Doar când mor oameni sau pleacă din țară se scrie de ”restul” handbalului în ”marea” presă de sport centrală, ”campioană”

Divizia A, altfel o competiție respectabilă a handbalului și în general a sportului românesc, nu e băgată deloc în seamă la nivel mediatic național, ”marii” ”campioni” ai presei sportive având desigur subiecte mai arzătoare de reliefat, în general de pe la FCSB și Dinamo în sus, sau de la Simona Halep în sus, pentru a nu mai pomeni de morișca mondenităților cu iz de import.

248174_499426046797079_955281001_n

Dar se prea poate ca grupările masculine și feminine din eșalonul secund divizionar al handbalului românesc, 27 pe semicercul băieților și 22 la fete, să nu practice de fapt sportul, așa încât n-ar fi subiectul tematic al unor ”mari” publicații de specialitate.

Așa a fost să fie însă în toamna aceasta, opțiunea unora și mâna destinului în cazul altora, ca două cluburi masculine din eșaloane inferioare să devină subit subiect de interes pentru ignoranții de regularitate în ale informării publicului, și asta pentru că istorisirile aveau acea sămânță a senzaționalului.

CS Unirea Sânnicolau Mare, până în 2014 o componentă a Diviziei A – Seria B, a ales să continue în handbalul maghiar, mai exact în campionatul comitatului Csongrad, la nivelul 4 al structurii competiției din Ungaria, iar după ani și ani de zile în care alb-albaștrii, inclusiv cu o notabilă ”pepinieră” juvenilă, n-au căpătat măcar o mențiune în trecere în ”marea” presă sportivă ”campioană” de la ”centru”, dintr-odată s-au regăsit în lumina farurilor unei consemnări căutând vădit fațeta senzațională, ceea ce a și atras deloc necesara și inoportuna reacție a însuși forului federal pe seama clubului timișean.

Că despre CS Unirea a ajuns să se scrie abia când formația masculină de seniori și-a luat pe bună dreptate lumea în cap și și-a mutat bagajele în handbalul maghiar, de parcă n-ar fi jucat până acum cu zecile de ani în cel autohton, nici n-ar fi într-atât de grav, dar să se sară acum cu istorisiri peste istorisiri pe marginea tragicului accident rutier al năpăstuitei CSU Târgoviște, la revenirea duminică din deplasarea de campionat la Vicov, 3 tineri sportivi ai dâmbovițenilor pierzându-și viața iar alți câțiva fiind spitalizați în stare gravă, tinde spre culmea ipocriziei și dezvăluie din nou reflexele jurnalismului practicat în redacții de la care cu totul altele ar fi așteptările.

S-a scris vreodată despre CSU Târgoviște sau prin extensie despre vreun club de liga a doua de pe semicercul autohton!? Adică altădată decât în cazul vreunui ”eveniment” având de fapt puțin de-a face cu sportul în sine… Nici măcar după șablonul din vremurile fostei orânduiri, până în anii ’80, când într-un ungher al paginii erau strecurate succint niște biete rezultate, la grămadă. Până și-atunci se conferea o minimă atenție sportului în sine. Acum suntem la capitolul sâni, cote de pariuri, poziții sexuale și tot mai multă… politică.

Astfel a devenit CSU Târgoviște subiect de știre națională în presa sportivă, tocmai în cel mai cumplit și negru moment al clubului din Divizia A – Seria A, când poate ar fi fost mai necesar să fie lăsat să-și plângă în liniște sufletele plecate în cer, decât să fie relatate cu lux de amănunte toate clipele ororii accidentului de pe șosea. Dar într-o nație obsedată de volan și pedală, ritualul descrierii accidentelor rutiere a fost diversificat și extins cu uriașe doze injectate în sângele românilor.

Și bineînțeles că nici despre tânăra handbalistă a celor de la Unirea Slobozia, Andreea Nica, trecută în neființă în luna octombrie în urma unui accident de parașutism, nu se scrisese înainte, în calitate de sportiv de performanță și despre evoluțiile sale în semicercul terenului de joc. Din nou, știre națională abia când nu mai e în viață…

Trebuie să existe solidaritate de breaslă și fiecare, într-adevăr, cu strategia sa, însă credibilitatea întregii prese sportive a avut semnificativ de suferit în aceste ultime două decenii și datorită tendințelor și influențelor inadecvat sau voit aplicate prin politicile editoriale ale ”marilor” jucători de pe această piață, așa încât s-ar putea lansa și un ”până aici”, inclusiv prin delimitare. Mai mult decât atât, pentru un ochi atent se poate lesne observa printre rânduri, în majoritatea cazurilor conferite de nenumăratele publicații de trust, cel mai probabil cu capital străin, că sunt de fapt simple paravane pentru intoxicare informațională în masă, de deșănțată propagandă și inginerie socială prin inocularea unei pseudo-culturi străină acestor meleaguri, de manipulare și pervertire la niște valori ducând la estomparea identității și integrității.

Unele nume cu reputație din mass-media occidentală, în frunte cu fostul ziarist german de marcă Dr. Udo Ulfkotte, autor al unei cărți în care dă în vileag practicile din sânul unor mari organisme jurnalistice, recunosc fățiș la ora actuală rolul de ”unelte” pe care l-au jucat în cunoștință de cauză și ca parte a uriașului război propagandistic alimentat din spatele ușilor capitonate, cu presa captivă în postul de trâmbiță punându-și doar semnătura pe narațiuni prescrise din alte mai sinistre domenii de influență, iar România pur și simplu nu este la rândul ei ferită de asemenea tendințe mai ales în actuala interconectare globală dar și conjunctură pe poziție ca și beligerantă. Cu atât mai mult cu cât a fost atrasă pe nimic într-o malefică axă a răului.

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe handbaliștii victime ai accidentului rutier!

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Handbal și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Handbal: