”Tricolorii” își dau arama pe față dar FRF și presa ”centrală” au vina lor

Tocmai s-a pus punct aseară de departe celei mai permisive faze a grupelor din istoria preliminariilor Campionatului European, cu mari ochiuri îngăduind până și unei ocupante a locului 3, Turcia în cele din urmă, să se califice direct la turneul final, iar larghețea ticluită de UEFA a indus pe undeva și un deznodământ atipic, cu 3 naționale din cea de-a cincea urnă valorică la ora tragerii la sorți, Islanda, Irlanda de Nord și Albania, cățărate spre Hexagon, România regăsindu-se și ea în grupul celor 19 reprezentative care și-au acontat deja biletele pentru competiția din perioada 10 iunie – 10 iulie 2016.

Sigla FRF.550x1000x0resized

 

Fără doar și poate, accederea ”tricolorilor” la primul turneu final după 8 ani de înghițit în sec constituie o reușită în sine, punctată și de faptul că România s-a calificat cu cele mai puține goluri primite dintre toate naționalele aliniate la start, doar două la număr, și totodată fără eșec, precum doar Anglia, Austria și Italia, Raț&Co. izbutind să-și croiască drumul deși de pe a treia cea mai joasă treaptă în urna a treia valorică la vremea tragerii la sorți a grupelor preliminare, însă aspectele cu adevărat pozitive ale campaniei spre Franța, oricât s-ar chinui să le supraestimeze cei direct implicați și apărătorii lor, se rezumă foarte clar la doar atât.

În contrast, și parcă punând capac la toate, ”tricolorii” nu doar că n-au convins în teren nici măcar în unicul joc în care au marcat mai mult de două goluri, tocmai duminică, la Torshavn, de unde și celelalte vizitatoare, cu excepția Greciei, au plecat tot cu 3 puncte, iar în două cazuri tot cu câte 3 plase scuturate feroezilor, dar în schimb au dovedit din îndepărtatul nord, dacă mai era cumva nevoie, că manifestă o atitudine imatură, oripilantă prin tenta revanșardă ce au impregnat-o odată ajunși la liman replicilor la criticile neînsușite.

Respectivii jucători de fotbal au reliefat chiar o oarecare lașitate prin a adăuga venin celor de-acasă tocmai dintr-o insulă pierdută undeva în nordul Atlanticului, la o oră la care firesc ar fi fost numai și numai să-și savureze reușita, dacă tot o prețuiesc atât de mult, și doar atât, ba chiar cu oarecare restrângere în lumina evidentelor rateuri ce le-au marcat campania de calificare. Dar să te dedai în acele momente la a plăti polițe unor compatrioți de care sunt total disociați nu doar ca punct de perspectivă a observării contextului general, deconspiră niște purtători de tricou reprezentativ care n-ar merita în mod normal încrederea opiniei publice sportive, cu atât mai mult cu cât inadecvatul bis verbal venea la doar 3 seri după răspunsul de neam prost al fundașului cu numărul 6, cu trimitere la ”Eu sunt 12”.

Susținători care îndură destule, și nu doar pe stadioane la ora insipidelor prestații ale internaționalilor români, aveau tot dreptul din lume să izbucnească spre finele celei de-a patra remize consecutive a ”tricolorilor”, marcatori până atunci a incredibilului total de numai 8 goluri în 9 apariții contra unor oponenți cel mult de mâna a doua, așa încât a arăta pe undeva degetul mijlociu atâtor și atâtor dezamăgiți, care nu erau cu toții în eroare, a fost complet nelalocul său.

Răspunsul acestor răsfățați și prea adesea băgați în seamă și ridicați în slăvi, mai ales raportat la îndeletnicirea lor totuși sumară de a lovi mingea de fotbal, cu capul, piciorul dar numai cu membrele superioare nu, ar trebui să se limiteze exclusiv la evoluțiile de pe dreptunghiul verde. Însă aici intră în scenă cei care le-au tot dat apă la moară și le-au cântat în strună.

Pe primele pagini sau în inaugurarea majorității buletinelor de știri, repetitive nimicuri plictisitoare, sezon de sezon, despre aceiași și aceiași sportivi câștigându-și pâinea din fotbalul profesionist dar cochetând tot mai mult în special cu fotbalul arab, balcanic sau cu grupări fără foarte mare calibru din vestul Europei. Cum s-ar spune, li s-a tot dat nas prin așezarea lor pe-un artificial piedestal, spre care revărsarea laudelor și adulației erau obligatorii iar întrebările, cât mai comode.

Astfel învăluiți în puful unei existențe paralele, repet, tot mai disociată de realitățile factuale, respectivii selecționabili au ajuns să refuze a încuviința și certitudini de netăgăduit.

Iar oricum ai întoarce aceste preliminarii pentru Euro 2016, și oricâtă greutate ai ține să conferi reușitei României, realitatea este că noul sistem de desfășurare ticluit de UEFA a pus la bătaie 23 de locuri de calificare unui total de 53 de selecționate, dintre care cu indulgență măcar zece erau ieșite încă din capul locului din calcule. Iar când mai ai și șansa de a fi repartizat într-o grupă în care adversarii din primele două urne valorice erau doar antepenultimii respectiv penultimii în respectiva ierarhie premergătoare tragerii la sorți, atunci mai bine șoptești un bogdaproste în sân și te insinuezi cât de cât cu decență spre festinul final, dar în nici un caz nu contraataci verbal la capătul unor prestații foarte îndoielnice. Atât de românește.

Și cifrele nu mint absolut deloc. A înregistra cele mai multe remize dintre 53 de naționale, cinci, precum Letonia, ultimă clasată și fără victorie în Grupa A, se corelează perfect cu ineficacitatea cronică a ”tricolorilor”, trădând și o evidentă teamă de a nu pierde. Ceea ce mai scade din strălucirea acelui zero la rubrica înfrângeri. Și poate naivilor le-ar surâde să îngâne împăciuitor la un tras de păr 0-0 al României, dar mai nici un neutru n-ar fi deloc încântat să asiste la jocul la ciupeală al unei selecționate care în 7 apariții n-a înscris mai mult decât cel mult un gol.

Iar doar Albania, ce poate fi scuzată la prima sa calificare, este singura națională deja ajunsă în Hexagon care să fi marcat mai puține goluri și să fi obținut mai puține victorii decât România, și anume 10 reușite și 4 succese, însă din numai 8 meciuri împotriva poate celor mai bine poziționate 4 oponente în urnele valorice ale tragerii la sorți, față de cele 10 jocuri ale ”tricolorilor” cu reprezentative mai mult decât abordabile.

Se poate întocmi și un calcul relativ simplu, pe baza acelorași poziții la start în urnele valorice pe baza cărora s-a efectuat tragerea la sorți a grupelor preliminare, și reiese că seria României a fost într-adevăr printre cele mai facile, dacă nu chiar cea mai facilă, iar nici aceste cifre nu induc deloc în eroare, ba din contră. ”Concurența” la coadă a fost dată de Grupele B și D, dar mai bine să nu fi avut totuși parte fie de două naționale prezente la Campionatul Mondial din 2014, Belgia și Bosnia și Herțegovina, fie de însăși campioana lumii, Germania. Deci?

Iar România chiar a tremurat și în Insulele Feroe după acel ideal gol foarte vremelnic din fază fixă, și până să mai plaseze o reușită la momentul oportun, tocmai în prelungirile dinaintea pauzei, când scurta privire aruncată de Budescu numai și numai spre colegii cărora intenționa să le centreze spune mai multe cuvinte decât orice alte speculații ducând până și la incomparabilul gol al lui Gheorghe Hagi. Într-atât de mult poate fi răstălmăcită realitatea și pervertit adevărul într-un spațiu carpato-danubiano-pontic în care se tinde în masă la a se auzi strict doar partea convenabilă a lucrurilor! Campioni poate chiar mondiali, prin șmecherie disimulată, în a minți frumos.

Dar minciuna urâtă vine din alocarea de către FRF a atâtor și atâtor fonduri pentru premierea calificaților pe un drum net mai larg decât Avenue des Champs-Elysées, pe când fotbalul românesc plânge în hohote după o infrastructură adecvată și numeroase alte nevoi. Aruncarea cu bani în acești sensibili doar exacerbează tocmai sus-amintitele deficitare reflexe ale ”tricolorilor”, alimentând aceeași greșit întocmită listă a priorităților din sportul rege din Carpați, și dovedește că FRF este părtașă la cuantificarea eronată a însemnătății acestei calificări. Este o lovitură de imagine pentru un fotbal în impas dar nu și o rezolvare a problemelor cu adevărat importante, răsplata oferită aducând cu gestul de a mai îndesa o grămadă de acadele în buzunarul unor răsfățați petulanți.

Al căror gest de a lansa săgeți odată ajunși cu sacii în căruță a mărit implicit o falie și așa existentă între publicul cu adevărat bun cunoscător de fotbal, și care nu poate fi dus cu preșul cu una, cu două, și niște tineri rupți de realitate care ajung a-și practica meseria prin zona arabă sau balcanică, și doar rătăciți pe căile vestice, frecând pe-alocuri tușa.

Din contră, FRF ar fi putut influența o notă de restrângere și discreție în cele spuse ”la cald” de autorii calificării, mai ales în condițiile în care forul federal aproape că se dăduse peste cap pentru a răsturna verdictul UEFA în privința disputării jocului cu Finlanda cu porțile închise, tocmai pentru ca ”tricolorii” să aibă parte de susținere la ultima apariție oficială acasă din Grupa F, reușit demers la care simpatizanții naționalei au răspuns în masă aproape peste noapte și din tot sufletul, doar pentru a fi persiflați de unul dintre jucători în urma unui 1-1 după care mai bine și-ar fi plecat rușinat capul. Și un alt clișeu al stării națiunii, proiectat de pe Arena Națională dar și de la Torshavn.

Și simplul fapt că repartizarea în grupele preliminare a unor capi de serie a fost influențată de criterii ținând de drepturile de difuzare și transmisiunile televizate sugerează multe despre fotbalul continental al mileniului trei, un soi de bazar comercial ajuns aidoma unui stat în stat și disociat spiritual de simpatizanții săi, ca un semn premergător al anomaliei programate pentru Euro 2020, în comparație cu care până și năstrușnica idee a co-organizării în comun a finalelor de către două federații poate părea normală. Cu alte cuvinte, doar la Euro 2016 se vor mai regăsi unele din bunele canoane tradiționale ale unor faze finale altădată fascinante, și a căror atingere constituia într-adevăr o performanță de reală însemnătate, ceea ce se poate reaminti despre calificarea României la Euro 1984 din Franța, între doar 8 formații.

Calificare aruncată acum pe undeva în derizoriu și stârnind în exces papilele gustative în special noilor sosiți la festin, în acest caz Irlanda de Nord, Slovacia și Țara Galilor, în premieră la un turneu final european, dar și Albania și Islanda, la prima lor descindere într-o fază finală.

Însumând circumstanțele, se poate concluziona că România n-a rupt gura târgului în calificări, anostă ochiului și grea pe gene, dar în schimb ”tricolorii” s-au dat gratuit în spectacol la finele lor. Deloc necesar dar parcă deja ca o pecete.

Adversarii din Franța îi vor afla la tragerea la sorți de la Paris, din seara de 12 decembrie, capii de serie ai turneului urmând să fie conturați după barajul play-off de luna viitoare. A cărui tragere la sorți va avea loc duminică după prânz, de la ora 12,20 a României, astăzi fiind anunțați capii de serie ai celor 4 confruntări tur-retur din 12-14 și 15-17 noiembrie, și anume Bosnia și Herțegovina, Ucraina, Suedia și Ungaria, la care vor participa Ungaria, Ucraina, Norvegia, Danemarca, Suedia, Irlanda, Bosnia și Herțegovina și Slovenia.

Maghiarii, care n-au pierdut în grupă în fața României, au ratat la mustață calificarea directă de pe locul 3, obținută de Turcia grație unui 1-0 acasă cu Islanda conturat în minutul 89 din lovitura liberă a lui Selcuk Inan dar și coroborat cu triumful Kazakhstanului în dauna Letoniei, prin care a încheiat penultima, pe 5, în aceeași grupă A, mărind implicit punctajul purtătorilor semilunei în clasamentul ocupantelor poziției a treia.

Turneul final din Franța se va derula cu 24 de echipe împărțite în 6 grupe a câte 4 naționale, începând cu 10 iunie. Unul dintre cele 10 stadioane gazdă ale celei de-a treia ediții EURO ținută în Hexagon va avea parte pe 10 iulie de finala întrecerii, și anume Stade de France din Saint-Denis. Primele câte două clasate în cele 6 serii plus 4 ocupante ale locurilor 3 cu cel mai bun punctaj se vor califica în optimile de finală.

Pe lângă gazda ”Cocoșul galic”, s-au mai calificat deja direct Islanda și Cehia, ambele din Grupa A, Belgia și Țara Galilor – din Grupa B, deținătoarea titlului, Spania, și Slovacia (C), Germania și Polonia (D), Anglia și Elveția (din Grupa E), Irlanda de Nord și România, din Grupa F, Austria și Rusia, din Grupa G, Italia și Croația (H), respectiv Portugalia și Albania (I).

Ierarhia ocupantelor locurilor 3 pe baza rezultatelor obținute cu echipele de pe pozițiile 1, 2, 4 și 5 este următoarea: Turcia 16 puncte – calificată direct, din Grupa A; Ungaria 15p, Ucraina 13p, Norvegia 13p, Danemarca 12p, Suedia 12p, Irlanda 12p, Bosnia și Herțegovina 11p, Slovenia 10p, toate intrând la baraj.

Marea absentă, pentru prima oară din 1984, Olanda…

 

 

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Fotbal: