Vântură, polistul cochetând cu naţionalele de juniori

Duminică, la Deva, juniorii mari de la FC Poli 2002 Timişoara s-au impus cu un 4-0 suficient pentru a câştiga graţie golurilor în plus marcate turul seriei a 7-a a Campionatului Naţional. Iar preluarea şefiei pe ultima sută de metri a fost orchestrată şi de golul căpitanului trupei lui Cristian Contescu, în duminica precedentă, la ultimul joc acasă…

Preluare pe piept, şut imparabil din careu, gol, din centrarea expediată de pe dreapta de Coşovanu, unicul junior din teren născut în 1994. 1-0. E ultima duminică din noiembrie şi nici măcar terenul sintetic din spatele arenei „Dan Păltinişanu” nu absoarbe apa. Vântul şi frigul bat ploaia dar juniorii mari bifează stoic penultima rundă a turului.

Căpitanul Vântură, marcator pentru 1-0, felicitându-şi colegul Lupancu...

Mai sunt nici 10 minute de chin. Marcatorul preia la centrul terenului, anticipează învăluirea pe tuşa stângă a noului intrat Damian şi îl serveşte ideal cu acea pasă pe jos, atât de simplă la prima vedere, dar nici prea tare, nici prea moale, nici prea în faţă, nici să-l oprească din sprint. Forţa proaspătă se duce, centrează în mijlocul careului şi Constantinescu lobează cu capul. 2-0. FC Poli 2002 Timişoara – LPS Bihor e jucat, gazdele învingând în formula 1. Traciuc – 7. Belu, 5. Stănilă, 19. Gălbău, 4. Zele – 8. Artean – 16. Coşovanu (22. Damian), 10. Constantinescu, 17. Lupancu (13. Rico) – 21. Vântură, 9. Mucsi (18. Neamţu).

Constantinescu a "închis tabela" contra Bihorului dintr-o acţiune generată de Vântură

Îmbujorat, cu pomeţii pregnant reliefaţi, marcatorul şi totodată iniţiatorul contraatacului decisiv iese împăcat de la vestiare. E căpitanul alb-violeţilor din generaţia ´93 care a trecut de garnitura ´92 orădeană. Le-a fost teamă? „Nu, nu ne-am gândit nici o clipă că sunt mai mari, ci ne-am concentrat să ne facem jocul. De fapt suntem deja obişnuiţi, confruntându-ne cu asemenea experienţe şi în urmă cu 2 ani. Ne călesc”, îmi spune Iulian Vântură, căpitanul de 1,81 metri şi 70 kilograme al junilor lui Cristian Contescu.

Iar tinerii poliştii chiar că şi-au făcut jocul. Poate vremea i-a forţat să menţină ritmul ridicat. Oricum, după cum oftează Iulian, „am fi fost pe primul loc în serie după acest tur destul de bun, dacă am fi abordat la fel de atent, şi nu relaxaţi, acele meciuri cu Salonta, UTA, FC Timişoara”.

Iar lui, cum i-a mers în tur? „Destul de binişor. Cu excepţia suspendării aceleia…”, şi dă din cap, confirmând în schimb că relaţiile de joc şi nu numai au prins cheag. „Ne cunoaştem mai bine, ne înţelegem mai bine, suntem o echipă. Şi relaţiile interpersonale sunt bune, contând că stau cu unii dintre ei”.

Pentru Iulian, venit în 2007 în Timişoara, cazarea într-un cămin studenţesc din Complex, beneficiind din partea clubului şi de două mese pe zi, e ca o a doua casă, împărţită cu colegii de echipă Constantinescu, decar din Sânnicolau Mare care-a sosit odată cu Iulian la violeţi, Stănilă, cinciarul din Liebling, şi Precupanu, lugojeanul acum rezervă.

De loc din Oneşti, născut în 21 mai 1993, de unde şi numărul de pe tricou, Vântură a început fotbalul acum 10 ani la Dunărea Moldova Nouă, evoluând în postura de fundaş central, de unde Poli l-a înhăţat cu ocazia unui turneu precompetiţional de vară. „M-am adaptat bine aici şi curând am trecut mijlocaş central iar în turneul italian din vara lui 2008 am fost împins atacant”.

Tot pe-atunci a sunat şi prima convocare, fiind selecţionat de Florin Cheran în urma unui turneu cu Poli la Zalău şi deplasându-se cu lotul în toamna lui 2008 la competiţii sub 16 ani în Ungaria şi Polonia. Pentru România a revenit la prima îndeletnicire, cea de fundaş, mai exact dreapta. Poli însă n-a mai dat înapoi, utilizându-l ca atacant sau mijlocaş dreapta. A mai fost o trecere pe la lot, în august, la Mogoşoaia, sub aripa lui Ovidiu Stângă şi a timişoreanului Sorin Brindescu, dar n-a mai fost apelat pentru duelul din toamnă cu Olanda…

Acum Vântură e căpitanul generaţiei ´93 iar fotbalul e „mare parte” din viaţa sa, cu Colegiul Tehnic Azur într-un plan secundar, dimineaţa. La întrebarea cu echipa favorită, răspunsul e subînţeles: „Poli mare”. Până acolo, Iulian mai are de absolvit teste de caracter prin ploaie şi vânt, fără spectatori şi tribune, fără care de reportaj şi reflectoare. Faţa nevăzută a fotbalului din fotoliu. Dar nu-i pasă, câtă vreme dă gol şi învinge.

Acest articol a fost publicat în Fotbal și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

3 răspunsuri la Vântură, polistul cochetând cu naţionalele de juniori

  1. Sabau Cosmin spune:

    Super tare !!!:D

  2. Draghici Costel Catalin spune:

    bravo vere,tine`o tot asa,si mai hai prin onesti 🙂

  3. MonaLisa spune:

    ma bucur pentru tine .multa bafta in continuare,si sper sa ajungi acolo unde iti doresti cu adevarat !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


trei − = 2

 


Alte articole legate de acest subiect: