Nu mai jucați tot cu CSM București? Atunci sunteți ca și uitate. CSU Universitatea de Vest o învinge pe CS Minaur Baia Mare ”Div A”

CSU Universitatea de Vest, urmașă a marii ”U” Timișoara, multiplă campioană a țării și câștigătoare a Cupei României, dar și finalistă respectiv semifinalistă în ediții diferite a Cupei Campionilor Europeni, este ca și uitată de ani buni de comunitatea locală, fără susținerea financiară adecvată și fără sprijin din tribună, cu excepțiile care confirmă regula, ce mai!, ca și cum n-ar exista. Dar a atras brusc atenția, după ani și ani, prin simpla împerechere cu CSM București în recentele optimi ale Cupei României. Iar indiferenți și ignoranți care altfel puțin le-ar păsa că în oraș se zbate în anonimat continuatoarea celei mai glorioase echipe din istoria sportului timișorean, au căscat ochii ca la urs, cu superficialitate sensibilizați de firmamentul ”Municipalului”. A plecat însă circul din sat și s-au stins luminile celei mai dezechilibrate optimi fără noimă, iar CSU UVT s-a repliat în percepția publicului în aceeași uitare. Echipa însă există și este vie, ba chiar câștigătoare în campionat în fața lui CS Minaur Baia Mare ”Div A”.

Unii se vor simți poate lezați la citirea vorbelor de mai sus. Și a celor următoare.

Însă realitatea este că și astfel poate fi detectat gradul lipsei de educație și cultură sportivă. Nepăsarea tipic românească, manifestată cu anii în raport cu soarta urmașei lui ”U” Timișoara pe semicercul feminin, s-a metamorfozat subit în băgare de seamă, odată ce s-a răspândit vorba prin sat că, minune!, ar descinde CSM București pe Bega. Să fie oare cu putință așa ceva!?

Ce se alegea săptămână de săptămână și sezon de sezon de CSU UVT în liga a doua conta strict numai și numai pentru puținii pătimași cărora le mai păsa că unii se îndârjesc să mențină totuși vie tradiția, în ciuda unei zbateri împotriva morilor de vânt. Dintr-odată însă, la auzul inițialelor CSM, de soarta ignoratelor handbaliste secund divizionare de pe Bega s-au arătat mai mulți interesați. Spectatorii de ocazie, cei care gustă sportul pe baza unor clișee, după ureche și din auzite, care asociază noțiunea de sport locului din clasament și rezultatului final.

Loialitate? Crezuri? Idealuri de conservare și continuitate a unor tradiții? Sprijinul la greu? Spiritul local? Nu sunt pentru noi, că doar ”U” Timișoara și CSU UVT ar fi abstractizări din spațiu. Dar subit de actualitate dacă e vorba de trecerea prin oraș a unei artificiale și umflate cu pompa CSM București, poate contra exemplul fidel al demersului ”nu faceți așa” sau exemplul a ceea ce a devenit sportul actual, atrofiat sufletește, denaturat și nefiresc, dar comercial, asistat social de stat, într-o ahtiată goană peste noapte după glorie sportivă de pe-un an pe altul.

Nu contase că universitarele de pe Bega s-au chinuit cu anii să reziste în competiție din puțin și într-o ignoranță generală, de parcă ar fi fost ale nimănui și n-ar fi reprezentat numele Timișoarei prin țară, julindu-se ca și pe nimic, băgate fiind în schimb în seamă taman în cel mai puțin elocvent moment al ternei lor traiectorii, la sosirea în ”Constantin Jude” a campioanei CSM București, de parcă respectivul joc eliminatoriu ar fi fost cumva definitoriu. Nici pe departe.

S-a încheiat circul, și s-a încheiat – după cum merge vorba – cu nări strâmbate și fasoane din sprâncene ale unor importanți Lemn Tănase cum că afișul de prezentare al ”galei” n-ar fi fost conform prețioaselor standarde încă din start, când de fapt băgători de seamă și tăietori de frunză câtă iarbă nici măcar pentru asta n-au prea mișcat un deget, lăsând la o parte că echipa de handbal fete CSU UVT e ținută pe puțini lei tramvai, iar revenirea în anonimat s-a făcut tot cu afișe de prezentare, tot cu o promovare în egală măsură a următorului meci acasă. În campionatul Diviziei A.

S-a mai înghesuit cineva? Pauză. Vizitatoare era ”doar” CS Minaur Baia Mare ”Div A”, garnitură de liga a II-a a continuatoarei unui club campion al țării în acest deceniu, dar tânără garnitură care include mai multe adolescente crescute de handbalul timișean. Mai aveai la ce să caști gura? Nu mai erau pe teren ”stelare” și ”galactice” campioane senioare!? Atunci ce să mai vezi juvenile aspirante cu trudă modelate pe semicercul bănățean și cu grijă și chibzuință cooptate pe cel maramureșean!? Chiar așa.

Bannere promoționale au fost și cu CSM, iar bannere promoționale au fost la fel de bine întocmite de extrem de puținii sufletiști din sânul acestei ignorate echipe și pentru partida cu CS Minaur, dar la ora unui joc ca mai toate altele din chinuitoarea existență a urmașei lui ”U” nu s-a mai înghesuit nici pe departe la fel de multă lume, sinchisindu-se numai aceiași puțini pătimași. Mai mulți au fost părinții și rudele fetelor bănățence cooptate de CS Minaur…

Ăsta-i nivelul real al interesului general pentru sportul competițional local. Exemplul este perfect iar Sporttim poate doar suspina că în ciuda tuturor eforturilor de a sensibiliza peste ani amatorii de sport întru cultivarea valorilor profunde ale acestei fațete sociale, prin a iubi necondiționat arena, într-o tentativă de lărgire a orizonturilor și prin adoptarea sufletească de către potențialii interesați a nișei universitare, școlare, juvenile, pentru amatori, pentru discipline și echipe mai puțin frecventate, gradul de incultură și al lipsei de educație raportate la fenomen au tins să se baloneze. Motiv pentru care nu s-a dat apă la o anumită moară, în premieră în istoria cotidianului nefiind întocmită o consemnare pe marginea unei partide acasă a urmașei lui ”U”, cu ocazia vizitei lui CSM București. Meci pe post de vitrină pentru profani, naivi, duși de nas și celor cărora le place să fie mințiți duios.

Tot deceniul s-a scris meci de meci despre continuatoarea lui ”U”, cu tot cu dureroasele sale eșecuri din catacombele ligii secunde, dar nici un prețios Lemn Tănase nu s-a încruntat, în loc să ridice din sprâncene, astfel încât să sară în ajutorul acestei echipe, s-o revitalizeze. Iar dacă n-ar fi fost ”nebunia” unui profesor sexagenar, fostul handbalist polist alb-violet Sorinel Voicu, ignorata formație ar fi ajuns probabil pe dreapta. Căci nu mai avea cine să șofeze microbusul cu fetele în lungile deplasări de duminică prin țară, antrenor și la volan, în ciuda vârstei și pregătirii profesionale.

Cam ăsta-i un fidel crâmpei din fățărnicia cu mască autoimună a ”scenei” sportive timișorene, o ipocrizie cu ieftini actori, în care pasiunea câtorva menține vie o lungă tradiție într-o copleșitoare ignoranță. Un fidel crâmpei de pe Bega într-o nenorocită națiune.

Afișul CSU UVT – CS Minaur a fost așadar foarte bine întocmit, sic!, dar lumea nu s-a mai înghesuit ca la ursul circului, CSM, că doar la vizitatoare jucau ”numai” tinere crescute taman aici. Și care au scuturat cât au putut plasa Timișoarei, Diana Șamanț de 13 ori, treisprezece, iar Ieremici de încă 6 ori. Și chiar și-așa s-a impus CSU UVT, cu 36-35, la pauză 18-20, în penultima apariție acasă din actualul sezon al Seriei D în Divizia A.

Să fie oare normal ca Baia Mare să se bazeze pe mai multe tinere din Timiș, iar altele să ajungă din nou și prin Vâlcea ori Brașov!?! Deloc, și asta în condițiile în care divizionara locului nu poate să și le permită, deși sunt crescute pe plan local. Și din banul public. Dar așa-i când indiferența, ignoranța, nepăsarea și comoditatea amatoricească a unor așa ziși administratori se împletesc cu incompetența, lipsa de viziune și neînțelegerea fenomenului, minusuri ale acelorași capete pătrate și deștepte, iar marii conducători ai sportului de pe Bega ”este” și mulți, și bine înfipți. În frunte cu conducătorul suprem, acest gestionar al Mizeriadei. Sau Gunoiadei, cum vreți. Oameni potriviți la locul potrivit. Emanații ale unei societăți profund bolnave, dar cu niște aere, impresii și închipuiri, ceva de pomină.    

CSU UVT nu va fi probabil resuscitată și revitalizată, căci nu prea există pe-aici oamenii autentici de sport care să se înhame cu har și pricepere administrativă și managerială la așa ceva, numai eminențe impecabile în a critica și da sfaturi utile, să meargă respectivii să pună concret mâna, iar a atinge din nou zăpezile de altădată, o finală în Champions League, ar echivala cu miracolul.

Așa încât revenim la matcă prin a consemna precum procedam de exemplu și-acum 9 ani, și-acum 19 ani… Urmașa lui ”U” a mai jucat un meci în liga a doua, iar pe acesta l-a și câștigat, dar cui oare îi pasă cu adevărat!? Ne-am putea lua de fapt de mână. Noi tot scriem, grosul publicului tot n-are habar ce a însemnat ”U” pentru Timișoara. 

Revin. Loredana Sîrbu a marcat 12 goluri pentru CSU UVT, jucând în general bine, cu două-trei scăpări, iar Istrate de 5 ori, Șunei și Bojin câte 4 goluri, Biro și Marin câte 3, Senciuc și Sîngiorzan câte două iar Voicu 1. Profesorul Sorinel Voicu a mai contat pe portărița Brînzan, rezerva sa Răcar, respectiv Bobu, Juravle, Țurlea și Dobre, care n-a intrat din cauza arcadei sparte, antrenorul bucurându-se și de precizia aruncărilor de la 7 metri, fără cusur, față de 3-4 ratări pe meci la același capitol.

Urmează duminică ieșirea la Reșița iar apoi, joi 18 aprilie, primirea lui CSU Oradea la încheierea returului, încă un punct final chinului sezonier al celei mai ignorate dar stoice echipe a Timișoarei. Având de purtat pe umeri cel mai glorios blazon, într-o ignoranță demascând realitatea mileniului III în capitala Banatului. Ce-a fost în vremuri ale sufletului, omeniei, camaraderiei studențești, ștaifului și bunului simț, și ce-a ajuns în era centrifugării creierelor…

Rezultatele etapei a XVIII-a în seria nord-vestică din Divizia A de handbal feminin, programul viitor și clasamentul, pe coloana datelor tehnice. Tot duminică la amiază s-a jucat în Timișoara și pe semicercul băieților din liga a II-a de seniori, CSU Politehnica – CS Unirea Sânnicolau Mare 30-32 (14-16).         

Acest articol a fost publicat în Handbal și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


1 + sase =

 


Ultimele articole din categoria Handbal: