Dezamăgire!? Ipocrizie! Se vede că unica Poli a ajuns doar una din branșe la SCM Timișoara. Asta o doare, că nu-i televizată, și nu că n-are spectatori în sală

Ce-a fost cândva marele și unicul club ”Poli” pe semicercul masculin românesc, un inconfundabil reper radiind luminos apartenența sa de sobrietatea numelui Universității Politehnica Timișoara, și cât de rătăcitor ajunge a fi prin derapajele de când cu ”salvarea” sa ca doar una dintre branșele noului Sport Club Municipal. Iar ca ultimă nucă-n perete, ditamai deținătoarea ”bronzului” în Liga Națională atât a putut îndruga ca prezentare după sezonul regulat și înaintea startului în play-off, ”Dezamăgire… Primul meci cu Turda nu e televizat!”, un de neînțeles articol pe site-ul oficial al clubului, omițând în schimb să puncteze esența că prin eșecul de sâmbătă de la Suceava, al 4-lea în 8 săptămâni, s-a intrat în sferturi pe calea Turdei și nu pe cea a lui CSM București, care, nota bene, e televizată la acest debut în play-off. Ar fi fost așadar mâine și SCM Politehnica, dezamăgitoare prin tot mai multe lucruri, enumerate mai jos, și chiar fără motiv de a fi dezamăgită dintr-un asemenea pueril pretext, de fapt o deturnare a atenției de la realitate.

Inconvenabilă ca imagine pentru păstorii grupării prim-divizionare de handbal masculin, dar cât se poate de evidentă. Și-aici nu ne luăm deloc de mărunțișuri, cum eronat s-ar putea percepe la prima vedere, ci de minusurile unei acolade tot mai mari.

Iar din capul locului ar trebui relevat, tocmai apropo de percepție, că gruparea handbalistică de la SCM Politehnica s-a tot străduit din răsputeri să-și contureze cosmetic o cât mai favorabilă imagine cu putință, la care se vede că ține tare-tare mult, și nimic rău în asta, exploatând în favoarea sa la maxim orice factor pozitiv dar limitându-se astfel strict la cel mai convenabil punct de vedere cu putință, însă fără o necesară decență și onestitate. Lipsuri deranjante, dacă este să te raportezi la ștaiful și noblețea altor vremuri, cele cu ”Poli” nu municipală ci ”studențească”.

Miercuri, un nou episod Turda - Timișoara, în sala unde ”violeții” luau bronzul pe țară în mai 2016

Miercuri, un nou episod Turda – Timișoara, în sala unde ”violeții” luau bronzul pe țară în mai 2016

Paradoxal, deși extrem de grijulie cu propria coafură, SCM Politehnica a dat rău de tot în bară ca imagine proiectată în ultimele zile prin site-ul oficial de prezentare, cele două știri ce țin capul de pagină tocmai după încheierea unui întreg sezon regulat cu 25 de apariții și înaintea disputelor decisive din prima grupă valorică fiind banala prefațare a ieșirii de sâmbăta trecută la Suceava, sub titlul ”Deplasare lungă ce decide locul pentru play-off” și publicată vineri dar fără nici o consemnare ulterioară partidei, și sus-amintita ridicolă plângere ”Dezamăgire… Primul meci cu Turda nu e televizat!”, datată 2 aprilie, de parcă nu s-ar fi jucat în weekend în Bucovina și de parcă asta ar conta în cazul reîntâlnirii cu Potaissa, că nu se televizează meciul. Așadar pe de-o parte s-a tăcut mâlc în privința eșecului ce-a dus indirect și la absența televizării deplasării de miercuri a bănățenilor, iar pe de altă parte s-a aruncat praf în ochi, cu texte și pretexte legate de sfera mediatică.

Și asta ar fi doar o chestiune de imagine. Dar altele, abordări, fapte și întâmplări, sunt mai semnificative.

Înainte de a trece la acolada dezamăgirilor și încheind cu subiectul mesajelor insinuate de SCM Politehnica prin ultimul articol, e pe undeva de înțeles că la atât s-a putut rezuma medaliata la zi cu ”bronz” să prezinte pe propriu-i portal între retur și play-off, optând total neinspirat să se portretizeze prin a cita din managerul grupării, Dan Dumitru, care pare a tot ține această primă pagină a ”violeților” și a început prin a spune că ”suntem foarte dezamăgiți pentru că prima partidă nu se televizează și cred că e un afront la adresa celor două echipe…”, circumstanțele atenuante derivând din faptul că trupa de pe Bega are parte doar de curând de acest site, așadar fără greutatea și consistența dată de longevitate. Dar decât să te înfățișezi astfel, mai bine deloc, limitându-te în schimb, oricât de nociv ar fi de fapt, la mediul de socializare la mare modă acum, mai ales că e vorba despre o formație a Municipalității cu al său prim-edil iubitor de feisbuc.

SCM Politehnica! Ai fi fost televizată, pe TVR2, miercuri de la ora 16, precum este cazul jocului inaugural din play-off, CSM București – HC Vaslui, dintre locurile 3 și 6 după retur, dacă nu s-ar fi alunecat sâmbătă în ierarhie prin pierderea la final a poziția a șasea, în urma eșecului pe un teren al nou-promovaților suceveni pe care au câștigat în sezonul regulat cu o singură altă excepție, HC Vaslui, toate grupările calificate în grupa valorică 1-8. Așadar orice lamentări sunt cât se poate de ridicole. Șase formații au triumfat în Bucovina, însă nu și timișorenii, aflați acolo la primul meci după exact două săptămâni, dar regresând la un interval de 4 luni de la un detașat 33-25 în turul din 29 noiembrie cu moldavii, la acest 30-27 pentru gazde. Echivalent cu căderea pe locul 7.

Fără doar și poate, în sport se mai și pierde, iar timișorenii au scos în evidență și absența unor jucători de bază, însă realitatea e că și o ultimă impresie după sezonul regulat contează, chiar dacă e vorba doar despre pasajul preliminar al campionatului. Ori SCM Politehnica abia că a pomenit vag printre rânduri, sub aceeași declarație despre televizări a lui Dan Dumitru, că returul s-a încheiat pe scut, de parcă nici nu s-ar fi jucat la Suceava. Nu este deloc o atitudine sănătoasă, oricâte calcule legate de poziționări și viitoare trasee ți-ai fi făcut, căci diferența dată de intervalul de două săptămâni de la răsturnarea scorului după pauză în victoria cu 3 goluri prin care s-a asigurat prezența în play-off pe terenul nou-promovatei din Făgăraș și eșecul după ce s-a condus la pauză în fief-ul nou-promovatei din Bucovina a trădat o mentalitate tipic oportunistă a celui cu sacii deja în căruță. De prisos de adăugat că CSU Suceava ratase deja intrarea în 1-8 și trăsese doar la punctele de ajutor în play-out…

Așa încât nu le poți avea pe toate, și să eviți prin a cădea un loc un oponent care te-a depășit tur-retur, și să fii televizat la Turda, unde, chiar și fără a fi ”pe sticlă”, poliștii pot profita din plin că gazdele lor de miercuri de la ora 18 sunt la a 5-a apariție în două săptămâni, dintre care două în weekend, sâmbătă și duminică în euro-cupe, comparativ cu una singură a ”violeților” în același răstimp, și aceea la relanti. Însă nici măcar aspectele că timișorenii s-au aliniat în Bucovina strict pentru a exersa pregătitor ieșirea de preferat la Turda și că au înregistrat a cincea înfrângere în 2017, pe lângă cele de la Turda în Cupa României și în retur, la Dinamo și acasă cu CSM București, față de cele 4 succese în noul an, nu au într-atât de mult darul de a dezamăgi, pe cât au contrariat unele precedente din sezonul în curs.

Care s-au cam adunat, stare de fapt în care clubul mai bine nu s-ar fi lamentat despre banalul și absurdul aspect al televizării jocului, dar așa procedezi când te simți cumva cu musca pe căciulă și încerci să distragi atenția.

Bunăoară, fără a lua-o strict cronologic și apropo de recenta asigurare a poziției în play-off, a fost oarecum surprinzătoare intensitatea cu care SCM Politehnica a ținut să scoată în evidență reușita intrării între primele opt clasate, lăudabilă fără doar și poate, însă nu la modul în care clubul timișorean a bătut toba, mai ales raportat la faptul că anul trecut încheia returul pe 5, după ce cocheta pe parcurs cu poziții chiar și mai înalte. Într-adevăr, nimic nu poate fi desconsiderat, iar locul 7 are valoarea sa, însă pe de altă parte, dacă n-ar fi sfârșit pe această treaptă, atunci nici măcar n-ar fi egalat clasările după sezoanele regulate din 2012 și 2013, alunecând în schimb mai degrabă spre nevralgicele poziționări pe zece din 2014 și 2015. Iar realist vorbind, cine-ar mai fi putut-o depăși, de a ajuns SCM să se bucure într-atât de mult de această situare pe locul șapte!? Steaua, în actuala-i stare!?

Desigur, timișorenilor le-a venit foarte greu în toamnă să ruleze în paralel și pe apreciabilul traseu cu 6 borne în EHF Cup, ceea ce le-a disipat resursele altfel canalizate spre Liga Națională, semn că SCM Politehnica nu era încă pregătită cu-adevărat pentru un asemenea pas dublu, și nici atât pentru a mai continua și în primăvară în puternica fază a grupelor din întrecerea continentală, iar prezența în cupele europene explică atât acest loc 7 cât și motivul pentru care clubul timișorean a savurat cu atât mai mult păstrarea statutului intern în grupa I valorică, însă ar fi fost indicată o mai realistă reliefare a performanței pătrunderii în 1-8. Căci orice altceva după un sezon în care ai urcat pe podium și te-ai și remaniat apoi în profunzime cu achiziții de peste hotare, ar fi reprezentat un bluf.

Au fost însă ele altele, blufurile…

Unul, repetitiv pe parcursul sezonului, de a-i juca neînsemnat de puțin pe tinerii locului, în contrast cu prezența pe alocuri în teren, concomitent, a șapte jucători din spațiul ex-iugoslav. Șapte din șapte. N-are nimeni absolut nimic cu ”stranierii”, și n-au respectivii nici o vină, fiind vorba în schimb despre aspecte legate de viziuni și strategii, capitole la care Timișoara cade mereu în păcat. Cei din lumea handbalului tind să se lamenteze că n-ar prea veni nimic din urmă, dar de fapt, prin prisma cooptării unor tineri de la LPS Banatul, SCM Politehnica a încuviințat implicit că ”noile valuri” au totuși spuma lor. Iar dacă tot au fost preluați, cât parcă să nu-i achiziționeze alții, atunci de ce să nu și fie jucați măcar ceva mai mult!? În general, au frecat tușa, chiar și în partide contra unor oponente sfârșite fără replică în play-out. Dar poate că tehnicienii ne vor contrazice și îi vor arunca tocmai acum în focuri, ceea ce ar putea constitui tipicul reflex de încercare a reparării greșelii printr-o altă eroare. Însă are rolul ei și placa măcănind despre absența ”valurilor de mâine”, căci astfel poate fi unsă și în continuare banda de transmisie a importurilor de peste granițe.

Și nici nu mai are rost să intrăm în calculele strict economice legate de sumele necesare magnetizării străinilor fie chiar și internaționali, doar pentru a evidenția mai apoi că ai prins locul 7, comparativ cu zgârcenia prin care s-a tot încercat peste ani a fi îmbrobodiți tineri de-ai locului, absolvenți ai sistemului juvenil. Derizorii economii…

Leonard Ștefan primea într-adevăr cândva botezul prim-divizionar de la Pero Milosevic, dar tânărul pivot ”tricolor” a fost rulat mai degrabă cu pipeta în campania în curs, putându-se specula că mult mai numeroase ar fi fost minutele sale pe semicerc dacă ar fi de proveniență de la sud-vest. Sunt tineri care au la activ, culmea ironiei, o semifinală în deplasare de Ligă Națională, în primăvara trecută, la viitoarea campioană Dinamo, și unde nu numai că au dat totul pentru orașul lor, dar nici n-au fost deloc modești ca prestație, ba din contră. Și nici nu spune nimeni nici pe departe să fie promovați în bloc, toți laolaltă în teren, însă de-ar fi integrați prin inserție între cei rutinați în scheme chiar și din momente delicate ale meciurilor, atunci tinerii ar putea avansa cu adevărat în carierele lor incipiente. Și nu asta se vrea? Valabil spre exemplu pentru Neamțu, Claudiu Șimicu, Wokan ori Furak, care a apărut ceva mai mult, însă strict pe seama problemelor lui Lasica. Se dorește cumva conturarea unor noi Vâlceanu? Sau nu s-a dedus nimic din tinerețea și originile locale ale celor de la RD Riko Ribnica? Ajungem și-acolo…

Precum sunt conservați de tineri foștii juniori lansați de LPS Banatul, la fel de vagă este relația în sine între SCM Politehnica și Liceul cu Program Sportiv. Pe hârtie dar fără o veritabilă implicare și înclinație întru cultivarea parteneriatului din partea clubului municipal prim-divizionar. Superficialități mai degrabă formale, de fațadă, cât să dea bine la prima vedere. Pentru a nu mai adăuga aspectul că, lecturând comparativ numele altor formații semifinaliste la nivel național în piramida juvenilă a FRH, majoritatea trupelor din Liga Națională au și ”pepiniere” trăgând sub aceeași denumire. Constatare la care întrebarea e cât se poate de simplă. Nu poate avea oare Politehnica propriile garnituri juvenile, dacă tot îndrugă că n-ar prea veni mare lucru din urmă de la capătul Aleii Ripensia, sau alte grupări de elită dintre ”Zimbri” au mai multe perechi de testicule?

Iar apropo de generațiile de mâine, ar fi indirect de semnalat și alte aspecte deranjante.

Este pe undeva de înțeles agitația cu care antrenorul Pero Milosevic își mână șaptele în cursul meciurilor, ca un leu în cușcă pe marginea terenului, însă totul are niște limite, ducându-te cu gândul tocmai la… copii și juniori. Muntenegreanul are sămânța performerului, care trăiește din bunele prestații ale echipei sale și din rezultate, dar este pe de altă parte și principala imagine a Politehnicii de la SCM prin prisma staff-ului tehnic alb-violet. Ori modul pe alocuri vehement în care tinde să conteste deciziile arbitrilor, derapând uneori în plictisitoare parlamentări sau chiar și certuri la masa oficială precum la ușa cortului, se răsfrâng ca urmări și efecte și în teren, dar chiar și… în tribună. Căci ce să mai priceapă adolescenții aduși de părinți să asiste la meciurile seniorilor din duritatea excesivă în care a degenerat de exemplu recentul SCM Politehnica – CSM București!? Deopotrivă copii și părinți ar putea fi descurajați din a mai urma calea practicării acestui sport de către învățăcei. Iar la înăsprirea duelurilor din teren contribuie pe alocuri indirect, prin permanenta sa vâlvătaie, și atitudinea antrenorului Milosevic, care doar își montează și mai mult jucătorii. Desigur, nu-i vorba despre un sport de dominișoare, ci unul bărbătesc, în care nu-ți poți permite să te lași călcat în picioare, inclusiv de arbitri, însă o mai mare cumpătare și restrângere n-ar fi de prisos. Caz valabil chiar și pentru managerul sportiv Dan Dumitru, care, implicat pe alocuri la rândul său, a putut mai degrabă complica și ațâța lucrurile, decât să liniștească spiritele și să tempereze situația. Vezi propria-i accidentare de la Constanța. Ori dacă gruparea SCM Politehnica ține într-atât de mult la propria-i imagine și e extrem de pedantă prin nuanțele cosmetizate pe care le diseminează, atunci de ce nu se tinde și la o atitudine uniform sobră în doritele reprezentații televizate!? Sau a fi vulcani în jurul arbitrilor și mesei nu ține de imagine!?

Pomenind și de diriguitori, trecem la următorul bluf. Le-ar surâde acum dubla legitimare a unor tineri componenți pe relația cu secund-divizionara CSU Politehnica, dar fără ca SCM Politehnica să fi luat în prealabil în calcul această necesitate. Mai ales în condițiile în care a avut la dispoziție modelul precedent, cât ”Poli” rula în elită iar echipa a doua, ”satelit”, fusese relansată în Divizia A – Seria B. Clubul prim-divizionar se va scuza că n-a mai avut timp și de alte detalii în momentul scufundării financiare din primăvara trecută, salvând ce-a mai putut fi salvat, ceea ce este cât se poate de adevărat, dar crahul în care s-a ajuns în 2015/6, lăsând la o parte bubele sistemului legislativ și birocratic românesc, a dezvăluit și stilul pompieristic în care s-a operat la trupa în alb-violet, doar din aproape în aproape, fără viziuni limpezi și măcar pe termen mediu. Ți-ai pierdut practic peste vară jucători de calibru și devotați, dar să mai aibă apoi președintele Radu Țoancă tupeul de a sugera că Dunărea Călărași ar fi profitat de necazul bănățenilor prin a coopta mai mulți handbaliști, omite total esența lucrurilor, și anume că medaliații cu bronz fuseseră duși cu preșul aidoma ultimilor oameni. Ce să mai fi căutat la o adică prin Timișoara!?

Dar tocmai în această meteahnă constă și hiba despre care aminteam la începutul consemnării. Asemenea diriguitori se hrănesc cu iluzii și închipuiri că tot ceea ce spun și întreprind este cât se poate de potrivit, preferând însă să se limiteze ostentativ strict și numai la falsa imagine și percepție pe care țin morțiș să le propage, cu așteptările de rigoare în sensul recepționării unor bune reacții și aprecieri pe măsură, când de fapt diferențele de la vorbă la fapte cât și între exercițiile de relații publice pe care le tot ticluiesc și realitate sunt suficient de bătătoare la ochi.

Iar și în cazul doritelor duble legitimări SCM Politehnica bate apropouri strict numai și numai cum îi cade ei mai bine. Să aibă vasali și să decidă înrâurirea lucrurilor, în loc să se străduiască, dacă tot este într-atât de ”municipală” și lăudabilă trupă de play-off, să-și crească propria ”pepinieră”. Dar lasă, că-i acolo ”Banatul”…

Iar pentru a închide cercul, revenim la capitolul imagine și implicit la controversa lansată de clubul timișorean, despre lipsa televizării jocului de miercuri de la ora 18, de la Turda, meci urmat de cel televizat duminică de la ora 16 în returul sferturilor, din ”Constantin Jude”. Un eventual al treilea meci decisiv, joi 13 aprilie la Turda, va fi televizat de DIGISport. Mulțumit, Dan Dumitru? Reglează-ți așteptările și percepțiile despre rolul mass-media, că este audio-vizuală, că este presă scrisă, întru progresul personal și în general al anturajului sau colectivului, căci chiar prea puțin aveți habar despre multe.

Într-atât de dependent a devenit handbalul masculin la SCM Politehnica de mirajul televizărilor încât a uitat esența noțiunii de spectacol sportiv drept comuniune între performeri și spectatorii din tribună. Când ajungi să apari aproape meci de meci în transmisiuni televizate în direct, nu numai că ideea în sine de difuzare a unei partide cade în derizoriu, dar îți și îndepărtezi implicit și indirect spectatorii din tribună. SCM Politehnica a optat eronat pentru găzduirea unor meciuri de la ora 16, în general miercurea sau duminica, tocmai pentru a fi preluate spre difuzare de TVR, însă și astfel s-a ajuns la a avea doar 304 spectatori la întâlnirea finală pe teren propriu din sezonul regulat, cu nimeni alta decât HC Odorhei, o câștigătoare de cupă europeană acum nici 2 ani, antrenată capac la toate de timișoreanul Vlad Caba.

Apreciem onestitatea clubului în surprinzătoarea excepție dată de publicarea pe pagina de feisbuc a numărului de spectatori de la un recent meci acasă, undeva sub 300, total jenant de mic pentru ocupanta locului 3 în 2016, dar pe de altă parte mai bine taci sau oricum nu te lamentezi că n-ai fi televizat din deplasare.

În loc să fi aruncat praf în ochi cu acest caz artificial creat, mai bine să fi învins la Suceava și să-și fi putut implicit măsura forțele în sferturi cu CSM București, care, conform aceleiași pagini de socializare, a strâns peste 500 de spectatori în aceeași tribună din ”Constantin Jude”. Dar ce contează spectatorii, când televizările sunt pâinea și cuțitul arsenalului mental al diriguitorilor pare-se nu doar din fotbal, ci mai nou și din handbal!?!

Însă vor veni ei antrenorii și jucătorii să încurajeze, invite și îndemne lumea să-i susțină la ora jocurilor acasă din play-off…

În plus, SCM Politehnica a tot dat-o urât în bară la ceea ce a însemnat conferințe de presă din afara celor legate strict de meciuri, și pe care mai bine nu le-ar mai susține, decât toată ilaritatea stârnită.

Cum poți să-ți declari intențiile de găzduire a turneului Final4 al Cupei României cât încă nu știi ce vei face în sferturile programate în deplasare!? Ulterior, clasic, tipic și constatat, s-a tăcut mâlc. Nu știu, n-am văzut, tata-n pod belește oaia.

O altă conferință cât se poate de intempestiv anunțată, peste noapte și fără nici o noimă, a păcii în toată puterea cuvântului, a fost cea imediat următoare sosirii din Slovenia, după eliminarea de la Ribnica. Nu era absolut deloc necesară, pentru că întreg traseul polist fusese mai mult decât meritoriu, așa încât nu trebuia aplicată nici o manevră de public relations pentru propagarea unei alte impresii. Care era bună spre foarte bună. Dar unii se simțeau cu musca pe căciulă, așa încât și aveau senzația că trebuie umplut un gol prin lansarea unor justificări sub o altă formă. Cea a reușitei ”salvării” lui Ilie Vaidasigan din ghearele falimentului reșițean, împrumutat de la CS HC Adrian Petrea care ar fi putut fi prezentat oricând altcândva. Dar acești Păcălici nu se puteau abține.

Dar dacă tot îi anunți înfățișarea în fața presei, atunci și lasă omul măcar să bâiguie ceva. S-a dorit de fapt aplanarea prin vorbe a usturătorului eșec în fața tinerilor autohtoni sloveni, trâmbițarea cooptării lui Vaidasigan fiind pe post de paravan. Și oare de ce se simțeau unii cu musca pe căciulă!?! Cât se poate de simplu. Pentru că încă de la începutul tururilor de calificare din Cupa EHF n-au avut deloc bine reglate marjele percepțiilor valorice în raport cu oponentele apărute pe parcurs, în contextul circumstanțial general de la caz la caz. Deficit ce a transpirat prin inconsecventele estimări fluctuante pe care le-au lansat voci din interior, una apreciindu-se înaintea uneia sau a două manșe, și altfel fiind ulterior reliefată situația. Nuanțele difereau, din același reflex al maximizării impactului imagistic pozitiv. Duplicitate.

Pentru conformitate și echidistanță, luând în calcul toate fațetele și conotațiile acelor mai multe dispute, arhiva Sporttim stă la dispoziție lesne de navigat, iar ignoranți alde Țoancă doar de-ar fi lecturat la vremea respectivă. Ar fi însă și culmea să le soliciți atâta atenție și concentrare.

Iar RD Riko a și sugerat atunci calea de urmat. Prin tineri de-ai locului, chit că localitatea n-are nici cinci mii de suflete. Dar asta este o cu totul altă poveste, ruptă dintr-o altă națiune, sănătoasă și cu coloană vertebrală. Ca diferență între a merge la turnee finale mondiale, olimpice și continentale, și a tot sta acasă.

Aceste conferințe de presă au avut însă un preambul în vara trecută, când, ca o altă dovadă a îndoielnicelor abordări din arena timișoreană, noua grupare preluată sub mantia SCM se folosea de simbolicul moment legat de subiectul siglei trupei handbalistice, unul din reperele unice și sacre ale unei entități sportive, alături de culori și patrimoniu, pentru a desfășura în scenă identitatea unui nou partener de marcă pe linia susținerii și sponsorizării echipei. Foarte bine că un mare concern fusese convins să se alăture efortului handbaliștilor, dar în principiu este mult mai bine să nu asociezi momentul prezentării emblemei noii structuri handbalistice cu cel al introducerii în scenă a unui sponsor. S-a știrbit din importanța relansării grupării prim-divizionare ca structură aparținătoare de Municipalitate și având o nouă siglă…

Cert este că vechea ”Poli” nu mai e, iar noua SCM Politehnica aduce prin atâția și-atâția pași în străchini cu o șandrama spoită în pripă, caz tipic pentru spațiul mioritic. Nici măcar cacofonica denumire a reuniunii amicale de vară care de fapt numai turneu n-a fost, Cupa Politehnica Continental, n-a avut darul de a injecta mari așteptări, conservate doar unilateral în sânul clubului în raport cu imaginea pe care și-o dorea prin cuvintele răzbătând din mass-media. Cei de pe margine nu și-au făcut în schimb prea mari iluzii, așteptările fiind pe măsură, raportate și la înscăunarea și abordările capului tuturor capilor din fruntea noii structuri sportive municipale, cea mai mare rușine ca opțiune de învestire la cârma unui club de pe Bega în mileniul III. Noroc cu sportivii, antrenorii și în general staff-ul sportiv, care s-au întrecut pe sine prin a-și croi drum până în turul 3 preliminar al Cupei EHF și n-au înșelat speranțele fanilor în a pătrunde fie și ceva mai anevoios în play-off.

Dar în rest, nici actuala ”Poli” tânguindu-se că n-ar fi televizată nu poate avea ștaiful integru și noblețea de care pomeneam inițial, asociate Politehnicii de altădată. E mai degrabă superficialitate exacerbată și prin decibelii amplificați de speaker-ul la meciuri al alb-violeților, altă nucă în perete raportat la sobrietatea însemnelor UPT și în general la imaginea vechii Timișoara, din păcate apusă. Să ne mai lase sau să-și tempereze impetuozitatea! Căci era aici cândva spiritul lui taci și faci, decăzut însă la stadiul de ”trompetă”, cât mai asurzitor laudativă și gălăgioasă. Nu-i șade bine.

Așa încât, în locul diverselor perdele de fum și al acestor mașinațiuni de tot felul din sfera public relations, doar pentru a da cât mai bine, frumos și ”pozitiv”, n-ar strica mai mult interes pentru inducerea spre seniorat a ”noilor valuri” și readucerea cât mai multor spectatori la sală, aspecte care chiar contează prin prisma impactului sportului în comunitate. Cât despre cel legat de televizarea unui meci, posteritatea ne va da peste nas cam pe când, rătăcită, rasa umană va fi hipnotic indusă în colapsul identitar și existențial conturându-se la orizont.

Dar acum măcar ne este complet limpede dincotro bate cu adevărat vântul în această comunitate. Să fim serioși! Dacă poți gândi și spune așa ceva precum Dumitru, cum că ”mai amintim și sponsorii noștri, care la un meci atât de important și de vizionat nu apar la TV; mi se pare puțin ciudat că s-a ales tocmai meciul Turda – Timișoara, adică două echipe din provincie”, atunci chiar că mai totul se reduce strict la ecuația simplificată a sursei ”cașcavalului”, propagată prin acest pare-se început și sfârșit al tuturor lucrurilor, micul-mare ecran. Și chiar reprezintă un eșantion nu atât al provincialismului de-aici, cât al indubitabilei distorsionări a reperelor de pe busola societății.

Altfel, pe de-o parte cel mai frumos ar fi ca și SCM Politehnica să intre după fosta ”Poli” pentru al doilea sezon la rând în semifinalele Ligii Naționale, iar pe de altă parte suntem perfect lucizi: câinii latră, caravana trece. Așa să și fie, dar trebuie să ne și facem datoria în numele realității factuale, nu în ton cu toate oficioasele, trâmbițele și paginile de partid și de stat. Și-acum vă rog frumos supărați-vă și neapărat lansați cât mai multe ”dislike”, ”unfriend” și tot ce se mai poate. Înfierați ”hater-ul”. Bine primit.

Sferturile încep mâine la ora 16 cu CSM București – HC Vaslui iar tot mâine de la ora 18,15 se mai joacă și Dinamo – Dunărea respectiv joi de la ora 18,45 HC Odorhei – HC Dobrogea Sud, ambele pe DIGISport, după care manșa a II-a va începe sâmbătă la 12 la Călărași, cu Dunărea – Dinamo.

 

 

 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Handbal și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Handbal: