară, dar nu în plină iarnă, de pe-o lună pe alta, și ca ocupantă a ultimului loc în eșalonul inferior, numărul 4.   

Chiar și altfel, dacă să zicem nu s-ar fi apelat tocmai la acești juniori, închegarea cu termen imediat a unei noi garnituri fie și din sportivi ceva mai rutinați tot ar fi indus inevitabile dificultăți, legate în primul rând de omogenitatea colectivului și ungerea relațiilor de joc.

Iar în acest caz apare o altă discuție, deoarece natura unora dintre achizițiile efectuate de peste graniță a ridicat cu atât mai multe semne adiționale de întrebare. Căci ceea ce a surprins în plus prin comparație și în contrast cu modul general de abordare al lui Băban la ”pepiniera” juvenilă de la Jimbolia, a fost dat de cooptarea a nu mai puțin de 5 jucători străini trecuți de vârsta junioratului, chiar și de cea a categoriei tineret, echivalând cu blocarea unor posturi în fotbalul românesc de eșalon inferior, cel cu reguli și stipulări de vârstă pentru încurajarea promovării talentelor autohtone, de către niște sportivi de peste hotare sosiți care-cum, de la diferite cluburi și în diverse circumstanțe, de la caz la caz ca traiectorie a carierei, alipiți lotului din mers, treptat și pe parcurs, neuniform. Surprinzătoare o asemenea schimbare de procedură din partea unui crescător deja recunoscut de copii și juniori de-ai locului sau măcar din regiune…

O acumulare de erori strategice ce a condus la urmările probate prin rezultate, grăitoare în cel mai negativ mod cu putință. Astfel, CS Nuova Mama Mia a încheiat vineri pe ultimul loc prin a completa cea mai neagră serie a roșu-albilor în 2016/7, de 5 înfrângeri, dintre care ultimele 4 la zero, fără gol marcat. ”Lanternă roșie” a campionatului, ”lanternă roșie” a unui retur cu numai 8 puncte adjudecate…

Dând însă timpul și mai mult înapoi, doar două remize dar și 9 eșecuri a înregistrat trupa asamblată din bucăți în iarna din 2017 în ultimele 11 apariții, echivalând cu două puncte dintr-un total de 33 posibile. În plus, mai mult de jumătate din jocurile returului au fost pierdute fără a se înscrie măcar un gol, cifra 7 stând în dreptul celor marcate de Mama Mia în cele 13 etape din sezonul de primăvară.

Fiasco total, într-un strident contrast cu statutul rezonabil al aceleiași divizionare C după mijlocul stagiunii de toamnă, pe când ajungea să dispute până și al cincilea tur succesiv în ediția Cupei României încheiată sâmbătă la Ploiești, după calificări succesive în august în deplasare la Lupac și Ineu, respectiv acasă, în septembrie cu ACS Industria Galda iar cu UTA Bătrâna Doamnă în octombrie, aceeași lună în care în joia de 27 Mama Mia o aducea pe ”Dan Păltinișanu” în 16-imile întrecerii K.O. pe nimeni alta decât campioana la zi a țării la vremea respectivă, Astra: meritoriu 0-1.

Trei seri mai apoi, la final de octombrie, divizionara C din Becicherecu Mic remiza 1-1 pe CFR cu CSM Lugoj și se găsea după 9 etape cu numai două puncte mai puțin în clasament decât vicecampioana precedentei ediții, CS Performanța Ighiu, cu 4 în minus față de ACS Poli II respectiv cu 6 în urma viitoarei campioane Ripensia și a egalei sale, CSM Lugoj. Acea remiză echivala însă și cu ultima apariție pe bancă a antrenorilor care aveau să fie trimiși neprincipial la plimbare, Stan și Hromei, după care toamna s-a rezumat mai apoi strict și numai la înfrângeri în serie.

Ceea ce au început în 2016 intrușii aleși în teritoriu ai investitorului de peste ocean la Becicherecu Mic, decimând treptat un colectiv sportiv și risipind un lot ce se regenera încet-încet, s-a completat în 2017 printr-un experiment ca preluare și nouă asamblare din diverse părți în numele aceleiași Mama Mia, cu consecințele de rigoare.

Și era vorba totuși despre o grupare care își crease cât de cât un nume în acest deceniu, conturat din foarte puțin. Dar parcă așa cum ASA Târgu Mureș a fost vicecampioană națională în 2015, însă a ajuns ultima în Liga 1 peste numai două primăveri, păstrând bineînțeles proporțiile și Mama Mia a devenit codașa Ligii 3 în 2017, din vicecampioana aceleiași serii în 2014 și 2015.

Desigur, pe fondul tot mai marilor probleme întâmpinate de club, menținerea respectivei ștachete la nivelul locului 2 devenise imposibilă în 2016, dar chiar și așa finishul stagiunii 2015-2016 a fost mai mult decât rezonabil, printr-un 3-0 acasă pe 27 mai cu CS Millenium Giarmata și o clasare la căderea cortinei cu numai 3 puncte în urma celor de la CSM Lugoj, cu 42 de goluri marcate de roșu-albi, pe șase în C4 la acest capitol.

Un alt aspect prin care s-a forțat nota în 2017 în numele clubului doar cu numele din Becicherecu Mic a ținut de constanta aducere în discuție a organizării partidelor de pe teren propriu în returul din C4 la Jimbolia. Nu s-a ajuns în cele din urmă deloc pe gazonul uneia dintre arenele localității timișene de frontieră, cele 6 meciuri fiind găzduite la rând pe stadionul CFR, cu asistențe dintre cele mai mărunte. Era și greu, o altă schimbare din mers în plin sezon, dar a dăunat mentalului colectiv al amenințatei cu ”lanterna roșie” a Seriei a IV-a această perpetuă stare de suspans, de așteptare, în speranța dobândirii unei dorite apartenențe, ”acasă”, la Jimbolia.

Pe scurt, un experiment eșuat. Prin părăsirea neprincipială în plin campionat a Diviziei D Timiș și prin speranțele deșarte vizavi de o bună continuare peste iarnă cu un eșalon mai sus. Din contră, a devenit destul de repede evident faptul că se forțase nota, un exemplu sugestiv fiind conferit de corecția primită în deplasarea la Lugoj, când nu se încheiase încă prima parte a jocului dar tabela de marcaj consemna un copleșitor 5, favorabil gazdelor.

Cât de mare era rătăcirea acestui în pripă înjghebat efectiv din divizionari ”D” în tur, foști juniori ”repatriați” ai aceleiași grupări jimboliene și străini din zona Canalului Mânecii care nu sfârșeau pe-aici de buni ce erau!?

Comparativ, Mama Mia cea din tur trecea succesiv de liderul Național Sebiș pe CFR și de vicecampioana din 2016 CS Performanța tocmai la Ighiu înainte de a colecta încă un punct la o zestre de 7 din 9 posibile tocmai pe seama mai sus menționaților lugojeni, iar culmea ironiei este că, la o analizare mai minuțioasă și scrupuloasă a efectivelor din toamnă respectiv primăvară ale divizionarei C, trupa din prima jumătate a sezonului a fost chiar și mai restrânsă numeric decât cea a lui Mănăilă, ba chiar și mai tânără cel puțin la nivelul primului 11 decât garnitura din retur.

Datele și cifrele stau mărturie iar remarcile au rostul lor, deoarece de la un moment dat, spre încheierea stagiunii, s-a apelat la același leitmotiv al problemelor de efectiv și al tinereții acestuia. Fără doar și poate, însă aceasta ar fi doar concluzia, urmarea… Dar care ar fi oare sâmburele problemei și cine au fost oare artizanii acestei asamblări!?

Pentru conformitate, atunci când Mama Mia din tur avea ocazia în premieră în sezonul de toamnă al campionatului abia încheiat să completeze integral foaia de joc cu membri ai efectivului, pe CFR cu fruntașa Național Sebiș, învinsă cu 2-1 după ce era condusă cu 2-0 prin golurile lui Radu în minutul 19 și Dumiter (53), învingătorii încă aveau echipă, cu Alin Culda – Adrian Sturz, Marius Toma, Alex Albert – Zoran Radu, Dinu Rebenciuc – cpt., Costel Zurbagiu, Ionel Dragu – Aquino Jairo, Ioan Dumiter – Claudiu Matiș, rezerve fiind Alex Ciui – Ovidiu Filip, Denis Ciobanu, Mihai Stancu, Dragoș Croitoru, Alin Pricop, Heriberto Ponce.

Așadar destui băieți cât se poate de tineri și în premieră într-un efectiv numeric mai de Doamne ajută, dar și suficient de pățiți pentru a mai lua cumva în calcul și la orele iernii o altă eventuală asociere cu Mama Mia în noua sa variantă. De unde și ocolul pe care l-a dat fiecare în parte când mai răzbătea dinspre trupa de pe CFR că abia îi așteaptă. Un alt aspect pe care încrezătorul Marcel Băban l-a cântărit insuficient. Toți suflau în iaurt după cele constatate pe propria piele…

Pomenind însă aceste nume și pentru că am amintit în introducere și despre cea mai merituoasă grupare timișeană din Seria a IV-a în 2016/7, Ripensia, în tot răul a fost însă și un bine prin faptul că talentați tineri cu profil ofensiv precum Dumiter și Matiș și-au găsit post-Mama Mia mediul în care să înflorească, și cu mare folos, valorificându-și deja potențialul incipient și punând umărul la o spectaculoasă promovare.

Unii urcă, alții coboară, dar cele pățite în retur de Mama Mia pot constitui o sugestivă pildă împotriva forțării lucrurilor în plin sezon și de pe tur pe retur de la un nivel ierarhic la altul, atât în plan principial cât și practic. Că FRF a deschis Cutia Pandorei prin a lansa invitații unor ”pepiniere” divizionare D să continue peste vară cu un eșalon mai sus indiferent de rezultatele înregistrate în liga a IV-a, nu înseamnă nici că ar fi neapărat un lucru demn de înfăptuit, nici că experimentul ar trebui preluat și rapid îmbrățișat fără o atentă observare în timp, darmite peste iarnă și încă de pe locul 18 cu doar 3 puncte într-un întreg tur de ”D”.

Și păcat că tocmai un truditor de-o viață în fotbal, de ani buni investitor la firul de iarbă al sistemului juvenil, și-a calculat pripit și nechibzuit pașii. Căci Mama Mia cea de la mijlocul turului s-ar fi descurcat cumva până la această încheiere a returului în C4, chiar și cu rezultate superioare celor din toamnă dacă s-ar fi marșat pe o necesară continuitate, dar mai ales dacă s-ar fi umblat prin părțile esențiale, legate de disfuncționalitatea conducerii executive, pe când ACF Băban Marcel Jimbolia ar fi onorat și pe mai departe întrecerea Diviziei D Timiș, acolo unde îi era fără doar și poate locul și în retur. Iar începând de-acum, peste vară, Marcel Băban ar fi putut demara mai tihnit și așezat orice viziuni pe care le dorea puse în aplicare la nivelul Ligii 3 la Jimbolia, fără a fi fost nevoit să cadă tot mai mult în ridicol peste primăvară prin a repeta că ”ăsta a fost ultimul meci pe CFR”. Învățătură de minte.

 

 

 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 3 și etichetat cu , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


4 − trei =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: