Visul umed al robului fotbalului, la umbra palmierului. ”Aduceți-l pe Lepa!”

Să-ți începi săptămâna, ca primar al unuia dintre cele mai mari orașe din România, prin a demite într-o postare pe rețelele de socializare antrenorul echipei de Liga 1 din urbe într-o foarte delicată situație a formației, iată o mostră perfectă de impetuozitate tipic românească, acea impetuozitate mereu fără pic de dubii a atâtor și atâtor mult prea siguri de sine în lipsa temeiului necesar.

Pe vremuri n-aveai unde să arunci un ac în tribuna I la un Poli - FC Argeş de Divizia A Unde întorci capul în România, numai oameni și oameni care nu-și pun vreodată nici un fel de întrebări ci cel mult ți s-ar adresa doar pentru a-ți dovedi că, evident, sunt mai breji ca tine, oameni deloc roși de incertitudini, ci mereu imperturbabili în a sforăi vorbe și a da verdicte, constant absorbiți de propria cunoaștere și stăpâni pe situație.

Ei bine, joaca de-a demiterea antrenorului unei echipe de fotbal pe facebook în prima zi a săptămânii și urmările ei, a se citi inutilul chin fără rezultat de a găsi un înlocuitor până în cea de-a patra zi a săptămânii, sunt un alt exemplu clasic al ridicolelor situații generate peste ani, din 2012 încoace, la acest club cu efect de bumerang pentru imaginea sportivă a Timișoarei.

Atâtea momente jenante s-au succedat în acești câțiva ani încât saturația de a le mai enumera este totală, iar orice alte viitoare derapaje de pomină n-ar mai mira deloc, așa cum nu prea miră nici starea actuală de fapt. Era de așteptat, încă din momentul în care edilul a apăsat pe tastatură butonul ”Publică”.

Era doar impresia primarului, și în imaginația lui Nicolae Robu, că o nouă mutare gen trimiterea antrenorului la plimbare pe facebook n-ar avea oarecare urmări, un impact detrimental imediat, încurcând borcanele inclusiv în privința găsirii unui înlocuitor. Da, toți stăteau drepți și smirnă, cu mână încleștată pe receptor, poate, poate îi apelează Timișoara cea foarte mărinimoasă, rezervor nesecat de resurse.

Doar primarului i se părea că nimeni din lumea fotbalului, sau mai bine zis din sferele de unde spera să convingă cât ai zice pește un nou antrenor, n-ar fi sesizat toate cele întâmplate în timp la ACS Poli Timișoara. Se știa de raidul Curții de Conturi, se știa de șubrezimea financiară, se știa de nemulțumirile jucătorilor, aspecte la care concluziile celor din fenomen erau cât se poate de evidente. Minusuri care au accentuat lipsa de credibilitate a administratorilor proiectului și vizavi de potențialul general de moment al nou-promovatei.

Dar Robu, în impetuozitatea sa fără pic de dubii, nici că a luat toate aceste aspecte în seamă, fiind în schimb ferm convins că Timișoara va avea de unde alege iar antrenorii vor fi cei care vor saliva după ingratul post.

Actuala situație i se trage edilului de la învestirea anul trecut a lui Daniel Stanciu, care, la rândul său, a ales de unde a știut mai bine, adică din zona sa de manevră, dinspre București: Florin Marin. O opțiune șubredă încă din start, căreia nu i se anunța viață lungă. Iar mâine s-ar împlini abia 7 luni de la instalarea lui Marin. Un veritabil și caragialesc lanț al slăbiciunilor, mai lung acum ca niciodată, la aproape 4 ani de la zămislirea strâmbă a primei zale.

În lipsa vreunui Consiliu Director, reîncropit miercuri în disperare de cauză cu alte personaje mai degrabă tangențiale cu sportul și fotbalul, edilul a dat luni de pământ de la sine putere cu antrenorul, că era rău, că era bun, dar era cel pe care îl aleseseră și votaseră iluștrii cugetători, doar pentru a avea de unde să-l dea afară.

Și uite-așa, în pragul poate celui mai important joc al stagiunii pentru penultima clasată, acasă cu ultima clasată, săptămâna viitoare, ACS Poli și-a reluat pregătirile doar cu antrenorii secunzi la cârmă, după două zile de pauză în urma unui eșec. Iar joi, precum miercuri, tot doar cu secunzii, pe când pe listă se mai tăia un nume, se mai punea o cruce. De îngroșat, se îngroșau în schimb doar opiniile celor solicitați de același edil prin intermediul absolut incredibilului sondaj de opinie lansat pe aceeași rețea de socializare, pentru alegerea înlocuitorului. Și chiar nimeni să nu se gândească de exemplu la Mourinho, când omul, e știut, vrea să afle măcar o dată pe lumea asta cum e mirosul leilor tramvai!?!

Robu n-ar fi crezut prin toamnă nici că va trebui să-și îndepărteze aleșii de peste munți încă înaintea sfârșitului aceluiași sezon, și nici luni că nu va avea înlocuitor la antrenamentul de miercuri, darmite de joi. Dar asta este meteahnă autohtonă, impetuozitatea atotștiutorului sigur de sine, fără vreun dubiu existențial, dar mai unul de-acesta mărunt, cotidian.

Îl suspectez de fapt că, dacă orașul ar fi fost mult mai mic, i-ar fi surâs visul unei nopți fierbinți de a cocheta chiar și cu antrenarea jucăriei. Există în fiecare dintre încrezătorii fără incertitudini un dram de Helenio Herrera și de ce-ar face excepție un primar, fie și al unui municipiu în care ar avea de fapt multe altele de făcut!?!

Să aducă de exemplu bani de acasă pentru certitudinile pe care le lansa inițial în privința legalității finanțării echipei, și să-i liniștească pe toți nemulțumiții! Sau să aibă cunoștințele și flerul necesar, dacă tot s-a băgat cu capul înainte în fotbal, să aleagă oamenii potriviți la locurile potrivite, și în momentele adecvate.

Căci altfel, parodie, ajungi în asemenea fundături în care ți-ai dori un antrenor dar abia atunci realizezi cât de indezirabil ai devenit de fapt, prin propriile-ți derapaje, derapaje de care s-a luat aminte prin țară. Căci degeaba ești Timișoara, dacă vinzi gogoși electorale! Și ce mai agitație, pentru a găsi neapărat pe cineva cât mai de departe, în această obsedantă cursă de a te alinia conformismului general, cu aleși pe cât posibil din același carusel, în nebunia de a fi cât mai mult și mai mult parte a acestui dubios ”sistem” pe nume Liga 1!

O soluție ar fi… ”Aduceți-l pe Lepa!”, vorba-ceea, și s-ar contura ceva venituri din biletele de concert pe ”Dan Păltinișanu”, o gaură astupată, încasări din care ar fi momit unul prea disperat. Deși aș spune că, la cât de mare e impasul financiar în care a fost împinsă această grupare prin impetuozitatea de puber a alesului, inducând nemulțumirea efectivului, nici vreun mag în ale antrenării fotbaliștilor, aceștia care sunt, n-ar zămisli minuni de moment.

Până una-alta, la cum stă situația joi seară, cu doi antrenori localnici culegând cioburile și punându-le cap la cap pe terenul de antrenament și pentru a doua zi la rând, se dovedește ca de zeci de ani încoace că întotdeauna ”autohtonii” sunt primii solicitați la ora gropii de potențial, la greu și pe nimic, dar mereu ultimii când vine vorba de varii evaluări. Și e general valabil, nu doar pentru antrenori, și nici măcar numai pentru fotbal, dar nici doar în cazul sportului. E un minus societal românesc.

Însă Robu nu va învăța absolut nimic nici din asta. Cum nici timișorenii, când se duc sau nu la urne.

 

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1 și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Fotbal: