Juniori IV. Neplăcută experiență a timișorenelor CS U Politehnica și LPS Banatul la Caracal sau și de ce handbalul românesc e în vrie. FRH, o altă rușine națională

Turneul semifinal zonal al Campionatului Național de handbal masculin, juniori IV, găzduit în week-end de Caracal (Olt), cu participarea a două cluburi timișorene din totalul de opt, n-a beneficiat de nici un delegat cu rol de observare din partea Federației Române de Handbal, iar alinierea la start s-a făcut pe bază de certificat de naștere, plus fotografie, în aceste condiții și maniera de arbitraj fiind pe măsură, pe bunul plac al dorinței nețărmurite a handbalului din regiunea Olteniei de a-și vedea asigurate toate cele 3 locuri de calificare la turneul final.

Planurile i-au fost parțial date peste cap de Liceul Teoretic Traian Vuia Reșița, cîștigătoare a uneia dintre grupe și implicit calificată la turneul final, iar rîndurile de mai jos nu vin ca o scuză la adresa ratării calificării de către CS U Politehnica Timișoara (antrenor Daniela Ianto), întărită cu 4 juniori de la ”Școala Generală 7”, și care a încheiat pe locul 5, respectiv LPS Banatul (antrenor Cornelia Disici, suplinindu-l pe Dan Dumitru, aflat ca secund cu gruparea de seniori la Cupa României, la Brașov), clasată pe 7, formații care n-au avut veleitățile necesare pentru a evolua la turneul final pe țară, dar pentru a mai oferi o dovadă în plus de ce handbalul masculin românesc, scufundat într-un veritabil marasm, pierde consistent teren în arena internațională.

Dacă formațiile timișorene, conștiente că juniorii IV au neapărat nevoie de cît mai multe meciuri în mînă, pentru a dobîndi experiență, s-au prezentat la start cu ideea că un turneu semifinal național constituie un bun cadru pentru ca micii handbaliști să aibă parte de ceea ce este cel mai important la această vîrstă, și anume să joace, în schimb grupările oltenești, într-o păguboasă vînătoare de locuri și distincții, ca scop în sine al participării, au căutat cu orice preț să-și apropie calificarea, ceea ce este perfect justificabil pînă la un anumit punct, și au folosit în acest sens un anumit atu din dotare, utilizabil la nevoie, și anume maniera de arbitraj.

Observatori federali n-au fost delegați la Caracal, în schimb tineri arbitri din zonă au fost lăsați de capul lor să împartă dreptatea, iar felul cum au făcut-o, și încă la o asemenea categorie de vîrstă, ridică mari semne de întrebare în privința integrității viitoare a acestei discipline în țara noastră. Dacă pînă și competiții între adolescenți de 12-13 ani sunt alterate de atitudinea și modalitatea de abordare a unor arbitri parcă instruiți și cu temele bine făcute în privința atingerii deznodămîntului dorit, a se citi calificarea unor anumite echipe, atunci Doamne ajută ce se va alege în cele din urmă de și așa decăzutul handbal masculin românesc.

”Momentul Caracal” este pe undeva elocvent în privința dezastrului care se prefigurează pe semicercul autohton, pentru că dacă într-un asemenea climat sunt nevoiți a juca exponenții generațiilor de mîine, atunci au toate șansele a deprinde cele mai neplăcute metehne și a descoperi de la o vîrstă fragedă ”cu ce se mănîncă” supraviețuirea într-o societate alunecată pe o pantă foarte periculoasă.

Concluzia unor părinți care au văzut cu ochii lor, la fața locului, maniera părtinitoare dar și sfidătoare de arbitraj, pe alocuri permisivă intrărilor mai neortodoxe într-un joc şi aşa prin excelență de contact, ceea ce este handbalul, ar fi că eforturile de a-și îndruma fiii spre semicercuri este în van. Cine ar avea de pierdut? Tinerii, această frumoasă disciplină pe nume handbal, și sportul în general. Dar cui îi pasă cu adevărat?

E bine știut că foarte greu mai pot fi atrași copiii spre handbal, și în special în Timișoara, iar descurajarea și puținilor tineri care mai aleg să practice acest sport echivalează cu o decădere a acestei discipline, dar vizibilă doar în timp, nu cu efecte imediate.

Însă așa cum ți-i crești, așa îi și ai, iar Federația Română de Handbal ar trebui să se arate rușinată de nedelegarea unui observator la turneul zonal-semifinal al euroregiunilor RO4-RO5, de juniori IV, de la Caracal, și de întreaga derulare neprincipială și nesănătoasă a respectivei întreceri. Nu că observatorul s-ar fi sesizat neapărat în privinţa manierei de arbitraj, deseori unii delegaţi, pentru a nu-şi pune paie în cap, consemnînd banal stasul solicitat, dar poate că ar fi reprezentat un punct de referinţă căruia cei văduviţi de un arbitraj corect se pot adresa.

Iar efectele se văd mereu, pe plan internațional, unde România pierde constant teren considerabil, deloc de mirare ținînd cont de modul în care se pot desfășura competiții juvenile sub patronajul FRH. Cine nu vede legătura între încrengătura de cauze și numeroasele efecte, tot mai evidente, nici nu poate distinge pădurea din cauza… copacilor.

Vorbind la concret, fiecare grupare a avut parte de 4 jocuri, dintre care 3 în grupe și una de clasament, LPS Banatul, cu o grupă de 2000-2001 alcătuită de Dan Dumitru, obținînd o victorie, pentru evitarea ultimului loc, rămas celor de la CS Caraș Severin Reșița, iar CS U Politehnica două succese, unul în grupă iar altul în dauna craiovenilor, în partida pentru pozițiile 5-6.

L.T. ”Traian Vuia” Reșița s-a calificat de pe 2 la turneul final, în urma celor din Băilești, neînvinși, în vreme ce gazda CSȘ Caracal a acces la finale de pe 3, dispunînd la un gol în finala mică de cei din Târgu Jiu.

Se va sesiza cineva de la FRH? Nici vorbă! Cei de la Liceul Teoretic Traian Vuia Reșița s-au sesizat și au depus o contestație, dar tot ei își aud ecoul, deoarece n-a avut cine să semneze acea contestație din partea federalilor. Ca un sat fără cîini. Mai mult, nu doar timişorenele, dar şi LTTL Reşiţa a avut parte de un arbitraj părtinitor, cînd s-a văzut treaba că devenise o serioasă contracandidată la calificare pentru grupările olteneşti.

Handbalul juvenil va merge mai departe, cu destui ahtiați după rezultate imediate, iar cel de seniori își va continua neîndoielnic picajul, neînțelegîndu-se de ce. De fapt, la cît de mare este marasmul moral pe semicercul nostru, este și greu să mai relaționezi argumentativ cu inși din fenomen care se ghidează după propriul set de valori și repere, parcă gîndind pe alte frecvențe și parcă… vorbind o altă limbă.

Momentan răul triumfă iar șansele de redresare se micesc la felul cum se pune problema. Halal sport şi competiţie. Vai şi amar de capul handbalului românesc.

Acest articol a fost publicat în Exclusiv, Handbal, Juniori, Sport juvenil și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Juniori IV. Neplăcută experiență a timișorenelor CS U Politehnica și LPS Banatul la Caracal sau și de ce handbalul românesc e în vrie. FRH, o altă rușine națională

  1. eu spune:

    asa se intampla in toate sporturile de echipa,nu doar in handbal……..cine are mai multi bani si e mai tare in gura ia totul…..restul aduna firmiturile……de aia si toate nationalele noastre au parte doar de victorii……ha….ha….ha…..

    • Emi spune:

      Nu chiar. Turneul RO1 RO2 s-a desfasurat la Bacau. sunt din suceava si ne-am calificat de pe locul 1 cu generatia ce in urma cu 2 ani am luat argintul national. Arbitrajul a fost bunicel si echipele care s-au calificat au facut-o doar prin munca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


3 × cinci =

 


Ultimele articole din categoria Exclusiv: