Vişan, coordonatorul pepinierei lui ACS Poli: „De cîte ori n-a încercat Gică Hagi şi i-a tot propus…”

Viorel Vişan, conducător al Centrului de copii şi juniori la ACS Poli Timişoara, ne-a pus la curent într-un amplu interviu în exclusivitate cu aspecte ale actualităţii imediate din pepiniera noului club al alb-negrilor, expunînd totodată idei, proiecte, planuri şi strategii ce ţin de sectorul juvenil local şi nu numai. Iar unele amănunte n-au mai prea fost amintite…

Viorel Vişan, coordonator al Centrului de copii şi juniori la clubul ACS Poli, a punctat diverse aspecte, cazuri şi situaţii din activitatea pepinierei, enumerînd şi noi strategii şi proiecte...

www.sporttim.ro: Şi juniorii din cadrul Centrului noului club sunt curtaţi în varii convocări la loturi naţionale. Aniţoiu abia a venit de la un turneu de calificare iar alţii pleacă…

Viorel Vişan: Da, într-adevăr, Bocşan este de luni la o nouă convocare, pentru două jocuri-test, unul marţi, cel de-al doilea joi, după care revine imediat la club. Este unul dintre jucătorii de 1995 în care am crezut şi care a făcut progrese datorită pregătirii şi datorită faptului că a jucat mereu, multe jocuri în campionat, şi la juniori mari, şi cu juniorii mici, şi la echipa a doua, acum şi în Campionatul Municipal, iar în plus efectuează antrenamente cu echipa mare, toate acestea făcîndu-l mai stăpîn pe sine, şi parcă a mai pus şi musculatură. Îi prind bine pregătirile la sală şi cu echipa mare. Iar eu cred că în primăvară poate debuta în Divizia B, deoarece are calităţi fizice deosebite.

– La care capitol ar mai trebui să insiste în mod special şi, pentru că aţi pomenit de posibilitatea unui debut, de cînd n-a mai fost lansat un tînăr fundaş central crescut loco în divizie, pe „Dan Păltinişanu”? 

V.V.: În primul rînd la forţă şi el de fapt de-abia acum începe să lucreze cu adevărat la nivelul maxim. La capitolul forţă şi bineînţeles la cel al tehnicităţii, unde se află la cam 60% din potenţial, dar poate să crească de la zi la zi. Cred că ar putea face cît de curînd acest pas al debutului dar nu s-a mai prea întîmplat, aş zice de la mijlocul anilor ´80, prin 1984-´85, la începutul acelei formaţii cu Oloşutean şi cu Rotariu, cînd au fost cei doi fundaşi centrali lansaţi de club… Atunci a fost un turneu în Spania şi au debutat în campionat cu 2 fundaşi centrali tineri, bine clădiţi, înalţi.

– Iar unde este Bocşan, ar fi ideal să amintim de Todorov. Ce ne mai puteţi spune despre fundaşul central?

V.V.: Todorov este un tînăr plin de calităţi şi chiar era mai matur în joc decît Bocşan dar, din păcate, a suferit o accidentare după care probabil că n-a fost făcută recuperarea aşa cum trebuie şi a recidivat în vară, cînd era în plan să ajungă la CSM Râmnicu Vîlcea. Acum este vindecat 100% şi de două săptămîni a şi intrat în pregătiri cu domnul Contescu. Deocamdată însă n-are rost să-l forţăm la juniori, ci încet-încet să fie pregătit pentru a redebuta în primăvară la echipa de juniori mari a clubului.

– Şi-ar mai fi alţi tineri talentaţi, ajungînd pe la loturi…

V.V.: Îl avem la generaţia ´96 pe Silviu Balaure, care este deja plecat spre convocare şi vineri trebuie să se prezinte dar s-a oprit acasă pentru a obţine o declaraţie notarială, deoarece va trebui să susţină două jocuri în Franţa. Am vorbit cu selecţionerul Nae Ungureanu, recent, şi este foarte mulţumit de el, deşi în campionat încă nu pot să spun că suntem 100% mulţumiţi de evoluţiile sale, deoarece are fluctuaţii, cînd foarte bine, cînd mai slab, o inconstanţă dată de vîrstă şi lipsa de maturitate. Dar ca mijlocaş de bandă stîngă are viteză şi tehnică în regim de viteză, centrează bine cu stîngul, cu dreptul. L-am adus acum 3 ani de la CSŞ Drobeta, unde a fost pregătit de un antrenor mai vechi în branşă, cel care a fost şi al lui Sorin Vlaicu, profesorul Brihac.

– Ar mai fi – bănuim – cîteva vîrfuri, dintre tineri rămaşi în Centru, care vin la rîndul lor din urmă, nu-i aşa?

V.V.: Da, tocmai am fost la o selecţie, săptămîna trecută, la Hunedoara, tot la generaţia de 1996, la care au participat vreo 70 de juniori din zona de vest a ţării, sub îndrumarea profesorilor Mircea Pătraşcu, Dorel Maşcovescu, Gheorghe Chimiuc, cu toţii responsabili federali de zonă, şi au venit jucători de exemplu din zona Clujului, a Bihorului, cărăşeni, de la CS Municipal Reşiţa şi CSŞ Caransebeş, şi a fost şi profesorul Claudiu Arba, cu grupa dumnealui de 1996, de la LPS Banatul, unde are o echipă foarte bună de ´96, iar de la noi au fost 4 băieţi. Yazji Omar, un mijlocaş la închidere de la juniori B, dar care a fost folosit la selecţie ca fundaş central, şi s-a comportat foarte bine, Bogdan Dalea – un mijlocaş, Vlad Nicoară, atacantul, şi Marco Gligorovici, fundaş stînga. Mai trebuia să se prezinte la convocare şi Raul Kovacs, doar că a fost răcit, însă selecţionerii federali au spus că îl vor urmări şi în continuare, ştiind că joacă destul de bine în campionat, ca fundaş central, şi de fapt l-au monitorizat şi pînă acum.

– Cum stă totuşi Centrul şi în plan numeric, ca juniori, copii, mai ales că au fost suficiente schimbări ca structură a grupelor, pe fondul instabilităţii generale a clubului aparţinător? 

V.V.: Avem la ora actuală în jur de 160-170 de copii, de la 1994 pînă la cei mai mici, de 2006. Însă pe măsură ce trec anii se poate constata faptul că decădem la numărul de juniori din pepinieră, se pare că vin în general tot mai greu la sport, iar noi trebuie să ne mărim aria de selecţie pentru a combate acest fenomen. Actualmente, noi avem numai 9 grupe iar normal ar trebui să avem 12 grupe, pentru că la cele mari sunt formate din cîte două generaţii laolaltă. Consider că într-o grupă ar trebui să fie numai din 1994 iar cei de la juniori B numai de 1996. S-au mai şi lăsat unii, alţii au plecat, au părăsit clubul, însă eu zic că mai bine să avem anul şi grupa. Hai să spunem că la juniorii mari putem face o selecţie, rămînînd chiar numai vîrfurile care considerăm că au potenţialul să poată accede la marea performanţă, dar la restul grupelor ar fi bine ca la fiecare an de vîrstă să dispunem cel puţin de 20 de jucători. Ori la noi sunt contopite grupele de 2001-2002, 1999-2000, în parte pentru că în urmă cu 2-3 ani am vrut să contopim toate grupele, din diferite motive, şi anume reducerea de personal la antrenori, pentru reducerea costurilor şi cheltuielilor, ori pentru că alţii au considerat că aşa ar fi mai bine dar am convingerea că ăl mai bun lucru ar fi să ai grupa şi vîrsta. Aşa are şi Academia Gheorghe Hagi şi actualmente şi un club foarte bine dezvoltat la acest nivel, şi anume Pandurii, iar altul în formare în această privinţă, Ceahlăul – fiecare au cîte 12 grupe. Încercăm să tindem şi noi la aşa ceva, încercăm să efectuăm selecţii continue, iar ceea ce vom urmări şi vreau să propun conducerii, este să ne extindem aria de selecţie – să tindem să ne alcătuim o Academie, în care să oferim ceva, pentru că altfel nu putem să-i atragem: şcoală, casă, masă…

– Aţi reînoda aşadar ceva care a funcţionat oarecum în acest mod… 

V.V.: Da, înainte am avut aşa ceva, dar şi acum avem 8-10 copii din altă parte, cărora li se oferă cazare gratuită la cămin, cîte 2 în cameră, în condiţii mai mult decît favorabile, plus masă, dar trebuie să avem cam 20-30 din altă parte, căci copii de perspectivă totuşi sunt, am văzut o grămadă şi acum, la ´96. Iar noi am mai participat la o selecţie zonală, de ´99, şi peste o săptămînă mă duc la Salonta, la o selecţie tot de 1999. Sunt sigur că vom găsi juniori buni, şi să punem mîna pe ei aşa cum a procedat şi Academia Gheorghe Hagi, care a fost pe fază. Ne-a luat cel mai bun junior de la generaţia de 1998, a profitat de schimbarea de la club, şi l-a cooptat pe Carlo Casap, numărul 10 la Sorin Vlaicu, care era deja deosebit în felul cum îşi organiza colegii, cum îi vedea, cum îi punea în valoare. De cîte ori n-a încercat Gică Hagi şi i-a tot propus tatălui băiatului, dar nu a plecat şi pentru că nici nu putea scăpa de la club. Cînd am făcut schimbarea pe noua denumire, de la FC Timişoara pe ACS Poli, şi am primit jucători, dar care s-a făcut numai pe acordul părinţilor, unii însă n-au vrut şi atunci au plecat…

– Dar ca selecţii ale clubului, ce aţi mai întreprins? Ţin minte că Octavian Benga ne-a rugat să anunţăm o acţiune… Care a fost pulsul, interesul?

V.V.: A fost într-adevăr în vară, cînd am organizat de-a lungul a trei săptămîni, dar foarte timidă a fost prezenţa, nu ştiu – cred că n-am anunţat suficient de mult prin ziare, cred că n-am făcut o propagandă bună pentru selceţie, dar vom folosi alte mijloace acum. Vrem să organizăm un turneu, <Cupa de Iarnă>, la copiii de la 2001 la 2006, şi la toate echipele din Timişoara am trimis invitaţii, aştept acum să primesc toate răspunsurile. Competiţia va fi organizată la 3 grupe de vîrstă şi ne aşteptăm să vină peste 30 de echipe; va fi dotată cu premii, diplome, cupe, iar cu această ocazie vom şi sugera să mai vină copii la turneu şi ulterior la selecţii, să vină copii din şcoli ca spectatori, iar poate că astfel îi vom putea atrage.

– Credeţi că va fi de-ajuns pentru a fi atraşi să vină la pregătiri?

V.V.: S-au mai îmbunătăţit condiţiile în unele privinţe. De exemplu am primit la toate cele 9 grupe cîte două rînduri de echipament de bună calitate, de la firma care dotează şi echipa mare, cu tricou, chilot, jambiere, tot necesarul. Iar acum urmează treninguri, fîşuri de iarnă, care încă n-au fost livrate dar pînă într-o lună vom primi tot şi aceasta este o altă posibilitate de a atrage copii la grupele mici. Bineînţeles că nu percepem o taxă de participare la întrecere şi, deasemenea, înscrierile la grupele de copii sunt gratuite.

– Unde veţi găzdui <Cupa de Iarnă>?

V.V.: În sala Constantin Jude, în perioada 14-16 decembrie. Mi-au confirmat deja vreo 24 de echipe, mai aştept răspunsuri de la Jimbolia, FC Auto, de la Lugoj. Mîine mă întîlnesc cu domnul profesor Schein, pentru a definitiva regulamentul competiţiei, aspectele legate de organizare, să stabilim bugetul şi să prezentăm dosarul conducerii, care ne va sprijini 100%. Şi vom invita şi personalităţi din lumea sportului, şi foşti jucători, pentru a face premierile!

– Sezonul rece bate la uşă… În general, care ar mai fi soluţiile ca locaţii de pregătire – la Baza 2?

V.V.: Săptămîna trecută am depus o cerere la Universitatea <Politehnica> şi rectorul Viorel Şerban a promis că va discuta cu conducerea Catedrei de Sport, în vederea căderii de comun acord, pentru a nu conturba nici noi programul şcolar al studenţilor, dar în aşa fel ca 5 grupe mai mici să poată desfăşura activitatea în sala-balon. Cei mai mari pot efectua antrenamentele şi afară, căci sunt mai căliţi, iar după cum ştiu deja, mi-a aprobat cererea.

– Ce alte noi planuri şi direcţii intenţionaţi să adoptaţi, acum, odată ce Centrul activează în cadrul unui nou club?

V.V.: Urmărim contactul cît mai mare cu fotbalul internaţional şi ne vom strădui pe cît putem să găzduim turnee dar să şi participăm la mai multe turnee, în ţările din jurul nostru, la unguri, în fosta Iugoslavie, care sunt la un nivel foarte bun în acest domeniu şi ar fi o mare posibilitate de progres pentru clubul nostru.

– Aţi şi creionat în linii mari un program în acest sens?

V.V.: Încă nu, acum îl punem la punct. Iar ca un alt aspect, cele 4 grupe mai mari să efectueze cantonamente de pregătire în iarnă, ceea ce s-a întîmplat numai în primii ani din trecuta gestiune, iar apoi, în ultimii, n-am mai făcut, şi cred că erau necesare.

– Bănuim că pe vremea junioratului Dumneavoastră se făceau asemenea demersuri…

V.V.: Da, făceam, şi erau foarte binevenite, atît ca pregătire fizică, precum şi ca strîngere a relaţiei interumane, spiritul de echipă se dezvoltă foarte mult în cantonamente.

– O pierdere ar fi că în urmă cu două sezoane vechiul club avea şi o echipă în liga a treia, şi o alta în liga a patra, iar chiar şi în sezonul trecut a mai existat una în C. Acum, n-aveţi decît în Municipiu, unde, orice s-ar spune, nivelul este net inferior…

V.V.: Din păcate, am încercat să cerem un loc în Divizia C, pentru că la respectivul nivel era locul echipei a doua, pentru ca jucătorii care nu prindeau prima echipă să ţină totuşi ştacheta sus şi să fie cît de cît la acelaşi nivel de pregătire. Era varianta cea mai bună iar şi juniorii aveau meciuri mai grele. Sunt bune totuşi în felul lor şi cele din Municipiu, în primul rînd căci se joacă serios şi este un antrenament mai bun decît cel în sine. Astăzi am jucat un alt meci, ACS Poli II, a ajuns spre final la 8-0, cu Dragşina II. Iar de cînd am intrat în campionat avem numai victorii, cu Săcălaz, Albina, Ghiroda, Srbianca…

– Care e ponderea antrenamentelor efectuate pe iarbă? Bănuim că se lucra destul de mult pe acel sintetic…

V.V.: Juniorii mari se antrenează pe iarbă şi doar unul, două, fac pe sintetic, asta şi pentru că sunt echipe care joacă pe sintetic, Jiul Rovinari, Pandurii Târgu Jiu, iar în săptămîna premergătoare jocurilor cu acestea preferăm ca majoritatea să le desfăşurăm şi noi pe sintetic… Dar în general la juniori A şi B lucrăm pe iarbă, iar restul pregătirii şi pe sintetic, dar copiii fac şi pe iarbă şi pe sintetic, pentru că respectivele 5 care erau primite la sala-balon de la Baza 2 făceau acolo pe iarbă, tot aşa, cu aprobare.

– Amintind de Rovinari, cît am pierdut fiind mutaţi cu echipele noastre timişene din Seria 7 în 6?

V.V.: În Arad şi Bihor erau echipe foarte bune dar şi acolo erau cîteva mai slabe. Dacă va fi aşa cum se discută, să le restrîngă la anul şi să se califice doar primele 8, şi să facă numai 4-6 serii pentru juniorii A şi B, chiar dacă vor fi costuri mai mari pentru deplasare, cazare, masă, consider totuşi că va fi mai bine şi se va ridica nivelul de joc şi nivelul calitativ al competiţiei. Ai avea toate jocurile mai tari, pe cînd şi acum avem 3-4 tari, pe tur. Şi acum un an însă jucam doar cu UTA, FC Bihor, LPS, Salonta…

– Iar ca o comparaţie în ceea ce priveşte suprafeţele de joc?

V.V.: Terenurile sunt destul de bune pe unde am jucat, chiar şi ultimul, la Deva, pe cel mare. Pentru că nu mai au vreo echipă în nici o divizie, am jucat pe cel mare, aşa şi la Lugoj, şi este bine în felul acesta.

– Ştiţi, s-au mai anticipat şi planificat restructurări ale sistemului competiţional, dar…

V.V.: Ei au vrut să introducă restrîngerea numărului de echipe şi al seriilor încă de anul acesta dar n-au prea acceptat cluburile, au fost foarte multe cereri de înscriere, şi n-au putut brusc să schimbe totul, aşa încît au anunţat pentru la anul restructurarea: cele mai bune 8 din actualele serii şi să se facă 4-6 serii. Astfel, în mod cert echipele vor fi mai bune, se va tinde puţin spre ceea ce sunt zonalele din partea a doua a sezonului…

– Aşa să fie… Dar s-a renunţat uşor şi la Campionatul Naţional al Selecţionatelor Judeţene. Se mai aude ceva, în perspectivă?

V.V.: Nu se mai fac din lipsă de fonduri, însă consider că F.R.F., prin voinţa politicului, trebuia să determine Consiliile Judeţene să finanţeze întrecerea, căci nu era chiar aşa mare lucru. Unele o făceau cu drag, altele cu amărăciune şi parcă le era ca o pacoste. Din fericire, la noi s-a dorit mult, dar n-a depins numai de Timiş.

– Apropo de finanţare, mai ales că aţi trecut exclusiv pe speze publice, cum vă mai descurcaţi? E mai mic bugetul?

V.V.: Sigur că este mai restrîns dar este strict pe necesităţi. Iar dacă rezultatele vor fi bune, se va mări şi bugetul. Depinde însă foarte mult de echipa mare, şi ar fi foarte bine pentru noi să promoveze, căci am atrage o finanţare mai bună pentru tot Centrul. Deocamdată cu toţii suntem plătiţi la zi, mergem cu o zi înainte în deplasări, dispunem de echipament, condiţiile sunt civilizate.

– Totuşi, dat fiind faptul că intenţionaţi demersuri noi, cum le veţi acoperi pe toate, dacă bugetul e mai restrîns? De unde s-a tăiat, să zic aşa? Aveţi salarii micşorate?

V.V.: Ale noastre s-au menţinut dar avem mai puţini jucători sub contract, şi mai mici contractele la jucători. Principiul este să arate mai întîi ceea ce pot, iar mai apoi să şi primească. În plus, sunt şi mai puţini jucători dinafara Timişoarei, care nu mai necesită cazare, masă. De asemenea s-a redus şi personalul, însă ne-ar mai trebui în organigramă de completat nişte posturi, medic, cum am avut, numai al Centrului, şi care s-a absolvit foarte bine… Preparator fizic n-avem, n-avem antrenor de portari, un metodist şi chiar un psiholog. Târgu Jiu are de exemplu asemenea posturi, nu mai spun de Dinamo…

– Apropo şi de Dinamo… La asemenea restrîngeri la care sunteţi supuşi, probabil că orice cît de mică alianţă şi colaborare contează, şi mă duce gîndul, s-a tot vehiculat mai nou, şi cu sosirea lui Călin Rosenblum, la LPS Banatul. Ar fi de dorit altceva, nu-i aşa? 

V.V.: Eu am avut-o dar din umbră, o bună conlucrare cu colegii de la LPS Banatul… Căci la nivelul conducerii nu s-a reuşit o colaborare parafată pe hîrtie şi efectivă. Eu sper de 10 ani, de cînd activez la Centru, la crearea unei punţi reale, sub o formă, care s-a încercat şi pe vremea lui Doboş, chiar şi pe vremea lui Zambon, desigur, în vremea lui Iancu, însă care nu s-a încheiat de fapt – deşi toate părţile au vrut dar nu a rezultat nimic constructiv.

– Credem că dacă toţi vroiau cu adevărat, atunci s-ar fi şi putut realiza. Ce a fost acel ceva care a deraiat mereu lucrurile? 

V.V.: Cred… Clubul nostru a plecat prea dintr-o poziţie de forţă, adică vroia să ia mai mult decît să dea. De fapt am propus extinderea colaborării şi cu CFR, cu Electrica, cu FC Auto – sunt centre de copii şi juniori cu tradiţie la noi, iar fiind în zone diferite ale oraşului, fiecare are o arie specifică de selecţie la care noi nu prea putem avea lesne acces, ni-i greu să ajungem acolo. Sunt părinţi din Ronaţ sau Mehala care bineînţeles că preferă CFR-ul şi se întreabă, <cum să-l aduc la Poli, să mai stau şi la antrenament, să-l iau!? Sunt la servici>. Ar pierde o groază de timp, ar renunţa… Dar aşa, dacă ai avea o colaborare, la o anumită vîrstă, în schimbul a ceva, ai putea cădea la o înţelegere benefică tuturora. La selecţia primară să fim asociaţi cu celelalte cluburi iar mai apoi, pe parcurs, să se realizeze o mai bună selecţie, cooptînd juniori dintre cei mai buni. Sigur rezultatele ar deveni mult mai bune şi va creşte nivelul de performanţă şi calitativ al jucătorilor.

– Au fost, sunt şi mai pot fi multe potenţiale talente care doar se pierd, şi suntem siguri că regretaţi unele dispariţii din peisajul nostru, după ce s-a lucrat ani şi ani cu ei…

V.V.: Este o problemă şi îmi pare rău de pierderea a numeroşi juniori, nici nu ştiu, să nu omit pe careva, la cît de mulţi au plecat. De Velici îmi pare rău, de Dăruială, de cei care nu prea joacă la Chiajna iar dacă erau la ACS Poli, echipa era avantajată şi ei cred că mai puşi la punct. Un Belu-Iordache, Florin Ilie, chiar şi Popovici, Rocha, Cârstea…

– Aceştia, dintre cei care au prins deja cît de cît trenul, dar vroiam de fapt să vă întreb mai degrabă de cei rătăciţi la momentul marelui pas, de la juniorat spre divizionar…

V.V.: Offff, da, aici îmi pare foarte, foarte rău de un Constantinescu, Mucsi şi Vîntură, care nu-s nicăieri, e trist… Nu se antrenează cu nimeni, şi este vorba de tineri jucători care dacă nu îi vroia Hagi, nu îi vroia nimeni. De cîte ori nu s-a tot interesat. La fel, Salonta, FC Bihor. De părut rău îmi pare rău de Zaluschi, şi consider că parte din responsabilitate o au antrenorii, care n-au ştiut să şi-l apropie, la juniori, la echipa a II-a, la echipa mare, să ajungă să-i cunoască în amănunţime viaţa extrasportivă şi să-l ajute cumva în privinţa aceasta, el trăind în condiţii foarte grele cu familia sa, cum stăteau mulţi, în condiţii grele. Nimeni nu s-a prea interesat să-l ajute!

– Acesta ar fi un vot de blam nu doar în plan sportiv dar chiar şi social, ţine de susţinerea şi integrarea unui semen. Şi bănuim că nu prea avea cum să nu se ştie cu ce se confrunta… 

V.V.: Păi se cam ştia… După aceea îmi pare rău, de la cei de 1992, de Moroşan… Şi de Dăruială… De la 1993 ţi-am dat exemplele, iar de la ´94 sunt Ardelean şi Bogdan Pleşcan, băiatul care a jucat la Foale şi Fruşa, longilin, talentat. Nu mai prea joacă şi cred că mai mult făceau dacă rămîneau la noi, la juniori, aveau de cîştigat. Din păcate, nu ştiu nici ei, nici părinţii, care este pasul, pe care nu oricine poate să-l facă, şi trebuie să-ţi aştepţi rîndul, momentul favorabil, cînd tu ca individ ai puterea nu doar fizică dar şi psihică să te ridici la nivelul loviturilor pe care le primeşti, pentru că există aşa cea. Este greu cînd te rezumi numai să-l arunci şi să-l laşi să se zbată şi descurce, căci se poate uşor pierde. Şi un meci poate fi de ajuns, <aaa, ăla nu, îi moale>. Şi aşa se poate pierde, prin descurajare. Şi chiar renunţă sau dă înapoi…

– Pare a fi o delicată problemă acest pas, cînd şi în ce circumstanţe să-i oferi în mod ideal debutul…

V.V.: Se întîmplă pentru că nu găsim momentul prielnic cînd să-i aruncăm în luptă şi efectiv să-i sprijinim atunci, să le explicăm că nu trebuie să se descurajeze şi că nu-i lăsăm, ci doar îi încurajăm.

– Care este totuşi situaţia contractuală? Pentru că, aşa cum spuneaţi, unii au refuzat şi au plecat, sumele sunt mai mici, dar se încearcă totuşi încurajarea juniorilor să vină spre ACS…

V.V.: Noi avem voie, conform regulamentelor federale, să le oferim contracte de la 16 ani, 2 ani şi jumătate, 3 ani, după care, dacă clubul îi oferă condiţii bune, este obligat să semneze alţi 3 ani. Aici veneau în general la primul contract, dar cînd terminau şi erau deja tentaţi de sume mai mari, era problematic. Dacă îi dai 10-15 milioane şi îi oferi să joace în B, n-ar vrea, căci i se pare puţin, dar tu îi explici că nu îi dai respectiva sumă pentru valoarea sa, ci în plan simbolic. Îi oferi în schimb toate condiţiile sportive şi mai ales oportunitatea de a ajunge titular la echipa mare – şi atunci îi creşte implicit cota, dar în timp.

Dar s-au schimbat mult mentalităţile, modul de viaţă, şi cîtă receptivitate simţiţi că ar mai avea nişte tineri totuşi influenţabili şi impresionabili, la tentaţii dar şi la asemenea explicaţii?

V.V.: Noi, cei care înţelegem fenomenul, trebuie să fim cei care să-i schimbăm şi să-i modelăm, prin educaţia pe care le-o oferim, să îşi dorească să ajungă mai întîi fotbalişti şi abia apoi să se gîndească la bani. Este într-adevăr foarte greu, mult mai greu în ziua de azi, şi părinţii ar trebui acasă să-i educe mai mult, să-i înveţe ce înseamnă valoarea banului, cît de greu se obţine, şi după aceea procesul de îndrumare să continue cu educatorii săi, la nivelul clubului. Cu toţii… Antrenorii, conducătorii.

– Este cumva o problemă de asemenea natură cu Torok? Am auzit amintindu-i-se numele, într-o conferinţă de presă, ca parte a unui proiect de trecere ierarhică a juniorilor pe la pregătirile echipei mari, dar este posibil să nu mai aibă de unde să treacă?

V.V.: În cazul lui Torok este o situaţie mai specială, în sensul existenţei unui conflict cu părinţii, în care s-a produs chiar o ruptură, se pare că l-au scăpat din mînă. Este un băiat plin de calităţi, pentru care am insistat să vină din nou în vară, şi chiar a jucat bine în debutul de campionat, însă s-au întîmplat nişte lucruri. Şi a trebuit să propun conducerii să rupem contractul cu el, luna trecută. A jucat în echipa juniorilor A, a lui Cristian Contescu, are nişte calităţi fizice speciale şi făcea un bun cuplu, în lipsa lui Todorov, cu Bocşan. Făceau ei 2 şi era mai puternic şi atletic decît Bocşan, care este mai calculat, pe cînd Torok mai agresiv, în sensul pozitiv. El era de un an de zile la noi, însă îl urmăresc de vreo 3 ani, de la Giroc, pregătit de Jelko Petrov. Grupa aceea mi-a plăcut foarte mult, avea 4-5 tineri foarte buni, iar Torok se număra între remarcaţii permanenţi. Din păcate n-am putut să-l iau iniţial, cu toate că l-am dus pe patronul de la Giroc, domnul Flonta, la întîlniri cu conducerea noastră, însă s-au tot tergiversat discuţiile şi doar cînd au fost luaţi sub protecţia impresarului Cristi Opria, de-abia după ce au semnat cu dumnealui, am reuşit să-i aducem…

– Suneţi bănuim şi în căutare de antrenori, dacă intenţionaţi mărirea numărului de grupe, de la 9 la 12…

Sigur, dar situaţia stă în felul următor. Aceşti 9 antrenori care activează acum la ACS Poli sunt sub contract timp de un sezon iar după un an de zile se va trage linia şi se evaluează activitatea fiecăruia, şi se va stabili cine rămîne. Cine-şi face datoria, continuă. În orice caz, căutăm antrenori şi nici nu putem angaja altfel decît numai cu pregătire, cu studii, licenţă A şi B, dar să aibă acel încă ceva. O mare pasiune pentru ceea ce face, pentru carieră. Să dau un exemplu elocvent, ar fi Sorin Vlaicu. Toată ziua a stat pe teren, toată vara, fără plată din decembrie, pentru a lucra cu copiii. De ce? Pentru că îşi iubeşte această meserie şi pentru că vrea să scoată fotbalişti din juniorii săi… Are pregătire, licenţă, studii, e dornic să se perfecţioneze, dar şi are o mare pasiune, pentru meserie. Acesta este modelul şi l-am exemplificat pentru că iese mult în evidenţă, însă mai sunt colegi poate la fel sau şi mai pregătiţi decît Sorin.

– Dar antrenorii stau în graiul sec al rezultatelor ori la juniori e altceva. Nu veţi ţine neapărat cont de rezultate, nu-i aşa?

V.V.: Nu, nu acesta va fi criteriul primordial. Vor conta comportamentul antrenorului faţă de grupă, felul cum îi educă pe juniori, cum se prezintă grupa din punct de vedere disciplinar, cum se face selecţia, dar mult şi felul în care cresc jucătorii, îi urmărim în teste… .

– A trebuit să vă adaptaţi şi rezistaţi cu Centrul, peste ani, în diferite regimuri, în condiţiile în care sectorul juvenil nu este cel mai privilegiat din club în modul românesc de a aborda problemele şi mai ales pe fondul acestei instabilităţi şi parcă turbulenţe continue din jurul lui „Dan Păltinişanu”. Care simţiţi că sunt primele semne, ca deschidere din partea noilor conducători, faţă de pepinieră? Aveţi înţelegerea lor, trecere?

V.V.: Da, am deschidere… Se pare că şi-au dat seama că Centrul este mina de aur a fotbalului timişorean şi viitorul clubului, şi îi voi determina, dacă cred în acest obiectiv, să dea importanţa cuvenită şi să finanţeze la nivelul la care sunt aşteptate rezultatele din partea Centrului. Pentru că fără o finanţare corespunzătoare, nici rezultatele nu pot apărea…

 

Acest articol a fost publicat în Exclusiv, Fotbal, Juniori și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Vişan, coordonatorul pepinierei lui ACS Poli: „De cîte ori n-a încercat Gică Hagi şi i-a tot propus…”

  1. pacat spune:

    de vorbit ,vorbeste tare frumos…..pacat insa ca nu prea se concretizeaza tot ce spune…….numai cine are spate puternic se poate ridica la acest club,restul copiilor sunt umpluturi……..

  2. Junior VIO spune:

    Era de așteptat ca Vișan să bată câmpii i să-și aude simpatiile. Nu vorbește nimic la concret, la obiect. Este un trepăduș care linge blide și-și decontează până și sticla de apă…Un ploconagiu care, culmea, a început să se și laude!
    Nu a făcut absolut nimic de când, ciocă, este șeful centrului de juniori.

  3. anonim spune:

    și un alt junior de 1996 a fost la Academia de fotbal Gheorghe Hagi și s-a intors la ACS,chemat insistent de cei de aici,dansul a uitat sa pomeneasca de el,cinste lui

  4. nae catavencu spune:

    pacat..torok ar fii putut ajunge un foarte bun fundas central daca ar fi fost la oricare antrenor dar nu la ,,pupincuristul,, de contescu care si-a batut efectiv joc de el,decand a fost pus la carma selectionatei u16 dupa plecarea lui jelco,cum de altfel a facut cu mai multi juniori care au plecat pe la alte echipe.Ar mai trebui amintit ca a fost singurul junior ajuns la lot ,fara pile fara sponsori ,si fare ca parintii sa se implice material an vreun fel.Asemenea lui vor urma si altii,cat var fii sub,,bageta,, fauritorului de talente contescu.Curat murdar coane……

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


− unu = 6

 


Ultimele articole din categoria Exclusiv: