Fireasca Realitate Hîdă: federalii, la EURO 2012; bătătura proprie – decădere incontestabilă

Un comentariu pe seama articolului „Handbalul românesc, grave probleme la mansardă: 1 decembrie şi alegerile, motive de amînare a Ligii Naţionale”, comentariu din care vom cita mai jos, ne-a ridicat mingea la fileu, aşa încît revenim. Ne-am dat şi noi seama că amînarea campionatului masculin avea de fapt de-a face cu o plimbărică federală în Serbia, că prea se potrivea cu pauza, ţe coinţidenţă, aspect pe care îl şi punctam în respectivele rînduri, dar reprogramarea este doar un rău mărunt între realităţile semicercului carpatin. Avînd drept consecinţă firească ratarea şanselor României la semifinale după exact o săptămînă de jocuri la EURO 2012, aşa încît, subiectul fiind de actualitate, să dăm bice…

… Dar fără a intra în descurajantul subiect „copii şi juniori”, pentru că speranţa moare totuşi ultima şi nici nu prea sunt bani în plus şi de antinevralgice tocmai în prag de sărbători. Domeniu juvenil în care este poate suficient de spus, fără a intra în amănunte, că de exemplu principala pepinieră a Timişoarei, LPS Banatul, n-are nici măcar sală de sport în care numeroasele grupe de handbal să se pregătească şi să-şi găzduiască jocurile, ce-i drept caz probabil unic la nivel naţional, aşa încît singurul teren bituminat în aer liber din incinta liceului explică rămînerea noastră cu gîndul la vremuri demult apuse.

Dar ce mai contează că baza piramidei e tot mai şubredă şi restrînsă, dacă avem aproape săptămînal o orgie de irealism, praf în ochi şi apoteotice superlative „imperiale” despre un vîrf piramidal artificializat, o campioană de genul Stelei optzeciste şi purtînd pe bani grei numele unui alt combinat cu trudă clădit de românul de rînd dar care, paradoxal, ajunge pe linie moartă şi la fier vechi, în implementarea planurilor Noii Ordini Mondiale.

Tocmai contrastul şoc dintre pauperizarea angajaţilor Oltchimului şi strălucirea cu o pleiadă de străine în componenţă a vehiculului de propagandă ce nu poate însă duce de nas şi tapeta golurile de profunzime ale semicercului românesc, că e feminin sau masculin, constituie cel mai grăitor exemplu că e ceva tare putred în Danemarca.

Iar dacă „laboratorul” handbalului feminin într-adevăr ar crea şi produce, cum ţinea să ne asigure înaintea EURO 2012 dar de fapt să se autoîmbărbăteze cu apă rece Alexandru Dedu, preşedintele unei sublime dar cu desăvîrşire inconsistente Ligi Profesioniste de Handbal, amintind despre oarece remarcabile prestaţii juvenile în vară, şi despre a cărui altă găselniţă pomenim mai jos, atunci „marea” Oltchim n-ar achiziţiona în asemenea ritm de peste graniţe, asta ca o primă idee.

Oltchim este însă doar vîrful icebergului, unul scînteietor ce-i drept, de-ţi ia ochii, dar problemele rezidă în felul cum îţi organizezi propriile întreceri, iar aberantele opţiuni de preşcolar gen bîjbîiala, la fete, cu sistemele de promovare/retrogradare, introducerea în Liga Naţională, laolaltă cu cluburile, a unei deja mult preaslăvite selecţionate naţionale juvenile, ori bătaia de joc, la băieţi, denumită Cupa României şi aceste fariseice reprogramări în plin campionat, sunt suficiente minusuri pentru a spune cam totul despre duna de nisip pe care nişte mateloţi în mod cert depăşiţi de situaţie duc la naufragiu semicercul românesc.

Şi parcă nu erau de-ajuns rigizii de la Federaţia Română de Handbal, căci s-a mai lansat la apă cu surle, trîmbiţe şi tobe şi Liga Profesionistă de Handbal, al cărei conducător, Alexandru Dedu, dacă dirijează activitatea aşa cum s-a prezentat în „Studio Handbal” la avancronica jocului cu Spania, navigînd nonşalant, imperturbabil, detaşat şi vădit lipsit de cel mai mic bun simţ printre funcţiile mobilului plasat în văzul camerelor pe pupitrul teverist în timp ce moderatoarea emisiunii şi Cristina Vărzaru întreţineau un dialog decent despre… handbal, atunci este clar că se mai adaugă la superficialitatea şi inconsistenţa deja existente.

Norocul acestor conducători fie împietriţi în posturi, fie sosiţi fără a aduce cu sine vitalele necesare schimbări, este că handbalul n-are nici pe departe căutarea mediatică a fotbalului, fiind în schimb într-un deloc de mirare şi pronunţat con de umbră, căci altfel metehnele şi dandanalele de pe 7 şi 9 metri i-ar scoate deseori în primele pagini pe federali şi votanţii lor, în paralel cu alde Sandu, Dragomir şi camarila, belelele sportului cu 11 metri.

Handbalul a apărut zilele trecute ceva mai în forţă în presă doar pentru că dădea tîrcoale turneul final iar diriguitorii trebuiau să spună şi ei ceva, desigur, de genul măcar semifinalele, dacă nu chiar finala, conform registrului total irealist şi umflat cu pompa al sus-amintitului ex-polist. Oare dumnealor pe ce lume trăiesc sau drept cine ne iau!? Ori poate că vizionează doar mult prea multe jocuri ale anterior pomenitei Oltchim, cea care beneficiază de arzătoare comentarii a la sud-americana.

Iar asemenea prezenţe pe la turnee finale gen Serbia doar pavoazează mizeria, induc înşelătoare aparenţe şi te fac să crezi ce ditamai handbal încă avem. Amintiri din copilărie. Nu trebuia să fii mare specialist pentru a prevesti anticipabilul deznodămînt de la EURO 2012, care s-a întîmplat să se consemneze contra Ungariei, ca un efect normal al incontestabilei decăderi a handbalului nostru.

Deficitara selecţie la nivel juvenil, lipsa unui consistent şi susţinut lobby pentru atragerea copiilor spre iniţierea şi practicarea acestui sport, pălind ca interes în comparaţie de exemplu cu baschetul, aproape nula cointeresare a nu foarte numeroşilor antrenori chinuindu-se în sistemul de copii şi juniori, subfinanţarea deficitarei baze materiale, discutabilul sistem competiţional juvenil, cîte şi mai cîte, iată problemele reale ale handbalului românesc, şi nu faptul că România a cedat, şi firesc, Muntenegrului sau Ungariei. Dar cum ar putea fi oare atacate asemenea deficienţe altfel decît punîndu-se deschis pe tapet problemele!? Ne întrebăm însă cît de des descind mai marii federali în teritoriu, la un banal turneu de juniori, pentru a lua pulsul real al semicercului autohton…

Poleiala este repetitiv dată uşurel la o parte pe scena internaţională, de nişte rezultate care nu degeaba sunt contorizate pe bilanţ negativ, vezi în Suedia, la băieţi, ori în Brazilia, la fete, pentru a nu mai vorbi de necalificări şi pentru a ne referi strict la vîrful piramidei, încă împănat şi acoperind lacunele de la baze, totul devenind în schimb clar ca lumina zilei, bineînţeles, pentru cine vrea să vadă.

De fapt, eşecurile naţionalelor, loturi în care nu putem fi „proptiţi” de oarece muntenegrence, franţuzoaice ori iberice, sunt doar rezultatul strîmbelor opţiuni, decizii şi strategii interne, scenă pe care nu mai este păstrată nici măcar pudoarea aplicării unor pretexte, străvezii prin caragialescul lor, cum bine a punctat cititorul nostru… „Cum să nu înţelegeţi de ce s-a amînat campionatul!!! Toată federaţia este plecată în Serbia pe banii pe care ar fi trebuit să se pregătească băieţii. Astfel că au amînat campionatul iar băieţii se pregătesc fiecare la echipele de club, pe banii cluburilor. Că doar nu credeţi că se face ceva pregătire specifică la lot,… altfel ar fi şi ceva rezultate. Uitaţi-vă şi la Bacău…. Dacă nu ar avea arbitrajele de partea lor datorită faptului că antrenor este cine este, nu ar fi unde sunt acum.”

Da, da, F.R.H. scoate castanele din foc cu mîna cluburilor, amînate de la etapele a X-a şi a XI-a şi implicit lăsate cu jucătorii pe cap pînă în 20 decembrie, pentru simplul motiv că stagiul prevăzut iniţial pentru echipa naţională, 10 – 26 decembrie, urmat de turnee de pregătire în Ungaria şi Germania, e o plapumă prea mare pentru resursele unui contraproductiv for.

Iar dacă tot se face harcea-parcea campionatul, năstruşnicii federali şi „profesionişti” s-au gîndit să bage în ceaţă chiar şi pauza intercompetiţională din ianuarie, bună pentru reîncărcarea bateriilor prin pregătiri centralizate şi apoi jocuri-test, L.P.H. încercînd la modul de amatorească tatonare forţarea unei Cupe a Ligii rezervată „careului de aşi” din turul elitei, care, nota bene, n-ar avea măcar cum să afecteze mai slab clasată alb-violetă a Timişoarei, care reporneşte astăzi de la ora 17,30, odată cu deplasarea la U Transilvania Cluj-Napoca, caravana frînată pentru aproape 3 săptămîni.

Şi care Timişoară handbalistică a rămas doar un soi de regină pauperizată şi căzută din drepturi în întregul azilului ce devine pe zi ce trece sub cîrmuirea actuală semicercul autohton, de unde şi rezultatele internaţionale.

Eşecuri în care, uitîndu-te cum se screm în tunelul fără licăr de lumină al naţionalei de băieţi şi alde „violeţii” Fenici sau Grasu, internaţionali ce ar trebui să răsfoiască din nou abecedarul sportului inclusiv de la pagina introductivă cu datul de „Bună ziua!” într-o incintă rezervată jocurilor, sau auzindu-l pe Gheorghe Tadici că a marca doar 9 goluri nu ar fi o problemă, altele fiind mai importantele scheme testate, realizezi nu doar că-ţi trebuie un pumn de antinevralgice chiar şi de sărbători, dar şi comprese reci.

Speranţa moare totuşi ultima, deci ar mai exista oarece fărîme, însă confirmările oferite în Serbia vecină de corabia tartorului „pe interne” Tadici reliefează gravitatea situaţiei şi confirmă minusurile de strategie, organizare, disciplină, clarviziune dar şi de educaţie şi mentalitate, succint punctate mai sus. De fapt, falsa senzaţie de bine generată de Oltchim a fost demontată la Vrsac şi Novi Sad, asta însă bineînţeles doar pînă la reluarea jocurilor din Liga Campionilor, cînd mai totul va fi fost deja uitat iar „fetele noastre”, fala pompos denumitei Ligi Naţionale, vor da din nou de pămînt cu toată Europa.

După ei potopul, apa înghiţind-o însă mai ales cei de pe fundul corabiei, sistemul juvenil.

* Pentru conformitate, România a pierdut marţi seară la Novi Sad şansa calificării în semifinalele C.E. Serbia 2012, cedînd Ungariei cu 19-25 (12-14), după primul dintre cele 5 jocuri la turneul final în care n-a condus la pauză dar în care a avut 4 scurtcircuite ofensive, de 5´23´´ şi 5´29´´ minute fără gol şi de finaluri de repriză cu un gol marcat în 5´26´´ minute respectiv două în ultimele aproape 17 minute.

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Handbal și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


− trei = 5

 


Ultimele articole din categoria Handbal: