Beniamin Turtureanu lasă vâsla pentru semicerc

A doua zi după deplasarea juniorilor mari ai LPS Banatul la jocul de campionat pierdut la Unirea Sânnicolau Mare, un tânăr înalt aştepta separat, lângă poarta de handbal a terenului din incinta sălii-„balon” a liceului vocaţional. Începea primul antrenament al săptămânii şi sportivul îşi aştepta viitoarea antrenoare.

„Tocmai m-am prezentat la pregătiri, să reîncep în handbal”, a explicat Beniamin Turtureanu, care pe parcursul anilor trecuţi a reprezentat cu oarecare succes canotajul timişorean prin clubul CSM, fiind cooptat vreme de doi ani în centrul de pregătire olimpică de la Snagov. „Nu sunt întors de mult timp acasă… Am revenit benevol pentru că nu am mai suportat atitudinea antrenoarei la lot”, a mai spus juniorul născut în 1993, pregătit acum să revină în preajma semicercului.

Profesoara Cornelia Maria Disici, antrenoare şi a grupei juniorilor I la LPS Banatul, a amintit că Turtureanu a mai cochetat cu ideea de handbal şi a trecut prin curtea liceului, doar pentru a se decide în cele din urmă pentru sportul cu vâsle pe apă. „Dintotdeauna a fost mai placid de felul său, chiar şi aici, cât se antrena în canotajul local. Ori la centrele de pregătire olimpică ale juniorilor, unde pretenţiile sunt poate şi mai mari iar integrarea în colectiv, cu tot ceea ce implică o atitudine participativă, este de mare importanţă, felul său de a fi nu i-a servit cauzei”, a explicat profesorul Dorin Bena, antrenor la secţia de canotaj a CSS Bega.

În ultimele săptămâni însă, Turtureanu şi-a găsit refugiul în lumea handbalului juvenil, la grupa profesoarei Disici, fără însă a prinde echipa, aflată zilele acestea între meciul de luni de la ora 17, la Reşiţa, pierdut cu 43-22 (19-9) în faţa Liceului Teoretic Traian Vuia, şi cel de duminică, pe teren propriu cu CSS Craiova, şi aceasta din două motive…

Unul, Liceul Electrotimiş a refuzat să-i ofere transferul la Liceul cu Pregătire Sportivă, implicând imposibilitatea legitimării lui pentru competiţii. Al doilea, chiar dacă „ştie prinderea şi pasarea mingii”, după cum explică Disici, ex-canotorul n-are aptitudinile necesare pentru a recupera de pe-o zi pe alta, şi mai ales la vârsta de aproape 18 ani, nişte deprinderi care în handbal se modelează în mod ideal din perioada şcolii primare. „Ar avea însă şansa să fie implicat în pregătirile juniorilor mai mici pe care-i antrenez”, a sugerat profesoara Disici.

Totuşi, în plan uman, liceanul fiind acum cazat la internatul liceului vocaţional, reintegrarea sportivă a lui Turtureanu reprezintă un succes, un caz câştigat pentru comunitate. „L-am sfătuit să pledeze împreună cu părinţii săi pentru ca Liceul Electrotimiş să-i ofere transferul, care pe linie sportivă este posibil în orice perioadă a anului de învăţământ”, a adăugat Disici, care a subliniat beneficiile trecerii stângaciului măsurând 1,92 metri la LPS: „La absolvirea clasei a XII-a va obţine o diplomă atestat care îi va servi calificării în muncă, în domeniul sportiv, acesta reprezentând un câştig pentru societate. Dar altfel, rătăcit după întoarcerea de la lot, şi la Electrotimiş… Ce s-ar fi ales?”

Acest articol a fost publicat în Handbal, Juniori și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× 3 = douazeci sapte

 


Ultimele articole din categoria Handbal: